• Volver

Sobreestimar los bienes materiales....

Buscáis extraer todo de la vida, lo que os ofrece; os esforzáis por alcanzar los bienes de este mundo con todos los sentidos, acumuláis posesiones y acumuláis celosamente tesoros terrenales.... Ni siquiera consideráis lo inútil que es todo lo que deseáis.... No consideráis qué es realmente la materia ni cuál es vuestra relación con ella. Los bienes materiales sin duda deberían serviros, podéis subordinarlos a vosotros, pero no debéis dejaros dominar por ellos....

Y hacéis esto cuando vuestros pensamientos y deseos se dirigen únicamente a la adquisición de bienes materiales. Entonces ya os habéis convertido en esclavos de la materia, o incluso de aquel cuyo dominio es el mundo material. Pues toda materia es materia espiritual que una vez se apartó de Dios, se endureció por su resistencia a Él, y ahora, por la voluntad de Dios, se ve obligada a una función subordinada para volver a emerger de este estado endurecido.

Pero el ser humano era una vez lo mismo que después de un tiempo infinitamente largo, ha vuelto a ascender mediante el servicio involuntario, de modo que se le permitió desprenderse de sus envolturas materiales y recuperar cierto grado de libertad, para ahora también liberarse de su última envoltura material mediante una relación correcta de Dios y también frente a la materia, que ya la ha superado. Debe ayudar a la materia a servir, pero él mismo no debe dejarse dominar por ella. Sin embargo, el comportamiento de los seres humanos demuestra lo último....

La adicción por la materia se ha vuelto excesiva; los seres humanos viven únicamente centrados en adquirir lo que el mundo ofrece, y la alegría de poseer es una devoción abierta hacia aquel, del cual desprenderse es su tarea terrenal. Pues quien desea el mundo con sus bienes no anhela el reino que no es de este mundo. Pues quien desea al mundo recuerda poco o nada de su Dios y Creador; no tiene la relación correcta con Él, no es el “niño” que busca a su “Padre”. Aún tiene mucha comunión con aquel que es el señor del mundo material y se esfuerza a regresar a él, de cuyo poder Dios ya lo había ayudado tanto a través del viaje a través de la creación que le es fácil separarse por completo de él en la Tierra.

Pero el ser humano nunca podrá alcanzar esta liberación a menos que primero se libere del deseo de esos bienes materiales. Solo cuando empieza a despreciarlos, cuando ya no los valore más allá de función según el orden divino, solo cuando los bienes espirituales le resultan deseables, podrá recibir estos últimos y así completar la transición de este mundo al reino espiritual, y solo entonces podrá alcanzar la liberación completa, incluso del señor de este mundo. Y cada uno podría hacer esto si tan solo consideraría la inutilidad de los bienes materiales, si tan solo reflexionaría una vez acerca del valor de lo más deseable de este mundo en la hora de su muerte, que él mismo no puede determinar, pero que puede sobrevenirle en cualquier momento.

El ser humano vive y piensa solo en la vida, no en la muerte, que es igual de cierta.... y a regañadientes se sacude cualquier pensamiento sobre ella.... Y, sin embargo, sabe que no puede llevarse nada a la otra vida, nada de lo que ha adquirido en la vida terrenal.... sin embargo, se deja dominar por la idea de hacerse la vida terrenal lo más hermosa posible, y es constantemente influenciado de esta manera por el adversario de Dios, de modo que la codicia por los bienes materiales crece cada vez más, porque todos intentan superarse unos a otros y nadie piensa en lo pobres que realmente son y en qué necesidad pasarán al reino espiritual cuando llegue su hora.

Nadie puede adquirir bienes terrenales y espirituales a la vez. Solo los que se han hecho dueños de los bienes de este mundo, quienes se han esforzado únicamente por acumular bienes espirituales que perduren por toda la eternidad, serán ricamente bendecidos al final de su vida terrenal....

amén

Supraevaluarea bunurilor materiale....

Căutați să obțineți de la viață tot ceea ce vă oferă ea; căutați cu toate simțurile bunurile acestei lumi, vă înmulțițiți posesiunile și colecționați cu nerăbdare comorile pământești.... Nici măcar nu te gândești cât de lipsit de valoare este tot ceea ce îți dorești.... Nu vă gândiți la ce este materia în primul rând și în ce relație vă aflați deja cu ea. Bunurile materiale ar trebui într-adevăr să vă servească, puteți să le faceți să vă servească, dar nu trebuie să vă lăsați dominați de ele.... Iar acest lucru se întâmplă atunci când gândurile și aspirațiile tale sunt îndreptate exclusiv spre dobândirea de bunuri materiale. Atunci ai devenit deja sclavul materiei sau sclavul celui al cărui domeniu este lumea materială. Căci toată materia este spirituală, care a căzut cândva de la Dumnezeu, care s-a împietrit prin împotrivirea sa față de Dumnezeu și care acum este forțată de voința lui Dumnezeu la o funcție de slujire pentru a ieși din nou din starea de împietrire.... Dar ființa umană a fost cândva aceeași, care, după o perioadă infinit de lungă, a lucrat din nou pentru a se ridica prin muncă involuntară, că i s-a permis să se desprindă de învelișurile materiale și acum și-a recăpătat libertatea într-o anumită măsură pentru a se elibera și de ultimul său înveliș material, printr-o relație corectă cu Dumnezeu și, de asemenea, față de materie, pe care a depășit-o astfel. El trebuie să ajute materia să servească, dar nu trebuie să se lase dominat de ea. Dar comportamentul oamenilor dovedește acest lucru.... Dependența de materie a devenit excesivă, oamenii trăiesc doar cu acest scop, acela de a dobândi ceea ce le oferă lumea, iar bucuria de a poseda este un devotament deschis față de ceea ce trebuie să se desprindă de sarcina lor pământească. Căci cel ce dorește lumea cu bunurile ei nu dorește împărăția care nu este din lumea aceasta. Pentru că oricine dorește lumea se gândește puțin sau deloc la Dumnezeul și Creatorul său, nu este în relație corectă cu El, nu este "copilul" care își caută "Tatăl"..... El are încă multă părtășie cu cel care este Stăpânul lumii materiale și se străduiește să se întoarcă la el, din a cărui putere Dumnezeu l-a ajutat deja atât de mult în drumul său prin creație, încât îi este ușor să se desprindă complet de el pe Pământ. Dar omul nu poate realiza niciodată această eliberare dacă nu se eliberează mai întâi de dorința pentru aceste bunuri materiale. Numai atunci când învață să le disprețuiască, când nu le mai acordă mai multă valoare decât aceea de a-l sluji conform ordinii divine, numai atunci când pentru bunurile spirituale îi sunt de dorit, poate să le accepte pe acestea din urmă și să realizeze astfel trecerea de la această lume la împărăția spirituală, și numai atunci va reuși să se detașeze complet de stăpânul acestei lumi. Și oricine ar putea face acest lucru dacă s-ar gândi la lipsa de valoare a bunurilor pământești, dacă s-ar gândi la valoarea chiar și a celor mai dezirabile lucruri din această lume la ora morții sale, pe care nu o poate stabili el însuși, dar care îi poate fi acordată în orice zi. Omul trăiește și de aceea se gândește doar la viață, dar nu și la moarte, care este nesigură pentru el.... și se scutură fără să vrea de orice gând al ei..... Și totuși, el știe că nu poate duce în împărăția de dincolo nimic din ceea ce a dobândit în viața pământească..... Cu toate acestea, el se lasă dominat de gândul de a-și face viața pământească cât mai frumoasă și, de fiecare dată, este influențat de adversarul lui Dumnezeu în acest sens, astfel încât lăcomia pentru bunuri materiale crește mereu, pentru că unul încearcă să-l întreacă pe celălalt și nimeni nu se gândește cât de sărac este cu adevărat și în ce greutăți va trece în împărăția spirituală când îi va veni ceasul. Dar nicio ființă umană nu poate dobândi bunuri pământești și spirituale împreună. Doar cel care a devenit stăpân pe bunurile acestei lumi, care a căutat doar să adune comori spirituale care să dăinuie în veșnicie, va fi binecuvântat din belșug la sfârșitul vieții sale pământești....

Amin