• Volver

Materia y Espíritu....

Qué es el mundo y su materia.... Esta pregunta ocupa a muchas personas y, sin embargo, no pueden resolverlo en virtud de su razonamiento. Todo lo visible es materia, es decir, sustancia que se ha condensado en forma. Hasta cierto punto, solo se hizo visible a través de la compresión, porque anteriormente era invisible, es decir, sustancia espiritual. La sustancia espiritual es una fuerza que ha surgido de Dios y que, según Su voluntad se convierte en lo que es, tan pronto como Dios pretendía que tuviera una determinada forma.

Esta forma es nuevamente la unión de innumerables sustancias, es decir, una estructura que puede disolverse para liberar cada sustancia si es la voluntad de Dios. Entonces, cualquier forma es destructible, es algo que no tiene una duración eterna, porque es solo la capa de sustancias espirituales que se deben desarrollar más alto y, por lo tanto, no permanecen en la capa para siempre. Esta materia en sí misma es también una sustancia espiritual, es decir, fuerza condensada por la voluntad de Dios, que, sin embargo, también se disuelve y se dispersa constantemente y por las remodelaciones, ella misma después de largos tiempos puede albergarse en una forma. aduro es invisible para el ojo humano, pero que se usa de una forma diferente para permanecer en ella. Entonces, algo espiritual vive en cada forma, un ser que es inconsciente de sí mismo, pero que quiere unirse con los mismos seres

Así que todo lo que es visible es fuerza espiritual que todavía se encuentra en las primeras etapas del desarrollo, mientras que lo espiritual ya más maduro es invisible para el ojo humano, pero que se sirve de otra forma para permanecer en ella. Entonces, en cada forma vive algo espiritual que es inconsciente de sí mismo, pero que busca unirse con los mismos seres para aumentar la fuerza. Porque cada ser lucha por la perfección. Tan pronto como la materia se disuelve, es decir, cuando una forma se desintegra, lo espiritual que se ha liberado se esfuerza hacia la misma esencia, y se une para animar una nueva forma. Este proceso es la base del eterno convertirse y fallecer en la naturaleza, por lo que es la razón del continuo vivir y morir en la naturaleza ...

Las sustancias espirituales pasan a través de toda la creación, en parte aisladas y en parte unidades incontables. Y las formas circundantes también corresponden en su tamaño y tipo. Todo lo que contiene esta materia es espiritual. Pero la materia consiste en tales sustancias espirituales que están al comienzo del desarrollo y, por lo tanto, también pueden ser visible para el ojo humano, porque solo lo espiritual más maduro es invisible. Por lo tanto, todo lo visible debe verse como imperfecto, es decir, algo espiritual distante de Dios que comienza su curso de desarrollo. Lo espiritual que está contenido en ello ya ha pasado por este camino y ya se está esforzándose hacia Dios, por lo que una destrucción, es decir, un fallecimiento o disolución de la forma, es decir, la caducidad de la materia, corresponde a la voluntad de Dios, porque esto permite que lo espiritual sigue tomando su curso de desarrollo....

Amén

Materie și spirit....

Ce este lumea și materia ei.... această întrebare îi preocupă pe mulți oameni, și totuși ei nu reușesc să o rezolve în virtutea gândirii lor intelectuale. Tot ceea ce este vizibil este materie, adică substanță care s-a condensat în formă. Într-o anumită măsură, a devenit materie vizibilă doar prin condensare, căci înainte era invizibilă, adică substanță spirituală. Substanța spirituală este puterea care a apărut de la Dumnezeu, care devine ceea ce este conform voinței Sale, de îndată ce Dumnezeu i-a destinat o anumită formă. Această formă este din nou uniunea a nenumărate substanțe, deci o entitate care se poate dizolva pentru a elibera din nou fiecare substanță individuală, dacă aceasta este voința lui Dumnezeu. Prin urmare, orice formă este distructibilă, materia este ceva care nu are o existență veșnică, deoarece ea este doar învelișul unor substanțe spirituale care urmează să se dezvolte ascendent și, prin urmare, nu rămân în aceste învelișuri pentru totdeauna. Materia însăși este într-adevăr și ea substanță spirituală, adică forță spirituală condensată prin voință divină, dar care, prin dizolvarea și disiparea perpetuă și prin formarea din nou, devine la fel, astfel încât, după un timp infinit de lung, să se poată adăposti într-o astfel de formă. Astfel, tot ceea ce este vizibil este putere spirituală care se află încă în stadiul inițial de dezvoltare, în timp ce spiritualul deja mai matur este invizibil pentru ochiul uman, dar se folosește de o formă vizibilă pentru a se adăposti în ea. Astfel, ceva spiritual trăiește în fiecare formă, o ființă care nu este conștientă de ea însăși, dar care tânjește după unirea cu ființe similare pentru a-și spori abundența de putere prin această unire. Căci fiecare ființă tinde spre perfecțiune. De îndată ce materia se dizolvă, adică o formă se dezintegrează, esența eliberată tinde spre aceeași esență și se unește pentru a anima o nouă formă. Acest proces stă la baza apariției și dispariției perpetue în natură, fiind astfel cauza vieții și morții constante în natură. Substanțele spirituale umblă prin întreaga creație, parțial singure, parțial unite în număr nenumărat. Iar formele care le înconjoară sunt corespunzătoare în mărime și în felul lor. Tot ceea ce ține în sine acest spiritual este materie. Dar materia însăși este formată din astfel de substanțe spirituale care se află la începutul dezvoltării și, prin urmare, pot fi vizibile și pentru ochiul uman, deoarece numai spiritualul deja mai matur este invizibil. Astfel, tot ceea ce este vizibil trebuie considerat ca fiind imperfect, adică spiritualul care este departe de Dumnezeu, care își începe cursul de dezvoltare. Spiritualul conținut în el a parcurs deja acest drum și tinde deja spre Dumnezeu, motiv pentru care o distrugere, adică o pieire sau o dizolvare a formei, deci trecătoare a materiei, corespunde voinței lui Dumnezeu, deoarece aceasta permite acestui spiritual să se dezvolte mai departe....

Amin