• Back

Other translations:

Pre-Adamites....

Long before the first human beings lived on earth, who were equipped by God with free will and intellect, human-like living creations whose task it was to make the earth habitable for the succeeding human race already existed. They did their work instinctively, i.e. driven by natural law.... in order to sustain themselves, they gathered fruit, harvested field products and built dwellings for themselves.... they did everything which instinctively was of benefit to them.

Yet they could not be held accountable for their actions, for they were not yet embodied by a soul which contained all the minute particles of a fallen original spirit. These beings were already very much like human beings, they had the same bodily form, yet they were neither self-aware nor able to communicate with each other, only their desire for self-preservation was strong and they often lived to a great age. In a manner of speaking they were of service to creation by contributing towards changing the earth's surface which became ever better prepared as a suitable abode for the needs of human beings. However, these beings were not yet given a task, they merely served the still imperfect original spirits as a final opportunity to mature, which they then were to continue as a human being with free will and intellect.

Hence these prehistoric people.... the Pre-Adamites.... could not be considered real 'human beings', for their nature, their appearance and their every activity was more in line with an animal, which is still far behind in its development, only the form was similar to a human being. This is why later people named these living creations prehistoric-man, but which could not be compared to the human being in possession of free will and awareness, which he was also meant to use intellectually in the right manner. Nor can it be said that the human being evolved from this Pre-Adamite, since the human being was a new creation which God only externalised after many of the first original spirits awaited their embodiment. The prehistoric being was one of many creations which all had to serve their purpose of preparing an abode for the later appearing human being that would guarantee him a carefree earthly life. The Pre-Adamites were those human-like beings which could not be held responsible because they lived instinctively, like animals.... who lived on earth long before human beings.... who were not self-aware and could only live in groups.... who thus could only be found where human beings would later settle, for whom they prepared the specific area with their consistent activity. This was the beings' innate characteristic and expressed itself by cultivating large areas of fields, by systematically sowing essential substances and by harvesting such stretches of land.... They did this entirely unconsciously, resulting from a natural instinct of self-preservation.... They fought each other and the stronger won. And thus they also contributed to the fact that constantly new spiritual beings incarnated themselves, if only for a brief period of time, to prove their strength, when more or less strong impulses asserted themselves which gradually weakened the longer they lived and then also slowly attained the maturity which enabled them to enter their final embodiment as a human being.

Thus human-like beings had already existed long before the first human beings, but they cannot in any way be related to the real human beings. They were comparable to them in their external shape but they existed like animals.... in their instincts as well as in their manner of procreation, which evolved in line with their soul-substances, and were one of the many works of creations which disappeared again after they had completed their earthly task, thus the beings no longer required such creations, and they subsequently became extinct like so many creations which earth had sheltered for a while in order to make place for new creations....

But it cannot be said that the modern human being evolved from these prehistoric creations, rather, he was and is a new creation, endowed with free will and intellect, which then had to prove itself, thus he also received his self-awareness again. To what degree the Pre-Adamites could also use a certain amount of intelligence merely depended on the degree of maturity of their embodied soul-particles which, however, were unable to think and only expressed their intelligence through their active work, thus unconsciously.... This activity nevertheless produced the greatest works of wonder, as can often be seen in nature that paths were created for these beings to reach one another, that they created gorges and underground passages and thus created the first prerequisites for the human race so that the latter could then live the right kind of life when the time had come for the first original spirits to embody themselves as human beings.... The more people spread, (original spirits awaited embodiment), the more the prehistoric beings began to disappear which, however, only ever happened in stages, until the human race began to populate the earth and their probationary period began, when every once fallen original spirit had to prove itself, and therefore the human being has to be equipped with self-awareness, intellect and free will in order to travel the path across earth which will lead him again to the Father from Whom he once originated.

Amen

Translator

Preadamiții....

Cu mult timp înainte ca primele ființe umane să locuiască pe Pământ, care au fost înzestrate de Dumnezeu cu liberul arbitru și cu intelect, existau deja creaturi asemănătoare oamenilor, a căror sarcină era de a face Pământul potrivit pentru următoarea umanitate. Ele efectuau munca instinctiv, adică mânate de legea naturii.... muncind pentru a se întreține, au cules fructe, au recoltat recolte și au construit locuințe.... au făcut tot ceea ce era instinctiv în avantajul lor. Cu toate acestea, ele nu puteau fi trase la răspundere pentru acțiunile lor, deoarece în ele nu era încă întrupată o ființă care să conțină toate particulele unui spirit originar căzut. Aceste ființe erau deja foarte asemănătoare cu ființele umane, aveau fizic aceeași formă, dar nu erau nici conștiente de sine și nici nu puteau comunica între ele, doar dorința din ele era puternică de a se conserva și adesea ajungeau și la o vârstă înaintată, serveau la creație, ca să spunem așa, contribuind la remodelarea suprafeței Pământului, care era mereu mai pregătită pentru a oferi acum oamenilor o locuință care să le satisfacă nevoile. Dar acestor ființe nu li s-a dat încă o sarcină, ci doar au servit spiritele originare, care nu erau încă complet desăvârșite, ca o ultimă șansă de maturizare, pe care urmau să o continue apoi ca ființe umane cu liberul arbitru și intelectul liber. Acești preumani.... preadamiți.... nu puteau fi considerați adevărate "ființe umane" deoarece natura lor, aspectul și toate acțiunile lor corespundeau mai degrabă unui animal care este încă mult în urmă în dezvoltarea sa, doar forma era asemănătoare cu cea a unei ființe umane, și astfel s-a ajuns ca aceste ființe să fie numite mai târziu preumani, dar ele nu puteau suporta nicio comparație cu ființa umană care era în posesia liberului arbitru și a cunoașterii, pe care acum trebuia să le folosească în mod corespunzător și din punct de vedere intelectual. Nici nu se poate spune că omul s-a dezvoltat mai întâi din acești preadamiți, căci el a fost o nouă creație pe care Dumnezeu a adus-o la lumină doar atunci când multe dintre primele spirite originare își așteptau întruparea. Ființa preumană a fost una dintre multele creații care trebuiau să-și îndeplinească scopul de a pregăti pentru ființa umană de mai târziu un cămin care să-i asigure o viață fără griji pe Pământ. (15.7.1965). Preadamiții erau acele ființe asemănătoare oamenilor care nu puteau fi considerate responsabile, deoarece duceau o viață de animale în care toate instinctele ieșeau în evidență.... care au trăit pe Pământ cu mult înainte de ființa umană.... care nu aveau conștiința egoului și nu puteau trăi decât în grupuri.... care, prin urmare, nu se găseau decât acolo unde oamenii au stat mai târziu, pentru care au pregătit teritoriul actual printr-o activitate regulată. Ea era înnăscută în aceste ființe și se exprima prin cultivarea unor întinderi mari de terenuri, prin răspândirea sistematică a substanțelor vitale și prin recoltarea acestor întinderi de pământ. Au făcut toate acestea inconștient, dintr-un instinct natural de a se conserva.... S-au luptat între ele și cel mai puternic a câștigat. Și astfel au contribuit și ele la faptul că, din nou și din nou, noi ființe spirituale s-au întrupat, chiar dacă numai pentru o perioadă scurtă de timp, unde și-au dovedit forța, unde au ieșit la iveală instincte mai mult sau mai puțin puternice, care au devenit din ce în ce mai slabe cu cât trăiau mai mult, iar apoi au ajuns încet la maturitate pentru a putea intra în ultima întrupare ca ființă umană. Așadar, ființele asemănătoare oamenilor au existat cu mult înainte de primii oameni, dar nu pot fi puse în legătură cu oamenii de drept. Erau cu siguranță comparabile cu ei în forma lor exterioară, dar trăiau ca animalele.... atât prin instinctele lor, cât și prin modul de reproducere, care se dezvoltau în funcție de substanța lor spirituală, și făceau parte și din numeroasele opere de creație care au dispărut din nou după ce și-au îndeplinit sarcina lor pământească, astfel încât ființele nu mai aveau nevoie de astfel de creații, și care acum s-au stins complet ca atâtea creații pe care Pământul le-a adăpostit pentru o vreme pentru ca apoi să facă loc din nou noilor creații.... Cu toate acestea, nu se poate spune că omul, în forma sa actuală, s-a dezvoltat din aceste creații preumane, ci că a fost și este o creație nouă, înzestrată cu liberul arbitru și cu intelect, care acum trebuia să-și dovedească valoarea, redobândind astfel și conștiința egoului. Măsura în care acești preadamiți puteau să posede și ei o anumită inteligență depindea doar de gradul de maturitate al particulelor sufletești din ei, care însă nu erau capabili să gândească, iar această inteligență se exprima doar în activitatea creatoare, adică se desfășura în mod inconștient. Cu toate acestea, această activitate a creat și cele mai mari miracole, așa cum se poate vedea adesea în natură, că s-au format căi prin care aceste ființe puteau ajunge unele la altele, că au creat defileuri și pasaje subterane și astfel au creat mai întâi condițiile prealabile pentru ca oamenii să poată duce o viață corectă atunci când a venit timpul ca primele spirite originare să se întrupeze ca oameni.... Cu cât oamenii se răspândeau mai mult (spiritele originale așteptau acum să se întrupeze), cu atât preumanii se diminuau, deși acest lucru s-a întâmplat doar treptat până când rasa umană a venit la viață pe Pământ și a început pentru ea perioada de probă, în care fiecare spirit original, odată căzut, trebuia să se dovedească pe sine însuși, dar, prin urmare, ființa umană trebuie, de asemenea, să fie înzestrată cu conștiință de sine, intelect și liber arbitru pentru a lua calea pe acest Pământ care îl va duce înapoi la Tatăl din care a provenit cândva.

Amin

Translator