• Back

Wealth or poverty is neither an advantage nor a hindrance to attaining beatitude....

And even if your most pleasing earthly hopes come to fruition, if you gain honour and reputation, the most eminent scientific fame, even if earthly happiness is granted to you.... it will all come to an end the moment you die, and you cannot take any of it along with you into the kingdom of the beyond. On the contrary, you will feel your deprivation twice as much if you have no spiritual wealth to show as it will replace your earthly loss a thousand fold. But precisely this will be rare, the fact that a person who possessed everything on earth has also aspired spiritually, who certainly called many earthly goods his own and also used them according to God's will.... who did not allow himself to be governed by them.... Generally, the hearts of those who are wealthy in an earthly sense are hardened. And according to the state of the heart will be the state of the soul after the body's death. The earth and the spiritual kingdom are completely different, this is what people should always remember, and therefore they should not envy those either whose earthly life gave them complete fulfilment.... For this kind of life on earth is no guarantee for the same state in the spiritual realm. By comparison, earthly poverty and plainness can contribute towards the purification of a soul, and such a soul can go in light and brilliance through the gate to eternity. Yet irrespective of what the earthly circumstances may be which the human being was given by fate, he will always have the opportunity to mature spiritually; in every situation in life he has the means at hand which help to purify his soul....

Neither poverty nor suffering guarantee an eternal life in bliss, nor is a life of earthly fulfilment a hindrance for such an eternal life.... It solely depends on a person's will as to whether it is spiritually inclined and therefore tries to draw a benefit for his soul from every situation in life.... It solely depends on whether the person establishes contact with God, for which he will be stimulated in every situation in life. There is only a danger that every thought of God will be repressed if a person is satisfied with his earthly life or if he tries to achieve ever greater earthly success, just as, vice versa, those who are denied all fulfilment in earthly life can in bitterness turn against their destiny and also live without faith.... thus likewise have no spiritual achievements to show when they pass away.... Nevertheless, the path of higher development is far easier to travel for people who appear to be less favoured during their earthly life, for their renunciation of material possessions is, in a manner of speaking, required of them by providence.... they need only resign themselves to it and also silence their inner wishes, then they will have a considerable advantage compared to those who, also by providence, live in happiness and excess. Therefore, the poor need not always be pitied and the rich should be envied even less, for only that which the person's soul acquires is of value.... But once the hour of death has come all earthly things must stay behind, and it will be far easier for a person to detach himself from the world if nothing exists which still ties him to it.... if he was able to completely release himself from matter, if the person's thinking is not burdened by earthly things which make his passing away difficult and only prevents him from the exclusive bond with God, with His kingdom.... Whatever life on earth might offer you, it will become worthless the moment you die. However, whatever you accepted from the spiritual kingdom during your existence on earth will remain forever. And you can only attain spiritual possessions if your heart detaches itself from material treasures, if you can forego them at any time for love of God and your neighbour.... Then you will receive constantly more than you have given away, then you will increase your spiritual wealth, and you will also make the right use of earthly riches, that is, you will use them according to God's will for works of merciful neighbourly love.... In that case, however, you will not need to fear the hour of death either, for you will not die but pass into eternal life....

Amen

Bogăția sau sărăcia nu este nici un avantaj, nici un obstacol în calea fericirii....

Și chiar dacă cele mai frumoase speranțe pământești ți se vor împlini, chiar dacă te vei ridica la onoare și reputație, la cea mai mare faimă științifică, chiar dacă ți se va acorda fericirea pământească.... totul se sfârșește în momentul morții tale și nu duci nimic din toate acestea în împărăția de dincolo. Dimpotrivă, veți simți sărăcia de două ori mai mult dacă nu aveți comori spirituale care să vă compenseze de o mie de ori pierderea pământească. Dar va fi rar ca o persoană care a posedat totul pe Pământ să se străduiască și spiritual, care cu siguranță a numit multe bunuri pământești ca fiind ale sale și le-a folosit conform voinței lui Dumnezeu.... care nu s-a lăsat stăpânit de ele.... Inimile celor care sunt bogați pământești sunt de obicei împietrite. Iar starea sufletului după moartea trupului corespunde, de asemenea, cu starea inimii. Oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna că Pământul și împărăția spirituală sunt complet diferite și, prin urmare, nu ar trebui să-i invidieze niciodată pe cei a căror viață pământească le aduce o împlinire deplină. Pentru că o astfel de viață pământească nu garantează aceeași stare în împărăția de dincolo. În schimb, sărăcia pământească și lipsa de strălucire pot contribui la purificarea unui suflet, iar un astfel de suflet poate intra în lumină și splendoare prin poarta veșniciei. Dar, indiferent de circumstanțele pământești în care a fost plasată ființa umană de către soartă, ea are întotdeauna posibilitatea de a ajunge la maturitate spirituală; în fiecare situație din viață i se oferă mijloacele de a-și ajuta sufletul la purificare....Nici sărăcia și suferința nu garantează o viață veșnică în beatitudine, nici viața pământească de împlinire pământească nu este un obstacol pentru o astfel de viață veșnică.... Depinde numai de voința ființei umane dacă ea este orientată spiritual și caută astfel să obțină un beneficiu pentru sufletul său din fiecare situație din viață.... Depinde numai de faptul dacă ființa umană stabilește sau nu legătura cu Dumnezeu, lucru pe care este încurajată să îl facă în fiecare situație din viață. Există doar pericolul ca orice gând la Dumnezeu să fie împins înapoi dacă omul se simte mulțumit de viața sa pământească sau dacă încearcă mereu să obțină un succes pământesc mai mare, dar, invers, cei cărora viața pământească le refuză orice împlinire devin și ei amărâți și ostili față de destin și pot de asemenea să treacă fără credință.... astfel, de asemenea, nu reușesc să obțină succesul spiritual la moartea lor....

Cu toate acestea, este cu mult mai ușor să se urmeze calea dezvoltării ascensionale pentru persoanele care par a fi mai puțin favorizate în timpul vieții lor pământești, deoarece renunțarea la bunurile materiale este, ca și cum ar fi cerută de soartă.... Trebuie doar să se resemneze și să își reducă la tăcere dorințele interioare, iar atunci vor avea un avantaj considerabil față de cei care, la fel, trăiesc în mod fatal în fericire și abundență. De aceea, nu trebuie să fie mereu compătimiți cei săraci și cu atât mai puțin invidiați cei bogați, căci numai ceea ce are valoare este ceea ce dobândește sufletul omului....Dar, odată sosit ceasul morții, tot ceea ce este pământesc rămâne în urmă, și atunci este mult mai ușor să te desparți de lume, când nu mai există nimic care să mai lege ființa umană de Pământ...., când ea a reușit să se elibereze complet de materie, când gândirea ființei umane nu este încărcată de lucruri pământești care îi îngreunează plecarea și nu fac decât să o împiedice de legătura exclusivă cu Dumnezeu, cu împărăția Sa.... Tot ceea ce îți poate oferi viața pământească devine invalid în momentul morții tale. Dar ceea ce ați primit de la împărăția spirituală în timpul existenței voastre pământești rămâne. Și nu poți dobândi bunuri spirituale decât dacă inima ta se desprinde de comorile materiale, dacă ești capabil să le dai oricând din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău.... Atunci vei primi întotdeauna mai mult decât ai dat, atunci îți vei spori bogăția spirituală și atunci vei folosi și bogăția pământească în mod corect, adică în conformitate cu voia lui Dumnezeu pentru fapte de iubire milostivă față de aproapele.... Dar atunci nu trebuie să vă temeți nici de ceasul morții, căci nu veți muri, ci veți intra în viața veșnică....

Amin