• Volver

¿Es la vida terrenal un fin en sí misma o un medio para un fin....?

Caminar por la Tierra como ser humano no tendría ninguna justificación real si fuese meramente un fin en sí mismo.... o más bien, sería difícil para vosotros los humanos encontrar una justificación real al respecto, porque veis con demasiada claridad la gran diversidad de los destinos humanos y surgiría repetidamente dentro de vosotros la pregunta, qué propósito podría resultar de una vida difícil, dolorosa y miserable.

Pero podríais encontrar un respuesta inmediatamente si considerarais la vida no como un fin en sí mismo, sino como un medio para un fin. Si el destino terrenal de cada ser humano fuera el mismo, si la vida terrenal de cada ser humano consistiera en armonía, alegría, despreocupación y felicidad terrenal, apenas diferente de la vida de sus semejantes, entonces tal vez podríais caer en la creencia de que la vida terrenal no tiene un propósito más profundo que el de la vida misma.

Pero tan pronto como lo consideréis seriamente, no estaréis satisfechos con tal explicación.... buscaréis una razón más profunda y seguramente la encontraréis, porque solo se necesita una pregunta vuestra para obtener la respuesta.

Y esta es una pregunta que todos los seres humanos deberían hacerse....Porque realmente no demuestra inteligencia o actividad intelectual correcta cuando un ser humano se contenta con pasar por la vida meramente como un capricho de la creación, pues cualquier ser humano que pretenda ser inteligente difícilmente usaría su tiempo y fuerza para crear cosas que son completamente inútiles.... y no querría verse como una criatura completamente inútil cuyo único propósito consistiría en preservarse a sí mismo.... pero que no puede determinar la duración de su existencia....

¿Es la vida terrenal un fin en sí misma o un medio para un fin?.... Plantear esta pregunta en uno mismo podría ser muy útil para quienes no pueden creer. Vosotros, los humanos, no estáis obligados de ninguna manera a creer ciegamente, porque una fe tan ciega no tiene ningún valor.

Pero podéis usar vuestro intelecto, podéis pensar en todas las direcciones, lo que se requiere de vosotros para creer.... Podéis llegar a un resultado a través de la reflexión que os parezca aceptable, y podéis estar seguros de que todo trabajo mental también es bendecido cuando se dirige a un conocimiento más profundo.... el conocimiento de lo que todavía está oculto para vosotros, los seres humanos, pero que no necesita permanecer oculto para vosotros.

Explorar el propósito de la vida terrenal como ser humano es una cognición innegable, pues pertenece al ámbito de lo indemostrable, pero puede traer felicidad a un ser humano, siempre que la busque con seriedad. Porque surgirán cada vez más preguntas en un ser humano a medida que comprenda que la vida como ser humano es solo un medio para un fin....

Intentará explorar el verdadero propósito y ahora también reconocerá su propia tarea; ya no se contentará solo por la preocupación por la vida terrenal; aprenderá a ver todos los acontecimientos y experiencias como algo que tiene un propósito.... y ahora también encontrará y perseguirá una actitud espiritual que lo satisfaga inmensamente....

(23.04.1958) Sólo con la cognición del propósito de la vida terrenal comienza la vida consciente de un ser humano, porque sólo a partir de ahora su pensamiento se dirigirá hacia un objetivo que busca alcanzar, sólo a partir de ahora tomará los asuntos en sus propias manos para llevar a cabo el trabajo del alma, sólo a partir de ahora los objetivos terrenales pasarán a un segundo plano, aunque podrá dominar también su vida terrenal con la ayuda de Dios, Quien bendice tal actitud hacia la vida, y le revelará continuamente nuevos aspectos que ocupan sus pensamientos y lo llevan a cosas superiores.

Una vida terrenal consciente del propósito jamás puede ser vivida en vano; debe traer éxito espiritual, mientras que un ser humano para quien la vida solo es un fin en sí misma no alcanzará ningún logro espiritual. En cuanto esté dispuesto a amar, surgirán naturalmente preguntas acerca de su verdadero propósito en la vida terrenal, y entonces se producirá una transformación de pensamiento.

Pero si le falta la voluntad de amar.... lo cual suele ser el caso de aquellos que aún no han reconocido el propósito de la vida terrenal.... entonces no se puede hablar de un desarrollo ascendente; entonces el ser humano permanece en el estado de su alma tal como estaba al principio de su encarnación; entonces la existencia terrenal será pasada completamente en vano; entonces se ha desperdiciado una gran gracia que podría haberle traído el mayor éxito....

Pero para cada ser humano es posible llegar a esta cognición de que camina sobre la Tierra con un propósito, porque cada ser humano dispone de la capacidad de pensar, porque puede sopesar un pensamiento frente a otro y, por lo tanto, él mismo es capaz de formar su propio juicio.

Y tras una seria reflexión, seguramente llegaría a esa cognición, porque también puede reconocer en la creación de la naturaleza una cierta finalidad dentro de un orden jurídico, que también tendría que aplicar a sí mismo, como la obra más desarrollada de la creación.... de lo contrario, poseería realmente una forma de pensar muy limitada, una visión que no puede calificarse como inteligente....

El ser humano puede ganar la cognición del propósito de la vida terrenal; de lo contrario no se le podría exigir ninguna responsabilidad de cómo ha aprovechado esta vida terrenal. Esta responsabilidad es negada por quienes se niegan a reconocer un propósito en la vida terrenal; sin embargo, existen bastantes evidencias en la naturaleza de que no se puede infringir las leyes de la naturaleza, el orden divino, sin sufrir consecuencias y por lo tanto, el ser humano también debe aceptar un cierto orden, él mismo debe sentirse incluido en esa ley de orden....

Por lo tanto, no puede formar su vida arbitrariamente sin ninguna responsabilidad hacia Aquel Que creó todo, sino que debe esforzarse por adaptarse a la ley del orden divino. Debe reconocer a un Legislador, y entonces también se sentirá responsable ante Él.

Si este Legislador no es reconocido, y el ser humano se siente libre de toda responsabilidad hacia un Señor, entonces obviamente está todavía bajo un poder opuesto a Dios, porque este poder siempre tratará de influir al ser humano de tal manera que la vida terrenal no le traiga ningún progreso, que toda creencia en un propósito y objetivo se desvanezca, para que ese mismo poder pueda retenerlo para sí mismo nuevamente durante tiempos eternos....

amén

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin