• Back

Jesus' free will as a human being....

Until the end My suffering and dying on the cross also remained a matter of free will, since I truly could have prevented it by making use of God's indwelling strength and resisting all enemies who wanted to implement their thoughts of hatred of Me.... I accomplished the act entirely of My own free will; I was willing to suffer and die for My fellow human beings because, as 'Jesus, the human being', I knew that the whole of the human race was in an appalling state of wretchedness due to the past original sin, and because My love wanted to help all My fallen brothers I had offered Myself to the Father as a sacrifice of atonement.... I was by no means forced to do so, the Father in Me did not dictate My will, I acted completely freely of My own accord.... And I found it incredibly difficult because I foresaw everything that would happen until the act of Salvation had been completely accomplished.... I, as a human being, struggled and prayed in profound distress to the Father that He should remove the cup from Me.... and I was strengthened and completely gave Myself to the Father. For the love in Me was overwhelmingly powerful, thus the Eternal Love Itself was indeed within Me and I allowed Myself to be determined by It, which would have been impossible had My human will resisted. Love impelled Me toward the wretched human race and I wanted to help people, and this love made Me accept an extent of suffering which you humans are incapable of assessing. Yet the guilt you had burdened yourselves with as a result of your apostasy from God was also inconceivable. And, in order to atone for this guilt, I had to suffer enormously as a human being and endure the agony of the crucifixion. Love, however, is strength and therefore I persevered until the end, or the suffering itself would truly have been enough to kill My body prematurely had the strength of love not enabled My body to accept the death on the cross and to persevere until the work was accomplished.... until the redemption from sin and death had been guaranteed for all people who accept My sacrifice on the cross and want to find redemption. So once again it depends on the person's free will as to how he relates to Me and My act of Salvation. For every being had turned away from Me of its own free will, and of its own free will it must turn back to Me again which happens when, as a human being, it acknowledges Jesus Christ and His act of Salvation, when it recognises Me Myself in Jesus and voluntarily hands itself and its guilt over to Me.... when it appeals for forgiveness and wants to return to Me again, Whom it once voluntarily left. Then the human being will consciously avail himself of the blessings of My act of Salvation, his weakened will shall receive strength and his return into his Father's house will be assured.

The inconceivable suffering I took upon Myself as a human being was still in no proportion to the immense guilt of the fallen spirits, but since Jesus, the human being, was full of love and volunteered the hardest sacrifice by relinquishing His life on the cross, I was satisfied with this sacrifice and redeemed all guilt for the sake of Jesus' great love, Who wanted to bring His fallen brothers back to Me again.... This was sufficient for Me, and thus My justice was also satisfied.... for I was unable to redeem any guilt which would have remained without atonement. Hence the act of Salvation had to be voluntarily accomplished. I did not allow any being to be forced into rendering this atonement.... And since the immense sin of the apostasy from Me had been a violation of My love, the act of atonement had to be an act of love again, for only love could redeem this immense guilt.... This love dwelled within Jesus, the human being. He was so receptive to it that He was completely imbued with love, which subsequently enabled Him to achieve His act of Salvation.... Love redeemed the sin.... Love completely permeated a human being.... I Myself Am Love, and thus I Myself was in Jesus, the human being, I Myself suffered and died for the human race. However, since I was unable to suffer as God, the 'human being Jesus' took all suffering upon Himself. Yet He did everything of His own free will, for although love does not compel, it willingly makes the greatest sacrifices.... And love achieves everything; it is a powerful strength which can endure even the most appalling affliction. I Myself, the Eternal Love, imbued Jesus, the human being, and thus I Myself was effective in Him and brought people redemption from sin and death....

Amen

Liberul arbitru al omului Iisus....

Suferința și moartea Mea pe cruce au rămas, de asemenea, o chestiune de voință liberă până la sfârșit, pentru că, cu siguranță, aș fi putut să le împiedic, aș fi putut să folosesc puterea lui Dumnezeu conținută în Mine și să Mă împotrivesc tuturor dușmanilor care voiau să-și pună în aplicare gândurile de ură asupra Mea.... Lucrarea pe care am realizat-o a fost realizată prin voința Mea complet liberă; am fost dispus să sufăr și să mor pentru semenii Mei, deoarece Eu, ca "ființă umană Iisus", știam despre starea de mizerie îngrozitoare în care se afla întreaga omenire din cauza căderii omului în trecut, și pentru că dragostea Mea a vrut să-i ajute pe toți frații Mei căzuți și, prin urmare, M-am oferit Tatălui ca jertfă de ispășire.... Nu am fost în nici un caz forțat să fac acest lucru, Tatăl din Mine nu a determinat voința Mea, am acționat în mod complet liber din Mine Însumi..... Și a devenit teribil de dificil pentru Mine, pentru că am prevăzut tot ceea ce se va întâmpla până când lucrarea de mântuire va fi complet împlinită.... M-am luptat și m-am rugat ca o ființă omenească la Tatăl în cea mai adâncă suferință ca să lase paharul să treacă de la Mine.... și am fost întărit și m-am predat complet Tatălui. Căci iubirea din Mine era copleșitoare, deci era cu siguranță iubirea eternă însăși în Mine, și am lăsat-o să-Mi determine lucrarea, ceea ce, totuși, ar fi fost imposibil dacă voința Mea de om i s-ar fi opus.... Am fost mânat de dragostea pentru nefericita rasă umană și am vrut să o ajut, iar această dragoste M-a făcut să iau asupra Mea o măsură de suferință pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura. Dar și vina pe care o suferiseți prin apostazia voastră de la Dumnezeu era de asemenea incomensurabilă. Și pentru a răscumpăra această vină a trebuit să sufăr nemăsurat ca ființă umană și să iau asupra Mea chinurile crucificării. Dar iubirea este putere și, de aceea, am îndurat și Eu până la sfârșit, altfel suferința ar fi fost cu adevărat suficientă pentru a-mi ucide trupul înainte de vreme, dacă puterea iubirii nu ar fi permis trupului Meu să accepte și să îndure moartea pe cruce până la împlinirea lucrării.... până când răscumpărarea din păcat și din moarte a fost asigurată pentru toți oamenii care vor să accepte jertfa Mea de pe cruce și să găsească mântuirea. Pentru că, din nou, depinde de voința liberă a ființei umane modul în care se adaptează la Mine și la actul Meu de mântuire. Pentru că, prin liberul arbitru, fiecare ființă s-a îndepărtat de Mine și, prin liberul arbitru, trebuie să se întoarcă din nou spre Mine, ceea ce se întâmplă atunci când, ca ființă umană, Îl recunoaște pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire, Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus și se predă voluntar pe sine și vina sa către Mine.... când apelează la iertare și vrea să se întoarcă din nou la Mine, de la Care s-a îndepărtat voluntar odată. Atunci, ființa umană se va folosi și ea în mod conștient de binecuvântările actului Meu de mântuire, voința sa slăbită va fi întărită și întoarcerea sa în casa Tatălui său va fi asigurată. Suferința imensă pe care mi-am asumat-o ca ființă umană nu era încă proporțională cu imensa vină a ființei spirituale căzute, dar, întrucât ființa umană Iisus era plină de iubire și a vrut de bunăvoie să facă cel mai dificil sacrificiu dându-și viața pe cruce, am fost mulțumit de acest sacrificiu și am răscumpărat toată vina de dragul marii iubiri a lui Iisus, care a vrut să-i aducă din nou la Mine pe frații Săi căzuți.... Am fost mulțumit de ea și astfel a fost satisfăcută și dreptatea Mea, pentru că nu puteam răscumpăra nicio vină care rămăsese fără ispășire. Dar, prin urmare, lucrarea de răscumpărare a trebuit să se realizeze și în voința liberă. Nu aveam voie să forțez nicio ființă să facă acest act de ispășire.... Și pentru că marele păcat al apostaziei de la Mine a fost o ofensă adusă iubirii Mele, actul de ispășire trebuia să fie din nou un act de iubire, căci numai iubirea putea răscumpăra această imensă vină.... Și această iubire a fost în omul Iisus, i-a dat atât de mult loc încât a fost complet umplut de iubire care acum i-a permis și să realizeze actul de mântuire.... Iubirea a răscumpărat vina.... iubirea a umplut complet o persoană.... Iubirea sunt Eu Însumi, și astfel Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi am suferit și am murit pentru umanitate. Dar cum Eu, ca Dumnezeu, nu puteam suferi, "omul Iisus" a luat asupra Sa toată suferința. Și totuși, a făcut totul de bunăvoie, pentru că iubirea nu forțează, ci este pregătită să facă cele mai mari sacrificii.... și iubirea reușește totul, pentru că este o forță puternică.... care poate îndura și cele mai grele suferințe. Eu Însumi, ca Iubire Eternă, l-am umplut pe omul Iisus și astfel Eu Însumi am lucrat în El și am adus oamenilor răscumpărarea din păcat și moarte....

Amin