• Volver

Los Sufrimientos y la Muerte de Jesús

No hubo manera de evitar mi Sufrimiento y mi Muerte en la cruz, pues Yo tuve que beber el cáliz hasta el fondo .... Yo tenía que cargar con todo para que la Obra de Redención se realizara - la que a vosotros los seres humanos os liberó de toda culpa. Únicamente el conocimiento de vuestra situación digna de lástima me empujó a este Sacrificio, porque mi Corazón estaba lleno de Amor hacia vosotros, y este Amor quiso impedir el destino atroz que os esperaba después de vuestra muerte corporal.

Yo sabía de este destino atroz –pues Yo podía desenrollar delante de mis Ojos todas las Bienaventuranzas del Reino de Luz, como también los dolores y los sufrimientos en el reino de las tinieblas– y como mi Amor estaba dedicado a vosotros por ser mis hermanos caídos, Yo busqué una salida para evitar vuestro destino tan fatal.

Yo mismo me cargué con la culpa de todos los pecados, y así cargado tomé el camino hacía la cruz. Lo que me hicieron físicamente fue sólo un símbolo de lo que el peso total de los pecados significaba para Mí: un peso inmenso, abrumador, doloroso y demoledor, lo que me hacía caer repetidas veces, lo que Yo, sin embargo, soporté con un inmenso Amor ....

Con todo que mi Cuerpo podía soportar en dolores, con todo esto Yo también me he cargado, porque Yo llevaba para vosotros todo el peso de vuestros pecados .... por eso Yo quería cumplir con la expiación, lo que vosotros eternamente nunca habríais sido capaces de hacer. Yo sufrí y Yo luché .... Yo realmente sudé sangre .... Yo conocí todas las profundidades del infierno, y el miedo y el horror hicieron que mi Alma se desesperase .... Yo soporté todo lo que vosotros mismos habríais tenido que sufrir .... Pero mi Amor hacia vosotros me dio la Fuerza de mantenerme firme hasta la hora de la muerte .... Mis sufrimientos no tienen punto de comparación, porque ningún ser humano habría podido soportar sufrimientos de semejantes dimensiones.

Pero Yo me ofrecí voluntariamente porque Yo sabía que sólo así vosotros podríais ser liberados de las cadenas de Satanás. Yo ya sabía de antemano lo que me esperaba y Yo llevé este peso Conmigo. Pues Yo recorrí este camino conscientemente - este camino cuya meta final era la cruz .... Pero Yo sufrí indeciblemente por este conocimiento, y por eso nunca pude ser alegre en medio de los Míos ....

Yo veía la desgracia infligida sobre vuestras almas. Si Yo fracasaba, Yo veía el fracaso de vuestro recorrido por la Tierra - si Yo no os traía la Salvación del pecado y de la muerte .... Y este conocimiento vigorizó mi Voluntad, con lo que Yo me entregué sin resistencia a mi Destino que había sido el motivo y la meta de mi recorrido terrenal. Pero Yo tuve que luchar hasta el fin .... y hasta el final la carga sobre mis hombros estaba creciendo tan enormemente que Yo sentía vacilar mis fuerzas y por eso, como hombre, llamé a Dios para que alejara este cáliz de Mí ....

Pero la Fuerza de mi Amor era más fuerte que mi debilidad humana. Y el día de mis sufrimientos indecibles y de mi Muerte en la cruz fue para vosotros los seres humanos el día de la Redención de todos los pecados. El saber de todo esto hizo que Yo lo soportara todo pacientemente, hasta que finalmente pude exclamar: “¡Todo está consumado!”. Y así mi Alma pudo regresar allí de donde había venido, porque mediante mi Muerte se había realizado la unificación total con el Padre, del cual en tiempos remotos también Yo había salido.

Amén

Suferință și moarte....

Suferința și moartea Mea pe cruce nu au putut fi evitate, a trebuit să beau paharul până la capăt, a trebuit să iau totul asupra Mea pentru ca lucrarea de răscumpărare să se împlinească pentru voi, oamenii, care v-a eliberat de orice vinovăție.... Doar conștientizarea situației voastre jalnice M-a determinat să fac acest sacrificiu, căci inima Mea era plină de iubire pentru voi.... și această iubire a vrut să înlăture de la voi soarta cumplită care vă aștepta după moartea fizică..... Pentru că știam despre această soartă cumplită, pentru că am putut lăsa să treacă prin fața ochilor Mei atât fericirea din împărăția luminii, cât și suferința și chinul din împărăția întunericului și pentru că dragostea Mea era pentru voi, ca frați ai Mei căzuți, de aceea am căutat o cale de ieșire care să vă evite soarta cumplită.... Eu Însumi am luat asupra Mea toată vina păcatului și astfel am luat calea crucii.... Ceea ce Mi s-a făcut pe Pământ a fost, ca să spunem așa, doar simbolul a ceea ce a însemnat pentru Mine întreaga povară a păcatului, o povară incomensurabil de apăsătoare, dureroasă și sfâșietoare, care de nenumărate ori M-a aruncat la Pământ și pe care totuși am purtat-o din imensă dragoste.... Orice durere pe care trupul Meu a putut să o îndure, am luat-o și Eu asupra Mea, pentru că am purtat povara păcatului pentru voi, am vrut să fac ispășire pentru el, ceea ce ar fi trebuit voi să suportați irevocabil.... ceea ce nu ați fi putut face în veșnicie. Am suferit și am luptat, am transpirat cu adevărat sânge, am privit în toate adâncurile iadului, iar frica și groaza Mi-au sfâșiat sufletul. Am îndurat tot ceea ce voi înșivă ar fi trebuit să suferiți.... Iar dragostea Mea pentru voi mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții. Nu există nici o comparație pentru aceste suferințe ale Mele, nici o ființă umană nu ar fi îndurat această măsură.... Dar M-am oferit pe Mine Însumi de bunăvoie, pentru că știam că numai așa puteți fi răscumpărați din robia lui Satana.... Știam deja dinainte ce Mă aștepta și am purtat și această povară cu Mine, am luat în mod conștient calea a cărei țintă finală era crucea, dar am suferit de nedescris din cauza acestei cunoașteri ale Mele și de aceea nu am putut fi niciodată fericit în mijlocul a lor Mei. Am văzut dezastrul provocat sufletelor, am văzut eșecul vieții lor pământești daca aș fi eșuat și nu le-aș fi adus mântuirea din păcat și moarte.... Și această cunoaștere Mi-a întărit voința, astfel încât M-am predat destinului Meu fără să Mă împotrivesc, ceea ce fusese și scopul vieții Mele pe Pământ..... Și totuși a trebuit să Mă lupt până la sfârșit, până la sfârșit povara s-a adunat atât de mult în fața Mea, încât am simțit că Mi se diminuează puterile și de aceea am strigat la Dumnezeu ca ființă umană să lase paharul să treacă de la Mine.... Cu toate acestea, puterea iubirii Mele a fost mai puternică decât slăbiciunea Mea umană.... Iar ziua suferinței Mele de nedescris și a morții Mele pe cruce a devenit ziua răscumpărării de orice vină pentru voi, oamenii.... Iar cunoașterea acestui lucru M-a făcut să iau totul asupra Mea cu răbdare, pentru ca în final să pot exclama: "S-a isprăvit....". Și sufletul Meu a putut să se întoarcă de unde a venit, căci prin moartea Mea a avut loc unificarea deplină cu Tatăl, de la Care am și ieșit odată....

Amin