• Back

'I bestow My grace upon the humble....'

My strength is made perfect in weakness .... But that does not mean that a person's faith may be weak, instead, it entirely concerns the humility of heart, so that a person recognises himself as weak and unworthy and acknowledges it before Me and that he appeals to Me for grace, which then will also flow to him in abundance. My spirit can only work in a genuinely humble person, for he will entirely hand himself over to Me, he does not request anything for himself but leaves it to Me to decide what I will give to him. And a truly humble person will indeed receive an abundance of blessings. He will make use of them and also be lovingly active of his own accord, because the side-effect of true humility is that it kindles heartfelt love for Me and his neighbour. A humble person has already released himself from My adversary's dominion whose fundamental characteristic is arrogance. Hence he will solely regard coming closer to Me as worth striving for and such desire will be supported on My part.... in other Words: the spiritual spark in the human being strives to unite with its eternal Father-Spirit, thus I can also pour out My spirit upon it. However, My spirit can never work where My adversary's characteristic of pride can still be found. For this would simultaneously mean My co-operation with him.... A person must have entered into humility before I can become effective in him.... But what is to be understood by true humility?....

True humility need not be visible to any person through external conduct, through facial expressions or outward behaviour towards his fellow human beings, I solely look upon the humility of heart, the inner admission of weakness and sinfulness, the inner acknowledgment of the being's unworthiness towards his God and Creator and thus also the admission of his guilt as a result of the past sin of apostasy. All beings had certainly once been in My image and, as their Creator, their radiant beauty gladdened Me .... But they did not remain as they had been.... their whole nature changed into the opposite and in this state they were no longer able to exist before My eyes. But in their delusion they even rebelled against Me, because they had adopted My adversary's nature, who was exceedingly proud. The return to Me is therefore not possible until the being has discarded its arrogance, until it has changed it into deepest humility, until it recognises its immense depravity and the vast distance from Me and subsequently stretches its hands longingly out to Me for mercy. Then I will truly not hesitate for long, I will take hold of its hands and draw the being close to Me, for in its humility it becomes My child, which the Father lovingly draws to His heart and then showers it with evidence of His love, with an abundance of blessings.... which He can also illuminate again with His spirit. Then the strength of the spirit will be able to manifest itself clearly, the person will demonstrate gifts which are seemingly supernatural but which are, in fact, only the being's original characteristics without which a perfect being is unthinkable: The person will be full of light and strength, that is, he will dispose of extraordinary knowledge as well as of abilities which a person otherwise does not possess. However, despite his obvious bond with God he will nevertheless remain profoundly humble, for humility is a divine characteristic which merely changed into the opposite as a result of the fall. And so you humans will also always have to strive for true humility if you want My spirit to become effective in you as well, for anyone who still harbours a spark of arrogance in him has not yet released himself from My adversary, and the latter will make a constant effort to keep him enchained. And the world offers him many opportunities for this, so that a person will seek increasingly more fame and honour and look down on everything that is small and lowly. But this is also definite proof of his adherence to the adversary, whom you humans should not ignore and beware of such inner attitudes, which are truly still far removed from true humility. Nevertheless, if you want Me Myself to be powerful in you, you must also become conscious of your weakness, for I only bestow My grace upon the humble....

Amen

"Celor smeriți le dau harul Meu...."

Duhul Meu este puternic în cei slabi.... Totuși, acest lucru nu înseamnă că credința ființei umane poate fi slabă, ci este vorba doar de umilința inimii, că ființa umană se recunoaște și se mărturisește slabă și nevrednică în fața Mea și că apelează la Mine pentru harul Meu, pe care apoi îl voi lăsa să curgă din belșug și către ea. Spiritul Meu nu poate lucra decât într-o persoană cu adevărat umilă, pentru că și ea Mi se dăruiește complet, nu cere nimic pentru ea însăși, ci lasă la latitudinea Mea ceea ce îi ofer. Iar o persoană cu adevărat umilă va fi și ea binecuvântată din belșug cu binecuvântări. Se va folosi de ele și va fi, de asemenea, activă în mod iubitor din impuls interior, pentru că aceasta este concomitența adevăratei smerenii, că dragostea se aprinde în inimă pentru Mine și pentru aproapele. O persoană umilă s-a eliberat deja de sub dominația adversarului Meu, a cărui caracteristică de bază este aroganța. Prin urmare, merită să se depună eforturi și pentru apropierea doar de Mine, iar o astfel de dorință este susținută și de partea Mea.... sau, de asemenea: Scânteia spirituală din ființa umană se străduiește să se unifice cu Spiritul-Tată din veșnicie, și astfel pot să Îmi revărs și Eu duhul asupra sa. Dar spiritul Meu nu poate lucra niciodată acolo unde se mai găsește încă caracteristica adversarului Meu, mândria. Căci aceasta ar fi, ca să zic așa, o interacțiune a Mea cu el.... Ființa umană trebuie să fi intrat în umilință înainte ca Eu să pot deveni eficient în ea.... Dar ce înseamnă adevărata umilință?.... Adevărata smerenie nu trebuie să fie evidentă pentru nici o ființă umană prin comportamentul exterior, prin expresiile faciale sau prin comportamentul exterior față de alți oameni, Eu mă uit doar la smerenia inimii, la recunoașterea interioară a slăbiciunii și a păcătoșeniei, la mărturisirea nevredniciei ființei față de Dumnezeul și Creatorul său și, prin urmare, și la recunoașterea vinovăției sale prin păcatul trecut al apostaziei. Toate ființele au fost cândva, cu siguranță, imagini ale Mele, care, în frumusețea lor radiantă, Mă încântau și pe Mine Însumi ca și Creator al lor.... Dar ele nu au rămas ceea ce au fost.... întreaga lor ființă s-a transformat în opusul lor, iar în această stare nu mai puteau exista în fața ochilor Mei. Dar, în iluzia lor, s-au aruncat totuși împotriva Mea, deoarece adoptaseră natura adversarului Meu, care era plină de aroganță. Prin urmare, întoarcerea la Mine nu este posibilă până când ființa nu se leapădă de aroganța sa, până când nu o schimbă în cea mai profundă umilință, până când nu-și recunoaște marea depravare și marea sa distanță față de Mine și atunci Îmi întinde mâna pentru milă. Atunci, cu adevărat, nu voi ezita mult timp, îi voi apuca mâinile și voi atrage ființa la Mine, pentru că, în umilința sa, ea va deveni copilul Meu pe care Tatăl îl atrage cu iubire la inima Sa și pe care acum, de asemenea, îl copleșește cu dovezile Sale de iubire, cu binecuvântări din belșug.... pe care acum poate, de asemenea, să le lumineze din nou cu spiritul Său. Și acum, puterea spiritului va deveni și ea vizibilă, ființa umană va prezenta daruri care par supranaturale, dar care, în fond, sunt doar acele caracteristici pe care ființa le poseda la început, fără de care o ființă perfectă este de neconceput: Ființa umană va fi plină de lumină și de putere, adică va avea cunoștințe neobișnuite, dar și capacități care, altfel, nu sunt inerente unei ființe umane. Dar el va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, în ciuda legăturii sale acum evidente cu Dumnezeu, deoarece umilința este unul dintre atributele divine care a fost inversat în opusul său doar prin cădere. Și astfel, și voi, oamenii, va trebui să vă străduiți mereu să ajungeți la adevărata umilință, dacă vreți ca spiritul Meu să devină eficient în voi, căci oricine poartă încă în sine o scânteie de aroganță nu s-a desprins încă de adversarul Meu și va trebui să depună un efort constant pentru a-l ține în lanțurile sale. Iar lumea îi oferă multe ocazii de a face acest lucru, astfel încât ființa umană caută mereu mai multă faimă și onoare și privește cu dispreț tot ceea ce este mic și umil. Dar și aceasta este o dovadă certă a afilierii sale la adversar, pe care voi, oamenii, nu ar trebui să o ignorați și să vă feriți de astfel de atitudini interioare care sunt cu adevărat încă departe de adevărata umilință. Dar dacă vreți ca Eu Însumi să devin puternic în voi, atunci trebuie să fiți conștienți și de slăbiciunea voastră, căci Eu nu acord harul Meu decât celor umili....

Amin