• Volver

Frugalidad....

Debéis llevar una vida frugal desde vuestra juventud, y os resultará más fácil superar las ataduras del mundo material; no anhelaréis los placeres terrenales y no os costará absteneros de ellos en aras del beneficio espiritual. Pero cuanto más se despierte el anhelo de placeres terrenales, más tendrá que luchar el alma contra ellos, porque siempre será obstaculizada por tales placeres, en sus esfuerzos por los bienes espirituales, ya que los sentidos del ser humano están cautivados y no puede liberarse fácilmente de las cosas materiales que solo brindan bienestar al cuerpo, pero que son y seguirán siendo perjudícales para el alma.

Por lo tanto, ya es aconsejable recomendar a los seres humanos un cierto “ayuno”, pero este ayuno consiste únicamente en la limitación de lo que los sentidos desean vívidamente. Al ser humano no se le prohíbe el disfrute pleno, pero puede causarse daño a sí mismo por exceso, al hacer que sus propios sentidos se vuelvan incapaces de recibir el bien espiritual, mientras que un “conquistador”, un ser humano que se controla y se contenta con poco, es más fácilmente receptivo a los bienes espirituales porque la materia ya no le obstaculiza, sino que la domina mediante sus propia voluntad.

La frugalidad nunca perjudica, sino que siempre beneficia....mientras que el exceso siempre es perjudicial, y nadie que solo satisfaga constantemente las necesidades de su cuerpo, nunca entrará en posesión de bienes espirituales. Mientras que un ser humano que se contrala a sí mismo, también se puede esperar que se abra a la corriente espiritual; pero si se cuida excesivamente el cuerpo.... que es lo que implica cada cumplimiento de todos los deseos.... entonces el ser humano se cierra a la corriente espiritual porque no hay posibilidad de hacer ambas cosas a la vez, porque la materia excluye lo espiritual, porque son dos reinos diferentes que aportan su parte, y ambos no pueden encontrar resonancia en el corazón al mismo tiempo.

Pero a los seres humanos se les ha concedido una cierta medida para lo que el cuerpo necesita para existir, para que un ser humano pueda desear y apropiarse.... Sin embargo, cuanto menos se utilice esta medida, mayor será la ventaja que el alma obtenga de ella, al ser abundantemente dotada de aquellos bienes que son los únicos valiosos porque son imperecederos y se trasladan al reino que es el único real, el reino al que el alma entrará cuando se separe de su cuerpo y pase al reino del más allá.... Entonces recibirá en abundancia, porque se contentó con poco cuando todo estaba a su disposición en la Tierra.... Entonces ya no necesita que imponerse más restricciones a sí misma; recibirá lo que desee y será bendecida por la eternidad....

amén

Modestia....

Ar trebui să duci o viață modestă încă din tinerețe și îți va fi mai ușor să depășești materia, nu vei dori plăcerile pământești și nu îți va fi greu să te abții de la ele de dragul câștigului spiritual. Dar cu cât se trezește mai mult lăcomia pentru plăcerile pământești, cu atât mai mult sufletul va trebui să lupte împotriva ei, pentru că va fi mereu împiedicat de poftele sale să se străduiască pentru binele spiritual, deoarece simțurile sale sunt prinse și nu se pot detașa cu ușurință de lucrurile materiale care creează doar confort pentru trup, dar sunt și vor rămâne dăunătoare pentru suflet. Din acest motiv, este recomandabil să le recomandăm oamenilor un anumit "post", dar acest post constă doar în limitarea a ceea ce simțurile doresc cu ardoare. Ființei umane nu-i este interzis să se complacă complet, doar că prin moderație își poate face rău, făcându-și simțurile nepotrivite pentru a primi bunurile spirituale, în timp ce un "învingător", o persoană care se poate controla și se mulțumește cu puțin, este ușor receptiv la bunurile de natură spirituală, pentru că materia nu-l mai împiedică, ci el însuși o supune prin voința sa. Frugalitatea nu poate dăuna niciodată, ci poate fi întotdeauna benefică, în timp ce excesul este întotdeauna dăunător, iar o persoană care își satisface doar nevoile trupului și nu găsește o măsură în el nu va intra niciodată în posesia bunurilor spirituale. Atâta timp cât ființa umană este stăpână pe ea însăși, este de așteptat ca ea să fie deschisă și la influxul spiritual; dar dacă trupul este preocupat în mod excesiv, ceea ce înseamnă orice satisfacere a poftelor, atunci ființa umană se închide în fața influxului spiritual, deoarece nu există posibilitatea de a le avea pe amândouă în același timp, deoarece materia exclude spiritualul, deoarece sunt două domenii diferite care își dau partea lor și ambele nu pot găsi rezonanță în inimă în același timp. Dar omului i s-a acordat o anumită măsură pentru ceea ce are nevoie trupul pentru a exista, pentru ca omul să-și dorească și să-și facă..... Totuși, cu cât această măsură este mai puțin luată, cu atât mai mult sufletul profită de ea, fiind din belșug aprovizionat cu bunuri care sunt singurele care au valoare pentru că sunt nepieritoare și sunt preluate în împărăția care este singura reală, în care sufletul va intra atunci când se va desprinde de trup și va intra în împărăția celor de dincolo.... Atunci va primi belșug, pentru că s-a mulțumit cu puțin atunci când totul era la dispoziția sa pe Pământ.... Atunci nu va mai fi nevoie să se forțeze, va primi ceea ce-și dorește și va fi fericită pentru eternitate....

Amin