• Volver

Portadores de luz y su tarea.... Don divino de la gracia....

Quien se haya puesto una vez en el área de Mi sol de gracia, quien una vez se haya expuesto al efecto de sus rayos, ya no se sentirá cómodo en la oscuridad de la noche; buscará continuamente la luz; ya no querrá vivir sin luz.... Y Mi sol de gracia brilla incesantemente enviando su luz a lo lejos en la oscuridad y toca los corazones humanos; pero su efecto sólo puede tocar el corazón que se dirige voluntariamente hacia al rayo de luz, que se abre a la luz y al rayo de amor y busca calor.

Y por eso también es posible que un corazón permanezca completamente impasible si se cierra, si se resiste a todo rayo de luz. Entonces este corazón aún no ha entrado en Mi área de luz y entonces el resplandor de Mi sol de gracia es completamente ineficaz; el ser humano se encuentra en un reino oscuro y permanece en este, aunque se le ofrece constantemente la oportunidad de entrar en el reino de la luz. Y por eso la luz y la oscuridad estarán estrechamente juntos en la Tierra; los corazones de algunos se llenarán de luz y, por lo tanto, estarán dentro del reino de Mi sol de gracia.... mientras que otros no podrán ser alcanzados por Mi rayo de luz, simplemente porque ellos se alejan, porque no anhelan la luz y se sienten cómodos en la oscuridad.

Pero los humanos tienen libre albedrío.... Si Mi rayo de luz y amor fuera efectivo a pesar de la resistencia, este libre albedrío sería pasado por alto y el estado de luz del individuo ya no sería diferente.... pero entonces llegar a ser perfecto tampoco sería posible, porque esto requiere el libre albedrío.... Pero a ningún ser se le niega la luz.... Mi rayo de luz y amor brilla tan inmensamente en la oscuridad que verdaderamente todo podría estar lleno de luz si se abandonara cualquier resistencia.

Y en los últimos tiempos, tanto este resplandor de luz como la resistencia son claramente reconocibles, porque Yo Me sirvo de medios inusuales de gracia para traer la luz a la humanidad. Sin embargo, esta luz encuentra resistencia más que nunca; la resistencia es más fuerte que nunca.... y es por eso que la Tierra está envuelta en oscuridad, y por eso también es urgentemente necesario que los portadores de luz, en Mi nombre, se atreven a entrar en territorio oscuro, para que continuamente dejen que su luz brille en la noche oscura.

El efecto de la luz es inconfundible, pues una vez encendida, no se apagará de nuevo.... Pero el encendido es un acto del libre albedrío, en el que la chispa que duerme en cada ser humano, que he puesto en el corazón de cada ser humano, se enciende a través de la obra del amor.... Pero entonces el ser humano también ha entrado en el reino de Mi sol de gracia, y entonces la luz brillará sobre él continuamente y encenderá una luz cada vez más brillante dentro de él.... el amor dentro de él se volverá cada vez más poderoso, y él mismo se convertirá una vez más en un portador de luz, porque también experimentó la oscuridad como un estado de tormento y del mismo modo quiere guiar a sus semejantes a la luz.

Siempre es solo el amor el que da luz, porque el Amor es divino y porque Dios es la Luz desde la Eternidad.... Por lo tanto, os acercáis a Mí Mismo cuando vivís en el amor; entonces debéis absorber Mi irradiación y, así también, permanecer en la luz. Y, por lo tanto, “difundir” luz significa proclamar Mi divina Enseñanza de amor a la humanidad....

Por lo tanto, el ser humano enciende una pequeña luz que irradia en la oscuridad cuando explica el significado de la Enseñanza de amor de Jesús a sus semejantes, cuando los anima a vivir una vida de amor, y cuando su discurso es bien recibido y sus semejantes desean seguirlo.... entonces se enciende otra pequeña luz, porque el ser humano madurará en conocimiento tan pronto como sea sólo oyente, sin hacedor de Mi Palabra.... tan pronto como se esfuerce a vivir una vida de amor. Y quien haya captado un rayo de Mi divina luz de amor, también lo deje obrar, y ya no volverá a la oscuridad.

Hay poca luz entre los humanos porque hay poco amor.... Y, por lo tanto, no hay trabajo más urgente para todos aquellos que están en la luz que predicar continuamente el amor y practicarlo ellos mismos.... El amor se ha enfriado entre los humanos, y se necesita mucho calor de amor para volver a vivificar estos corazones humanos fríos y estimularlos a realizar obras de amor.... Pero donde una chispa de amor puede irradiar hacia otra persona, allí aún hay esperanza de que se encienda en el corazón del semejante y ahora también brillará en él, y que escape de la oscuridad para siempre....

amén

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea..... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin