• Volver

Causas de la aparición de la creación

Lo que pasó en el reino de los espíritus fue la causa de la aparición de la creación del universo eterno con todas sus formas de creaciones espirituales y materiales. Antes de la aparición de la creación existía solamente el reino espiritual, fue un mundo con felicidad sin fin en el que los seres espirituales vivían una existencia increíble y con la capacidad de crear fuerza y luz según su destino. Y esa “tarea” se dio en la creación espiritual, en la realización de pensamientos e ideas que recibieron de Dios mismo y que realizaban eternamente felices, porque tenían la fuerza y la voluntad libre. Y no hubiera hecho falta cambiar ese estado de felicidad para los seres espirituales, no tenían ni limitación de su fuerza ni temer la reducción de la luz mientras tuvieran sin cambio el amor hacia su Dios y creador por dentro y se quedaban iluminados con la divina luz de amor por Él.... Pero llegó el momento de otro estado cuando se abrió una nueva vista a los seres por el portador de la luz Lucifer.... el primer ser creado.... el Dios eterno no visto se podía poner en duda.... Y él mismo se puso en el lugar del que salieron todos los seres espirituales y pidió el aprecio como Dios y creador.... Y a partir de ahora se dividieron los seres espirituales, porque el amor se dirigia a Aquel que les había creado.... pero la presencia de Lucifer les lío y se la presentó más creíble, porque Lucifer aparecía iluminado con mucho brillo y un ser encima de él no se veía.... Pero quedaba en ellos una luz de sabiduría y desafiaban igualmente la presencia de Lucifer. Pero empezaban a cambiarse momentos llenos de luz con aflicción silenciosa y más se hundía el ser en ello, más duraban las fases del pensamiento oscurecido o al igual: Se aclaraban los pensamientos y el ser reconocía claramente su origen iluminado. Y a aquellos Lucifer ya no podía oscurecer más su comprensión.... Los primeros caían en su poder y se juntaban con él y vieron en él su Dios y creador, porque luchaban contra los momentos luminosos en los que brotaban constantemente antes de la caída definitiva a la profundidad. La fuerza ilimitada de Lucifer del principio había sacado a la vida un ejército incontable de seres espirituales y de la multitud de su creación le salió en él una arrogancia equivocada.... Ya no vio la fuente de donde había sacado él la fuerza, sino veía únicamente “las pruebas” de la fuerza que habían fluido a través de él y la querría únicamente para él, aunque sabía que permanecía igualmente a Aquel del que debía sacar la fuerza.... Pero no quería tenerla solamente a ella, sino turbar la luz en aquellos seres que le aclaraban claramente su origen.... Y le salió bien meter aquellos seres en un lío que les costó parte de su felicidad y les acortaba su actividad creadora.... hasta que se abrieron por completo al él como Senor y por lo tanto perdían aquellos seres y también el portador de la luz finalmente su fuerza y la luz y caían a la oscuridad....

Y aquel procedimiento espiritual que se puede explicar solamente de forma aproximada fue razón para la eterna creación espiritual y material.... ( 3 de julio 1958) Estas creaciones sólo son informal, espíritu caído.... Por esa caída fuera de Dios y una lejanía extrema, su sustancia se fortalecía más cuanto más caía. Se tiene que entender que la fuerza que sale de Dios y que anima para más actividad, ya no podía tocar a lo espiritual, porque luchaba contra Él; y por eso se paró la actividad, se paró el movimiento, la vida.... se degeneró y endureció en su sustancia, aunque originalmente salió de Dios, pero ahora sin función.... Pero el amor de Dios y la sabiduría había dado a lo espiritual otra función originalmente: un trabajo incesantemente según Su voluntad que debe ser igualmente la voluntad libre del ser. Los seres espirituales habían actuado en contra de su destino, querían usar su fuerza en contra de la voluntad divina, pero ya no podían hacerlo como, porque se habían robado ellos mismos la fuerza por la caída. Ahora el amor divino cogía lo espiritual totalmente endurecido que no se reconocía a sí mismo y que fue solamente una acumulación de sustancia contra Dios. Su fuerza de amor dividía esa sustancia y dejaba aflorar de aquello las versátiles obras de la creación.... El transformaba entonces la fuerza original, Él dio a cada creación su destino que se tuvo que cumplir por el orden de fuerza, a que lo espiritual disuelto tenía que realizar el trabajo a la fuerza, pero sin cualquier reconocimiento de sí mismo que había tenido anteriormente como espíritu. Las creaciones son en principio nada más que los seres que salieron originalmente de Dios, pero en un estado completamente cambiado que se refiera a su perfección.... Porque todas las creaciones son o contienen lo espiritual imperfecto que está en camino de vuelta a Dios. Los seres perfectos no necesitan creaciones materiales, alzaban únicamente sus ideas y pensamientos y eran simplemente resultados espirituales de su voluntad y pensar de su fuerza interminable. Fue un mundo en el que se movía únicamente la perfección. No había defectos, ninguna limitación ni ninguna imperfección.... Salieron cuando el universo albergaba seres que iban contra Dios.... cuando los espíritus imperfectos necesitaban formas para ser forzados a trabajar. Donde se encuentran cualquier formas, allí está encerrado lo espiritual imperfecto y lo más duro son las formas, más endurecido está y más en contra a Dios se encuentra lo espiritual atado. Pero también la forma en sí misma.... la materia.... Está hecha de sustancias imperfectas, que se mantienen en forma solamente por el amor de Dios para servir a un único propósito: ayudar como portador de seres espirituales al ascenso de aquellos. Una fuerza divina envuelve todas estas sustancias, pero no trabaja en ellas para forzarlos a dejar la resistencia.... La creación tiene que cumplir una cierta tarea según la voluntad de Dios, pero lo espiritual no se forzará para la admisión de Dios.

Y por eso puede pasar también que lo espiritual de un ser de origen pasa el camino completo por la creación hasta la última encarnación como humano y todavía no ha dejado la resistencia contra Dios, porque su voluntad libre lo tiene que permitir, la cual se puede dirigir otra vez al señor de la oscuridad. Pero el trabajo continuo en el orden forzado normalmente conlleva un reblandecimiento de la resistencia contra Dios, porque el ser siente un cierto bienestar insignificante con la admisión de su propio ser, porque una exclamación de fuerza es parte de su ser origen. Las galaxias interminables con todos los seres que las contienen son consecuencias de la caída en el reino de los espíritus de aquel entonces.... Existirán todavía por mucho tiempo, se levantarán todavía más creaciones para poder ofrecer a todos los caídos un camino de vuelta a Dios. Pasarán eternidades hasta que se haya terminado la obra de vuelta, hasta que se haya disuelto el último espíritu endurecido y hasta que pueda encaminar la vuelta.... Pero un día todas aquellas creaciones se habrán vuelto espirituales, un día existirá otra vez únicamente “el mundo espiritual”, donde todo lo espiritual trabajará en la misma voluntad con Dios y será bendito sin límites.... un día Dios habrá conseguido este reto, que no tiene solamente “criaturas” en su alrededor sino “hijos”, a los que puede ofrecer la major bendición posible, porque su amor interminable le empuja para una felicidad constante y no le deja descansar hasta que haya conseguido esta meta....

Amén

Cauza originii creației....

Ceea ce a avut loc în împărăția spiritelor a fost cauza apariției creației, a întregului univers cu toate creațiile sale de natură spirituală și materială. Înainte de apariția acestor creații exista doar împărăția spirituală, era o lume de o fericire incomensurabilă în care ființele spirituale se bucurau de existența lor și puteau crea în posesia forței și a luminii, conform destinului lor. Iar această "creație" consta din nou în creații spirituale, în cunoașterea gândurilor și ideilor care curgeau către aceste ființe de la Dumnezeu și pe care ele le executau apoi într-o fericire incomensurabilă, deoarece aveau la dispoziție forța necesară pentru a face acest lucru și puteau, de asemenea, să-și folosească voinäa în mod liber. Iar starea de beatitudine a ființelor spirituale nu trebuia să se schimbe niciodată, ele nu trebuiau să se teamă de o limitare a puterii lor și nici de o reducere a luminii, atâta timp cât dragostea lor pentru Dumnezeul și Creatorul lor rămânea neschimbată și erau pătrunse de lumina divină a iubirii de la El.... Dar apoi a apărut starea în care o nouă viziune s-a deschis ființelor, în care din partea purtătorului de lumină Lucifer.... prima ființă creată...., Eterna Divinitate, pentru că nu era vizibilă, le-a fost prezentată ca îndoielnică.... în care el se prezenta ca fiind cel de la care proveneau toate ființele spirituale și care acum cerea și recunoașterea lor ca Dumnezeu și Creator.... Acum ființele erau prinse într-un conflict, căci iubirea lor era îndreptată spre Cel care le crease.... dar portretul lui Lucifer le încurca, ba chiar li se părea mai credibil, căci Lucifer strălucea în lumină și splendoare și nici nu puteau să vadă o ființă care să stea deasupra lui.... Doar lumina cunoașterii mai era încă în ei, potrivit căreia s-au îndoit și ei de reprezentarea lui Lucifer. Dar acum momentele de lumină au început să alterneze cu o tulburare liniștită, și cu cât ființa se abandona mai mult celei din urmă, cu atât mai lungi deveneau fazele de gândire întunecată, sau altfel: Gândurile se limpezeau și ființa își recunoștea cu cea mai mare ușurință adevărata origine. Iar Lucifer nu a mai fost în stare să tulbure cunoașterea acesteia..... Dar primii au ajuns curând sub controlul său și i s-au alăturat și au văzut în el pe Dumnezeul și Creatorul lor, pentru că s-au împotrivit momentelor pline de lumină care au apărut în repetate rânduri și în ei înainte de a avea loc căderea finală în abis. Puterea nedisimulată a lui Lucifer de la început a chemat la existență o armată nenumărată de ființe spirituale dintre cele mai fericite, iar din această abundență de creații ale sale a crescut în el o falsă conștiință de sine.... El nu mai vedea sursa din care își luase acea putere, ci vedea doar "dovezile" puterii care se revărsase prin el, iar pe acestea dorea să le posede doar el, doar pentru el însuși, deși știa că ele aparțineau și Celui din a Cărui putere îi era permis să le extragă.... Cu toate acestea, el nu voia doar să le posede, ci și să întunece lumina din aceste ființe care le dezvăluia cel mai clar originea.... Și astfel a reușit să cufunde ființele într-o discordie care, însă, le-a diminuat și fericirea și le-a inhibat activitatea creatoare.... până când, în cele din urmă, au decis în favoarea stăpânului lor și astfel atât ființele, cât și purtătorul de lumină și-au pierdut puterea și lumina și au căzut în întuneric.... Iar acest proces spiritual, care vă poate fi explicat vouă, oamenilor, doar în linii mari, a fost cauza apariției nesfârșitelor creații de natură spirituală și materială.... (3.7.1958) Aceste creații sunt doar lucruri spirituale transformate, apostate.... Prin această apostazie față de Dumnezeu, adică îndepărtarea nesfârșită de El, ea devenit tot mai dură în substanța sa cu cât cădea mai mult. Acest lucru trebuie înțeles în așa fel încât forța spirituală venită de la Dumnezeu, care o împinge la o activitate din ce în ce mai vie, nu a mai putut atinge această substanță spirituală, deoarece ea însăși i se împotrivea; și astfel activitatea a încetat, mobilitatea, viața, s-a încremenit.... și ceea ce a rămas a fost o substanță complet împietrită, deși inițial emana forță de la Dumnezeu, totuși devenise complet ineficientă.... Cu toate acestea, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu intenționase inițial un alt scop pentru ființele spirituale: O activitate neîncetată conform voinței Sale, care, însă, trebuia să fie în același timp și voința ființei. Ființele spirituale au acționat contrar scopului lor, au vrut să își folosească puterea într-o voință nelegiuită, dar nu mai puteau face acest lucru, deoarece se lipsiseră de puterea lor prin apostazia lor. Acum, dragostea lui Dumnezeu a pus din nou stăpânire pe cele spirituale complet împietrite, care nu se mai recunoșteau pe ele însele, care erau doar un conglomerat de substanțe spirituale opuse lui Dumnezeu. Puterea iubirii Sale a îndepărtat aceste substanțe și a lăsat să se nască din ele cele mai versatile lucrări ale creației..... Astfel, El a remodelat, ca să zicem așa, forța emanată cândva de El, a dat fiecărei lucrări individuale de creație scopul său, care acum se împlinea și în legea constrângerii, astfel încât substanța spirituală dizolvată era acum forțată să intre în activitate, dar fără conștiința egoului pe care o posedase anterior ca ființă spirituală. Prin urmare, creațiile nu sunt, în esență, nimic altceva decât ceea ce a provenit inițial de la Dumnezeu ca ființă, doar că într-o stare complet schimbată în ceea ce privește perfecțiunea sa.... Căci toate creațiile sunt sau conțin doar substanțe spirituale imperfecte care se află pe calea întoarcerii la Dumnezeu. Ființele spirituale perfecte nu au avut nevoie de creații materiale, ci doar și-au scos din ele însele ideile și gândurile, dar acestea erau din nou doar produse spirituale ale voinței și gândirii lor și ale forței lor nelimitate. Era o lume în care se mișca doar perfecțiunea. Nu existau defecte, limitări și neajunsuri în ea..... Pentru că acestea au apărut doar atunci când universul a fost umplut cu ființe de tip Dumnezeu-apostat.... ca niște învelișuri spirituale imperfecte necesare în care acesta era obligat să funcționeze. Oriunde există forme, spiritele imperfecte sunt și ele legate în ele, și cu cât aceste forme sunt mai solide, cu atât mai împietrit și mai opus lui Dumnezeu este spiritualul legat în ele. Dar chiar și forma însăși.... materia.... este formată din astfel de substanțe imperfecte care sunt ținute împreună doar de puterea iubirii lui Dumnezeu pentru a servi unui singur scop: Ca purtătoare de entități spirituale care să le ajute să se înalțe. Forța divină a iubirii învăluie toate aceste substanțe spirituale, dar nu le afectează neapărat în măsura în care rupe violent rezistența.... Lucrarea de creație trebuie cu siguranță să desfășoare o anumită activitate în conformitate cu voința lui Dumnezeu, dar substanța spirituală din ea nu este forțată să se întoarcă spre Dumnezeu. Și de aceea se poate întâmpla de asemenea ca ființa spirituală, care aparține unei ființe primordiale, să parcurgă întregul parcurs prin lucrările creației până la ultima întrupare ca ființă umană și totuși să nu fi renunțat încă la rezistența față de Dumnezeu, deoarece acest lucru trebuie realizat prin voința sa liberă, care poate la fel de bine să se întoarcă din nou către stăpânul întunericului. Dar activitatea constantă în legea constrângerii aduce de obicei o slăbire a rezistenței împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființa simte deja o anumită bunăstare cu cea mai mică activitate proprie, deoarece o expresie a forței corespunde ființei sale primordiale. Nenumăratele lumi înstelate, toate creațiile din ele, sunt rezultatul acelei foste apostazii în împărăția spiritelor. Ele vor exista încă pentru eternități, noi creații vor apărea mereu pentru a permite calea de întoarcere la Dumnezeu pentru toți cei care au căzut cândva. Vor trece veacuri până când lucrarea de întoarcere va fi îndeplinită, până când chiar și ultima substanță spirituală împietrită va fi dizolvată și va putea porni pe calea întoarcerii.... Dar într-o zi toate aceste creații se vor fi spiritualizat, într-o zi va exista din nou o singură "lume spirituală", unde toate ființele spirituale vor fi active în aceeași voință cu Dumnezeu și incomparabil de fericite.... Într-o zi, Dumnezeu va fi atins scopul de a avea în jurul său nu doar "creaturi", ci și "copii", cărora le poate pregăti cele mai înalte fericiri, deoarece iubirea sa infinită îl îndeamnă la o fericire constantă și nu-l va lăsa să se odihnească până când nu-și va atinge scopul....

Amin