• Back

Other translations:

First created being.... Light bearer.... Apostasy from God....

Your human intellect is only able to understand profound truth to a certain degree, because pure spirituality is only spiritually explainable. This explanation will be accepted by the spirit within you and indeed also passed on via the soul to the intellect, but the intellect is still too earthly minded and therefore cannot delve so deeply into spiritual knowledge to understand everything. Nevertheless, My spirit expresses itself through the spiritual spark within you, and anyone who has love will also understand the meaning of what I say to him:

My creative will was immense, My strength inexhaustible, and I found My bliss in the implementation of My thoughts and plans. And this bliss wanted to express itself, My love wanted to give itself, I wanted another being beside Me to also enjoy what made Me indescribably happy. I experienced My solitude as a lack which I could change any time if I wanted to.... And I wanted to re-discover Myself in a being that should be closely united with Me, which I wanted to shape as a mirror of Myself, as My own image, to be able to bestow it with unlimited bliss and thereby increase My bliss too. I wanted to create such a being and this will sufficed, because My will was strength and always proceeded with love and wisdom. The entity I externalised from within Myself was indeed My image yet it could not see Me, had it been able to see Me it would have ceased to exist due to its beatitude, since no being could endure to behold Me. For every being, even the most perfect image of Myself, is always just a product of My strength of love, whereas I Am the strength of love Myself and enlighten everything with incomparable intensity but, as a result, I could not be endured by the being I had externalised. Yet by creating this being I had a vessel into which the strength of My love could flow continually, and thus it also received My creative will, My strength, My wisdom and My love beyond measure with this constant influx of strength from Me. As a result, it was now able to experience the same bliss, it was able to use its strength in accordance with its own will, it could be creatively active for its own pleasure and thus constantly increase My bliss, because it was My strength which enabled the being to do so and I took pleasure in its happiness....

And now countless other beings of the same nature emerged from this being.... They all were children of My love in radiating light, in utmost perfection, because from the image I created of Myself and My infinite love could only ever emerge utmost perfection, because we shared the same will. Both our love found itself again in the created beings, because nothing imperfect existed as long as My will and My love worked through this first created being. It was an enlightened world of spirits, there were a great number of originally created spirits.... The strength from Me flowed unrestricted to the being which I had chosen for Myself as the bearer of light and strength.... And the entity itself was more than blissfully happy.... Yet I wanted to increase this bliss even more; I did not want it to be tied to My will but it should be active of its own will which.... if the being was perfect and remained so.... was My will. For the being, having been created by Me, was incapable of having any other will. But I wanted it to be able to act independently.... because the only characteristic of a divine being is that love is so powerful within itself that it is the decisive factor for the same direction of will as mine. I wanted to receive this love from My first created being which, however, was intended to result in its ultimate perfection at the same time, so that it was no longer active as a created being in accordance with My will but should enjoy unlimited bliss by merging with My will for love of Me....

But in order to pass this test of love and will it had to have complete freedom of will. It did not see Me but it recognised Me because it was enlightened.... However, it saw the countless beings created by its will, and it felt itself as their creator in spite of knowing that it had received its strength from Me.... And the entity was envious of My strength.... Although it was visible to the beings it had created, it was nevertheless conscious of its origin from Me, but it claimed the right to rule these beings for itself by presenting itself to them as the source of strength, as the only power able to create.... It more than less denied to love Me in order to rule.... You humans cannot understand the process by which a self-aware being could transgress into completely wrong reasoning but this is explained by free will which, in order to become active, must also be able but does not have to make a negative choice.

The bearer of light and strength saw on the one side the evidence of strength conveyed through him, yet he did not see the source of strength itself. Thus he declared himself ruler over his created spirits and also tried to portray Me as non-existent to them. He tried to transfer his now opposing will on to them.... And now the moment of decision, of proving their perfection, also came for the beings who had been created by the bearer of light with the use of My strength.... My strength was inherent in all these beings, they were fully enlightened and aglow with love for Me, Whom they could not see but nevertheless recognise. But they also loved their creator, because the strength that had created them was love which had emanated from the first created being and enabled it to create. This love now had to make a choice, and it divided itself....

Terrible confusion occurred amongst the spirits who felt urged to make a decision. But.... since My strength of love was effectively light.... it was understandable that the urge towards the primary source of strength was stronger in many beings, that their love diminished for the one who separated from Me and pushed towards Me with increased force.... For the light within them was the realisation that I was Eternal Love. Every being had this knowledge indeed, but it also had free will which did not depend on knowledge, or it would not have been free. And the spiritual world divided itself.... The externalised being had its followers just as I had Mine, even though I was not visible. But the effect of My strength was so powerful that many beings turned away from the one who wanted to oppose Me.... Their will remained in the right direction, whereas the bearer of light and his followers directed their will wrongly, thus they volitionally separated from Me and this caused their fall into the abyss....

Thus the light bearer, the fully illuminated being externalised by Me, became My adversary, whereas everything that had emerged from him, that was created by both our love, partly turned towards Me and partly towards him, depending on the glow of love by which it was permeated. As soon as the bearer of light separated from Me the beings experienced an undefined desire for a definite pole. Free will began to unfold itself.... neither I nor My adversary influenced them forcefully, they were merely exposed to both our emanation of strength which wanted to gain every being for itself. The flow of My strength was pure love and affected the beings so intensely that they recognised Me without seeing Me, but they could also recognise the first created beings' change of will. However, because they could see this entity many followed it, i.e. they subordinated themselves to its will and thus distanced themselves from Me. Yet other originally created beings felt themselves as My children and voluntarily remained loyal to Me, only they were far less in number. These were the first created beings who arose from My light bearer's most blissful creative will and My immense influx of strength of love. And this strength of love was inherent in these beings too and persistently pushed them towards Me, for they recognised their creator's present will as wrong and therefore turned away from him. The other beings could have come to this realisation too yet they blindly followed the one they could see, and their will was respected and in no way influenced by Me, because this decision of will had to take place in order to shape the created beings to independent perfection. The being which left Me drew a large number of followers into the abyss, for to distance oneself from Me means to strive towards the abyss, to aim towards a completely opposite state, which thus signifies darkness and weakness, loss of knowledge and strength. Whereas My children blissfully remained in the most radiant light and immense strength, in beatitude.

After the fall of Lucifer, the light bearer, his strength was defeated.... He could no longer actively create and shape although I did not withdraw the strength from him because he was My living creation. His power and strength rested in his followers, whom he now dominated as prince of darkness. But they are also the products of My love which I will not leave to My adversary forever. As long as these beings still share his will they belong to him; but as soon as I succeed in turning their will towards Me he has lost them, and thus his strength diminishes at the same rate as I release his prisoners from his control which, however, always presupposes the being's free will.

And this is the purpose of My eternal plan of Salvation, which is eagerly and most lovingly supported by all inhabitants of the kingdom of light, by My angels and archangels, for they all are My helpers who endeavour to bring bliss again to their fallen brothers, who once voluntarily threw it away.... And this work of liberation will succeed, even if it takes an infinitely long time before the last once-fallen spirit returns to Me, until even the first created being that came forth from My love draws closer to Me again in its longing for My love.... until this too repentantly returns to the Father's house, which it once left voluntarily....

Amen

Translator

Ființa creată pentru prima dată.... Purtător de lumină.... Apostazia de la Dumnezeu....

În calitate de ființă umană, intelectul vostru nu înțelege adevărul profund decât într-o anumită măsură, deoarece lucrurile pur spirituale pot fi explicate doar în mod spiritual, această explicație este primită de spiritul din voi și, cu siguranță, este transmisă și intelectului prin intermediul sufletului, însă acesta este încă prea împovărat de povara pământească și, prin urmare, nu poate pătrunde în cunoașterea spirituală atât de adânc încât totul să fie clar pentru el. Spiritul Meu, însă, se anunță prin scânteia spirituală și oricine are iubire va înțelege și el sensul a ceea ce îi anunț:

Voința Mea de a da formă era extrem de mare, puterea Mea era inepuizabilă și Mi-am găsit beatitudinea în realizarea gândurilor și planurilor Mele. Și această fericire a vrut să se împărtășească, iubirea Mea a vrut să se dăruiască, am vrut ca o altă ființă în afară de Mine să se bucure de ceea ce Mă făcea nespus de fericit. Simțeam că singurătatea Mea era un neajuns pe care îl puteam remedia oricând, de îndată ce aș fi vrut.... Și am vrut să Mă regăsesc într-o ființă care trebuia să fie cel mai strâns unită cu Mine, pe care am vrut să o formez ca o oglindă a Mea, ca imaginea Mea, pentru a-i putea oferi o fericire nelimitată și astfel să-Mi sporesc din nou fericirea. Am vrut să creez o astfel de ființă, iar această voință a fost suficientă, pentru că voința Mea a fost putere și a lucrat întotdeauna în dragoste și înțelepciune. Ființa care a ieșit din Mine era într-adevăr imaginea Mea, dar nu M-a putut vedea pentru că, dacă ar fi putut să Mă vadă, ar fi murit de fericire, deoarece nicio ființă nu putea suporta să Mă vadă, pentru că orice ființă, chiar și cea mai perfectă imagine a Mea, nu este decât un produs al forței iubirii Mele, în timp ce Eu Însumi sunt puterea iubirii și eclipsez totul cu o forță incomparabilă, dar de aceea nu eram vizibil pentru ființa care a ieșit din Mine. Cu toate acestea, în această ființă am creat un recipient pentru Mine Însumi, în care puterea Mea de iubire putea curge în mod constant, o ființă care, prin urmare, primea de asemenea voința Mea creatoare, puterea Mea, înțelepciunea Mea și iubirea Mea din abundență de la Mine, prin afluxul constant de putere de la Mine. Prin urmare, acum era capabilă să simtă aceeași fericire, putea să se despoaie de forța sa, după voința sa, putea să fie creativă, să se facă fericită și astfel să-Mi sporească în mod constant fericirea, pentru că forța Mea îi permitea acest lucru și Eu Mă bucuram de fericirea ei....

Și acum nenumărate ființe identice au ieșit din acea ființă.... Toți erau copii ai iubirii Mele, în lumină radiantă, în perfecțiune supremă, căci numai cele mai perfecte lucruri puteau ieși vreodată din imaginea Mea și din iubirea Mea infinită creată de Mine, pentru că ambele noastre voințe erau identice, ambele iubiri se reflectau în ființele create, pentru că nu exista nimic imperfect atâta timp cât voința și iubirea Mea lucrau prin acea primă ființă creată. Era o lume de spirite pline de lumină, existau spirite create inițial în număr mare.... puterea de la Mine curgea fără restricții către ființa pe care o alesesem să fie purtătoare de lumină și putere....

Iar ființa în sine era fericită.... Totuși, am vrut și să sporesc această fericire; am vrut ca ea să nu fie legată de voința Mea, ci să fie activă prin voința sa proprie, ceea ce a fost voia Mea.... dacă ființa era și rămânea perfectă..... Căci ființa, fiind creată de Mine, era incapabilă de orice altă voință. Dar am vrut ca ea să poată face ce vrea, pentru că aceasta era prima caracteristică a unei ființe divine: Iubirea este atât de puternică în ea încât determină o voință îndreptată în egală măsură spre Mine. Am vrut să primesc această iubire de la prima Mea ființă creată, dar, în același timp, a fost menită să aducă ființa la cea mai înaltă perfecțiune, astfel încât ea să nu mai lucreze ca ființă creată conform voinței Mele, ci, după ce a intrat în voința Mea din iubire, să se bucure de o fericire nelimitată.... Dar, pentru a trece acest test de voință și de iubire, a trebuit să se miște în deplină libertate de voință. Nu M-a văzut, dar M-a recunoscut, pentru că stătea în lumină.... Dar a văzut nenumăratele ființe pe care voința sa le adusese la existență și s-a simțit producătorul lor, deși știa că primise puterea de la Mine.... Și ființa mi-a invidiat puterea.... Fiind vizibilă pentru ființele pe care le-a creat, era totuși conștientă de originea sa din Mine, dar și-a revendicat dreptul de a domni asupra acestor ființe pentru sine, prezentându-se în fața lor ca sursă de forță, ca singura putere capabilă să creeze.... Practic, a denunțat iubirea față de Mine pentru a putea să domine.... Acest proces este de neînțeles pentru voi, oamenii, faptul că o ființă care se cunoaște pe sine ar putea să se abată spre o gândire complet greșită, însă liberul arbitru explică acest lucru, care, pentru a putea acționa, ar putea de asemenea să aleagă în mod negativ, dar nu a fost nevoit să aleagă.

Purtătorul de lumină și de putere a văzut pe de o parte dovada puterii ghidate prin el, dar nu a văzut sursa puterii în sine. Astfel, el s-a ridicat la poziția de conducător al spiritelor create și a încercat, de asemenea, să Mă prezinte pe Mine Însumi ca fiind inexistent. El a căutat să-și transfere voința, acum întoarsă de la Mine, către ei.... Și acum a venit momentul deciziei, dovada perfecțiunii lor, și pentru aceste ființe create de purtătorul de lumină cu ajutorul forței Mele.... Puterea Mea era în toate aceste ființe, erau pline de lumină și străluceau de iubire pentru Mine, pe Cel care nu-L vedeau, dar pe care totuși Îl recunoșteau. Dar ele erau, de asemenea, îndreptate spre Creatorul lor cu iubire, pentru că puterea care le-a creat era iubirea care curgea prin prima ființă creată și care i-a permis să creeze. Această iubire trebuia acum să decidă, și s-a împărțit....

O confuzie nefirească a apărut în rândul ființei spirituale care s-a simțit îndemnată să ia o decizie. Dar era de asemenea de înțeles din nou.... întrucât puterea Mea de iubire funcționa ca lumină.... că îndemnul către sursa inițială de putere era mai puternic în multe ființe, că iubirea se diminua față de cel care se despărțea de Mine și se împingea spre Mine cu o forță sporită.... Pentru că lumina din ele era realizarea faptului că Eu eram iubirea din eternitate. Deși fiecare ființă avea cunoaștere, ea avea și liberul arbitru, care nu era legat de cunoaștere, altfel ar fi fost lipsită de libertate. Și lumea spirituală s-a împărțit în sine.... Ființa din afara Mea avea adepții ei, la fel ca și Eu Însumi, deși nu eram vizibil. Dar puterea venită de la Mine a avut un efect atât de puternic încât multe ființe s-au îndepărtat de cel care voia să Mi se opună.... Voința lor a rămas corect direcționată, în timp ce purtătorul de lumină și adepții săi și-au direcționat greșit voința, astfel că s-au separat de Mine în ceea ce privește voința și asta a însemnat căderea lor în abis....

Astfel, purtătorul de lumină, ființa cea mai plină de lumină care a ieșit din Mine, a devenit adversarul Meu, în timp ce ființa care a ieșit din el, creată de ambele noastre voințe de iubire, s-a întors parțial spre Mine și parțial spre el, în funcție de fervoarea de iubire cu care s-a umplut. Pentru că odată cu momentul separării de Mine a purtătorului de lumină, în ființe a apărut și o dorință nedeterminată de a avea un pol solidificat. Liberul arbitru a început să se desfășoare.... ele nu au fost influențate cu forța nici de Mine, nici de adversarul Meu, ci doar luminate de forța amândurora, pe care fiecare ființă dorea să o obțină pentru sine. Fluxul Meu de putere era doar iubire și a atins ființele cu atâta putere încât ele M-au recunoscut fără să Mă vadă, dar au fost capabile să recunoască și schimbarea de voință a Ființei Mele create inițial. Dar, de vreme ce au putut vedea această Ființă, mulți au urmat-o, adică s-au subordonat voinței ei și astfel s-au îndepărtat de Mine. Dar, în egală măsură, ființele create inițial s-au simțit copiii Mei și Mi-au rămas credincioase de bunăvoie, doar că numărul lor era mult mai mic. Acestea au fost primele ființe create, care au fost aduse la existență de cea mai fericită voință creatoare a purtătorului Meu de lumină și de puterea nemărginită a iubirii care se revarsă. Și această forță a iubirii era de asemenea inerentă în aceste ființe și le îndemna în mod constant spre Mine, pentru că recunoșteau că voința actuală a Creatorului lor este greșită și, prin urmare, se îndepărtau de El. Această recunoaștere ar fi fost posibilă și pentru celelalte ființe, dar ele l-au urmat orbește pe cel pe care îl puteau vedea, iar voința lor a fost respectată și nu a fost influențată în nici un fel de Mine, deoarece această decizie de voință trebuia luată pentru a modela ființa creată într-o perfecțiune independentă. Ființa care M-a părăsit a atras cu ea în abis o mulțime de adepți pentru că îndepărtarea de Mine înseamnă îndreptarea spre abis, apropierea de o stare complet opusă, ceea ce înseamnă, prin urmare, întuneric și neputință, lipsă de cunoaștere și de putere. În timp ce copiii Mei au rămas în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată, în fericire.

După această cădere a lui Lucifer, purtătorul de lumină, puterea lui a fost frântă..... Nu mai putea să creeze și să modeleze, deși nu l-am lipsit de putere, pentru că era creatura Mea. Puterea și forța lui erau adepții săi asupra cărora domnea acum ca prinț al întunericului. Dar ei sunt, de asemenea, produsele iubirii Mele, pe care nu le las adversarului Meu pentru totdeauna. Atâta timp cât aceste ființe îi poartă voința, ele îi aparțin; dar de îndată ce am reușit să le întorc voința spre Mine, el le-a pierdut și astfel puterea lui scade în aceeași măsură în care eliberez ființa care îi este roabă de sub controlul său, ceea ce, totuși, necesită întotdeauna voința liberă a ființei. Și acesta este scopul planului Meu veșnic de Mântuire, care este sprijinit cu cea mai mare nerăbdare și dragoste de toți locuitorii împărăției de lumină, de îngerii și arhanghelii Mei, căci toți sunt colaboratorii Mei care se străduiesc să le redea fraților căzuți fericirea la care au renunțat de bună voie.... Și această lucrare de eliberare va reuși, chiar dacă va fi nevoie de timpuri veșnice, până când ultima ființă căzută o dată se va întoarce la Mine, până când prima ființă, care a ieșit din iubirea Mea, se va apropia și ea din nou de Mine în dorința iubirii Mele.... până când se va întoarce și ea cu pocăință în casa Tatălui pe care a părăsit-o de bună voie....

Amin

Translator