• Back

The correct way of life is not enough to mature fully....

If you consider that only deeds of love take effect on your soul after the death of your body and that all earthly intentions, thoughts and actions will not result in any kind of benefit for the soul in the spiritual realm, you truly would not live your earthly life so indifferently.... And even if you faithfully fulfil the duties earthly life demands of you, even if you do everything in everyday life in order to live a correct life in the presence of people.... each and every deed is without value for what alone is everlasting.... for your soul.... as it cannot take any earthly acquired possessions along, all earthly knowledge stays behind, all earthly treasures and every person's reputation is worthless if the soul enters the kingdom of the beyond deprived of spiritual possessions. Only spiritual aspirations and actions of love yield everlasting spiritual treasures for the soul....

And people are so often conscious of their own importance just because they are leading a correct way of life even though they only have their earthly actions or a certain amount of order in their living conditions in mind and fail to consider that the purpose of earthly life is a different one than improving their physical well-being.... they fail to consider that a human being's every activity has to be supported by love, that it has to be motivated by love if it is to be of value for the soul after the death of the body. And if you now observe all the things that are done and said by you or in your environment, and how seldom they are caused by love, then you have to admit that everything is in vain and only serves your attainment of earthly purposes. And you would be shocked if you could feel your soul's deprivation as physical discomfort, for then you would never be able to enjoy your life again.... Yet your soul is unable to express itself so obviously because then you would only strive to live a different kind of life due to selfishness so as not to feel this daily and hourly discomfort, and then such striving would also be worthless. But you should consider what value every earthly attainment has for you, since you know, after all, that your stay on this earth won't last forever.... But you don't believe in the continuation of the soul's life after death, and that is why you are so half-hearted and disregard your soul. You believe that you will cease to exist at the moment of death and one day will bitterly regret that you have not made better use of the time on earth; you will regret not having loved more, which each one of you can do, since a tiny spark of love smoulders inside of him that he only needs to kindle.... Every human being can also experience for himself the benefit of a deed of love done to him by a fellow human being.... And thus he could benefit his neighbour too, it would certainly not be to his disadvantage, for the inner satisfaction of his action would inspire him into ever more actions of love and his selfish love would decrease at the same rate as his love for his neighbour grows....

No human being suffers a loss, for whatever he gives out of love he will receive a thousand fold in return on earth or one day in the spiritual kingdom and then be exceedingly blessed, because the time on earth when he should thus rise above himself is only very short, whereas the soul in the spiritual kingdom can eternally enjoy the riches it has acquired on earth. People live indifferently, eagerly undertaking earthly work, eagerly increasing their earthly possessions, using all their energy of life for entirely negative actions, because they constantly just create transient values.... Their soul's immortality however.... is not taken into account by them, they do not take loving care of it, it has to starve and then enter the kingdom of the beyond in a miserable state where it only finds what its love as a human being on earth has provided for it.... And if this life were without love then the soul would be without light and strength and would approach a painful fate, for only through deeds of love is it able to mature on earth....

And therefore people should not say 'After all, I am not doing anything evil....' The human being has to do good deeds born of love in earthly life, only then will he be able to enter the kingdom of the beyond without self-reproach even if he has not yet achieved a high degree of love, he will surely be able to attain it in the beyond providing that the light has been kindled so that the soul will not enter the spiritual kingdom in complete darkness....

Amen

Modul corect de viață nu este suficient pentru maturizare...

Dacă v-ați gândi că numai faptele de iubire au efect asupra sufletului vostru după moartea trupului și că toată voința, gândirea și acțiunile pământești nu aduc acestui suflet nici un avantaj în împărăția spirituală, atunci cu adevărat nu ați trece prin viața pământească cu atâta indiferență.... Și dacă, de asemenea, vă îndepliniți cu credință îndatoririle pe care vi le cere viața pământească, chiar dacă faceți tot ce este pământesc pentru a duce o viață corectă în fața oamenilor.... Orice acțiune nu are nicio valoare pentru ceea ce este nepieritor.... pentru sufletul vostru.... pentru că sufletul nu poate lua cu el nici un bun pământesc dobândit pe Pământ, toate cunoștințele pământești rămân în urmă, toate comorile pământești și toată reputația persoanei este lipsită de valoare dacă sufletul intră în împărăția de dincolo sărac în bunuri spirituale. Numai strădania duhovnicească și faptele de iubire fac ca sufletul să câștige comori duhovnicești care sunt veșnice.... Și oamenii sunt adesea conștienți de valoarea lor atunci când pur și simplu duc un mod de viață corect, dar se referă doar la acțiunile lor pământești sau la o anumită ordine în condițiile lor de viață, și nu se gândesc că scopul vieții pământești este altul decât acela de a promova bunăstarea trupului.... Ei nu iau în considerare faptul că toate acțiunile unei persoane trebuie să fie susținute de iubire, că trebuie să fie motivate de iubire ca să fie valoroase pentru suflet după moartea trupului. Iar dacă acum vă acordați atenție la voi înșivă sau la cei din jur, la tot ceea ce se face și se spune, doar că rar dragostea este cauza lor, atunci va trebui să vă spuneți că totul este inutil și vă servește doar pentru a atinge scopuri pământești. Și v-ați înspăimânta dacă ați simți nenorocirea sufletului vostru ca pe un disconfort fizic, căci atunci nu ați mai putea fi fericiți cu viața voastră.... Dar sufletul vostru nu se poate exprima atât de vizibil, pentru că atunci nu ați face decât să vă străduiți din nou, din egoism, să duceți o altă viață pentru a nu mai simți zilnic și din oră în oră acel disconfort, iar o astfel de strădanie ar fi de asemenea inutilă. Dar ar trebui să vă gândiți la valoarea tuturor realizărilor pământești pentru voi, din moment ce știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică..... Dar voi nu credeți în supraviețuirea sufletului, și de aceea sunteți atât de călduți și nu vă amintiți de sufletul vostru. Credeți că ați murit odată cu momentul morții. Credeți că v-ați stins odată cu momentul morții și într-o zi veți regreta amarnic că nu ați folosit mai bine timpul petrecut pe Pământ; veți regreta că nu ați cultivat mai mult iubirea, ceea ce fiecare dintre voi poate face pentru că în el strălucește o mică scânteie de iubire pe care trebuie doar să o aprindă.... Fiecare persoană va experimenta în sine și beneficiul unei opere de iubire care îi este făcută din partea unui semen.... Și astfel, ar putea face și el însuși acest bine pentru aproapele său și cu siguranță nu ar fi în dezavantajul său, căci satisfacția interioară cu privire la acțiunile sale nu ar face decât să-l stimuleze la fapte de iubire mereu noi, iar iubirea de sine ar scădea în aceeași măsură în care crește iubirea față de aproapele.... Nici o ființă umană nu pierde, pentru că ceea ce dăruiește din iubire va primi înapoi de o mie de ori pe Pământ sau într-o zi în împărăția spirituală și atunci va fi extrem de fericită, pentru că timpul pe Pământ este foarte scurt, unde se va depăși pe sine, în timp ce sufletul din împărăția spirituală se poate bucura veșnic de bogățiile pe care le-a dobândit pe Pământ. Oamenii trăiesc cu indiferență, creând cu nerăbdare lucruri pământești, sporind cu nerăbdare bunurile pământești, folosindu-și toată vitalitatea pentru o activitate complet negativă, pentru că nu se creează decât valori trecătoare.... din neputința sufletului lor.... dar nu-i dau atenție și nu au nici o preocupare pentru iubire, trebuie să trăiască în lipsuri și apoi intră în împărăția de dincolo într-o stare mizerabilă unde vor găsi doar ceea ce i-a adus (iubirea) ființei umane de pe Pământ.... Iar dacă acea viață a fost fără iubire, atunci sufletul este lipsit de lumină și de putere și are o soartă chinuitoare, căci nu se poate maturiza pe Pământ decât prin lucrarea iubirii.... De aceea, oamenii nu ar trebui să spună: "La urma urmei, eu nu fac rău....". Ființa umană trebuie să facă fapte bune, născute din iubire, în viața pământească, numai atunci poate intra în împărăția de dincolo fără să se autoironizeze, chiar dacă nu a ajuns încă la un grad înalt de iubire, atunci cu siguranță îl va putea atinge în lumea de dincolo, numai că lumina trebuie să se fi aprins o dată, pentru ca sufletul să nu intre în împărăția spirituală în întuneric total....

Amin