• Zurück

Was wäre, wenn Adam nicht versagt hätte?....

Jede geistige Frage beantworte Ich, die ihr Mir stellet. Doch ihr müsset vorerst das eine wissen, daß es nicht Mein Wille gewesen ist, euch durch ein so überaus schweres Erdenleben hindurchgehen zu lassen, daß Ich Mir wahrlich hätte genügen lassen an der Zeit, die ihr im gebundenen Willen.... im Mußgesetz.... zugebracht habt, denn diese Zeit war so entsetzlich lang, daß sie wahrlich genügt hätte, daß ihr euch wieder mit Mir vereinigen konntet.... daß Ich aber die letzte Erprobung eures Willens verlangen mußte, die ihr nun als ichbewußte Wesen.... als Mensch.... ablegen solltet. Ihr solltet euch nur freiwillig Mir wieder hingeben, und ihr hättet dadurch die große Sünde des einstigen Abfalls von Mir aufgehoben.... Eure Liebe zu Mir solltet ihr unter Beweis stellen, die ihr euch einstens wehrtet gegen die Liebeanstrahlung.... Darum waren die ersten Menschen gut geschaffen, sie waren Mir in Liebe ergeben, denn Ich hatte sie mit allem versehen, Ich gab ihnen die Erde zu eigen, Ich machte ihnen alles untertan, sie erkannten Mich als ihren Gott und Schöpfer.... sie waren umgeben von herrlichen Werken Meiner Schöpfermacht.... sie konnten sich daran erfreuen.... alles war nur dazu angetan, daß sie Mir Lob und Dank singen konnten.... daß sie Mir heiße Liebe entgegenbringen konnten, und sie selbst hatten auch keinen bösen Gedanken in sich.... Doch den freien Willen mußte Ich den ersten Menschen genauso schenken, weil sie als Urgeister von Mir ausgegangen sind, die ohne freien Willen nicht zu denken waren. Und weil sie sich einmal abgewandt hatten von Mir und freiwillig Meinem Gegner zur Tiefe folgten, hatte dieser das gleiche Recht, auf die ersten Menschen einzuwirken, weil sich wieder der Wille entscheiden sollte, ob er Mir oder ihm folgen wollte.... Und diese Willensprobe, die ihnen leicht hätte fallen müssen, bestanden sie nicht, und dadurch wurden nun auch wieder alle bösen Triebe geweckt, die sie schon in der Zeit vor der Verkörperung als Mensch überwunden hatten.... Die Stammeltern übertrugen nun ihre Wesensart auf die nachfolgenden Geschlechter, und immer schwerer wurde es für diese, von der Fessel des Gegners freizukommen. Hätten aber die ersten Menschen die Willensprobe bestanden, die nicht allzuschwer gewesen ist, so hätte Ich Mir genügen lassen an dem endlos langen Wege zuvor.... Die nachfolgenden Menschen hätten Mir ebenso freiwillig ihre Liebe wieder geschenkt, sie wären dann nur über die Erde gegangen, um sich an ihren Schöpfungen zu erfreuen.... sie hätten auf alle Schöpfungen nur guten Einfluß ausgeübt, so daß auch jene sich als Mensch verkörpern konnten. Und das Erdenleben wäre dann nur eine Vorstufe zum ewigen Leben gewesen, die Macht des Gegners wäre gebrochen worden, weil die ersten Menschen ganz bewußt sich Mir hingegeben und den Gegner völlig ausgeschaltet hätten, der nun seine Macht nicht mehr anwenden konnte und bald auch sich selbst Meiner Liebe ergeben hätte.... Es ist also nur von den ersten Menschen verlangt worden, daß sie sich freiwillig von Mir wieder anstrahlen ließen, und die Ursünde wäre aufgehoben worden, denn nur Liebe konnte diese Sünde entsühnen.... Doch nun wurde die Sünde wiederholt.... und was sich zuvor nur auf die in der Schöpfung gebundene geistige Welt erstreckte, das befiel nun die gesamte Menschheit.... Was die ersten Menschen mit Leichtigkeit hätten erreichen können, wenn sie ihren Willen recht gerichtet hätten, das wurde nun endlos schwer, weil sich alle satanischen Eigenschaften in den Menschen festsetzten, gegen die anzukämpfen große Kraft erforderte, die der Wille des Menschen nicht mehr aufbrachte. Also wurde nun das Erlösungswerk Jesu Christi nötig, des Lichtgeistes, Der Sich freiwillig erboten hatte, als Er erkannte, daß die ersten Menschen versagten, Der Sich Mir antrug, freiwillig.... aus Liebe.... zu leiden und zu sterben am Kreuz, um diese nun verdoppelte Sünde zu entsühnen. Ich wußte es wohl von Anbeginn, daß dieser zweite Sündenfall stattfand, aber Ich wollte es nicht, daß die Menschen einen so qualvollen Gang gehen mußten, konnte aber nicht den Willen der Menschen unfrei machen. Und da Ich es weiß, daß Ich alle Wesen einmal zurückgewinnen werde.... da vor Mir tausend Jahre sind wie ein Tag.... da es sich um ein ewiges Leben in Seligkeit handelt.... was auch ihr einmal erkennen werdet.... (1.7.1965) brauchet ihr keine Bedenken zu haben, daß ihr einmal frei sein werdet von jenen Qualen, ihr dann aber als höchst vollkommen geworden auch jene Herrlichkeiten werdet genießen können, die alles Leid der vergangenen Zeit aufwiegen und nicht mit irdischen Begriffen gemessen werden können. Immer müsset ihr es wissen, daß nicht Ich das unsägliche Leid, das die Menschen seit dem Sündenfall der ersten Menschen sich selbst also geschaffen haben, veranlaßt habe, daß Ich wahrlich dem ersten Menschenpaar (den ersten Menschen) jede Möglichkeit gab, ihm/ihnen den freien Willensentscheid leichtzumachen.... daß Ich ihm/ihnen nur ein leichtes Gebot gab, das es/sie erfüllen konnte/n.... wenn in ihm/ihnen die Liebe so stark war, daß diese allein sie bestimmte, sich Mir hinzugeben.... daß dann aber auch diese innige Liebe alle nachfolgenden Menschen erfaßt hätte, daß diese also auch Meinem Gegner widerstehen konnten in allen Versuchungen. So aber hatte der zweite Fall stattgefunden und alle nachfolgenden Menschen erneut belastet, bis der göttliche Erlöser Jesus Christus zur Erde niederstieg, um Meinem Gegner einen offenen Kampf zu liefern. Denn dieser mißbrauchte seine Macht, indem er die Menschen zu immer größerer Lieblosigkeit trieb und ihren Willen stets mehr schwächte, so daß sie ohne das Werk der Erlösung nicht mehr frei werden konnten, sondern immer tiefer absanken in die Finsternis. Und diesem Wirken setzte Ich Selbst eine Grenze.... Ich sandte Meinen Sohn zur Erde, um die Menschen zu erretten, die sich retten lassen wollten. Denn wieder muß der freie Wille dazu bereit sein, die Gnaden des Erlösungswerkes anzunehmen, weil auch das Rettungswerk nicht wider den Willen des Menschen vollbracht werden kann.... Es sollte wohl ursprünglich der Gang durch die Schöpfungen der Erde genügen, um die Willensprobe als Mensch nun ablegen zu können, denn eine jede Seele war durch diese Qualen im Mußzustand schon so weit ausgereift, daß sie leicht den Versuchungen widerstehen konnte, doch der Fall der ersten Menschen gab dem Gegner wieder Macht über alle Seelen, die er ausgenützt hat in erschreckender Weise. Darum war als erster Mensch gerade ein Urgeist gewählt worden, der alle Fähigkeiten besaß, um dem Gegner standhalten zu können, aber er konnte nicht gezwungen werden zu seinem Entscheid, er mußte völlig frei im Denken und Handeln bleiben, und es sorgte nun Mein Gegner dafür, diesen freien Willen sich selbst zuzuwenden, was also den erneuten Fall zur Folge hatte, wodurch die Sünde des Abfalles der Geister von Mir wiederholt wurde. Doch es konnte Meinem Gegner dieses Recht nicht verweigert werden, weil der einstige Fall im freien Willen geschah und sie ihm in die Tiefe gefolgt sind.... Ihr könnet also nicht sagen, daß Ich den wiederholten Fall wollte, um euch nun wieder in den Zustand größter Qualen zu versetzen, doch Ich konnte ihn nicht verhindern, weil er auch wieder im freien Willen vor sich ging und dieser freie Wille sich auch einmal Mir wieder zuwenden wird, also sicherlich ihr einmal aus diesem erbarmungswürdigen Zustand herauskommet, weil Meine Liebe Selbst euch erlöst hat, indem Sie Sich in dem Menschen Jesus verkörperte, um gegen den Widersacher zu Felde zu ziehen und ihm alle die Seelen zu entwinden, die wieder zu Mir zurückkehren wollen in ihr Vaterhaus, in ihre wahre Heimat, die sie einst freiwillig verließen. Denn Meine Liebe gehört euch wie zuvor, und alles Leid wird sein Ende gefunden haben, sowie ihr frei sein wollet von dem, der euch noch gefesselt hält, sowie ihr wieder nach Mir verlanget und Mir also das Recht gebet, daß Ich euch wieder in Besitz nehme, auf daß Ich ewig nicht mehr von euch lasse....

Amen

Ce s-ar fi întâmplat dacă Adam nu ar fi eșuat?....

Eu răspund la orice întrebare spirituală pe care Mi-o puneți. Dar trebuie să știți mai întâi că nu a fost voința Mea să vă las să treceți printr-o viață pământească atât de extrem de dificilă, încât aș fi fost cu adevărat mulțumit de timpul pe care l-ați petrecut în voia legată.... în legea constrângerii.... pentru că acest timp a fost atât de îngrozitor de lung încât ar fi fost cu adevărat suficient ca voi să vă uniți din nou cu Mine.... dar a trebuit să cer testarea finală a voinței voastre, pe care acum, ca ființe conștiente de Mine.... ca ființă umană.... trebuia doar să vă predați din nou de bună voie Mie și astfel ați fi anulat marele păcat al fostei apostazii față de Mine.... Ar trebui să vă dovediți iubirea față de Mine, voi care v-ați împotrivit cândva iluminării iubirii.... Iată de ce primii oameni au fost bine creați, ei Mi-au fost devotați cu dragoste, căci Eu le-am oferit totul, le-am dat Pământul ca fiind al lor, le-am supus totul, M-au recunoscut ca Dumnezeul și Creatorul lor.... au fost înconjurați de lucrări glorioase ale puterii Mele creatoare.... se puteau bucura de ele.... totul a fost menit doar pentru ca ei să-Mi cânte laude și mulțumiri.... ca să-Mi arate iubirea fierbinte, și nici ei înșiși nu aveau vreun gând rău în ei.... Cu toate acestea, a trebuit să le dau liberul arbitru primilor oameni în același mod, deoarece ei au ieșit din Mine ca spirite primordiale care nu puteau fi gândite fără liberul arbitru. Și pentru că odată s-au îndepărtat de Mine și l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu în abis, acesta din urmă a avut același drept de a influența primii oameni, deoarece voința trebuia să decidă din nou dacă vrea să Mă urmeze pe Mine sau pe el.... Iar acest test al voinței, care ar fi trebuit să fie ușor pentru ei, nu l-au trecut și, astfel, s-au trezit acum din nou și toate impulsurile rele, pe care le depășiseră deja în timpul dinaintea întrupării ca ființă umană.... Progenitorii au transmis acum natura lor generațiilor următoare și acestora le-a devenit din ce în ce mai greu să se elibereze de cătușele adversarului. Dar dacă primii oameni ar fi trecut testul voinței, care nu era prea dificil, aș fi fost mulțumit cu drumul nesfârșit de lung de dinainte.... Următorii oameni Mi-ar fi dăruit la fel de voluntar iubirea lor din nou, ei ar fi umblat apoi pe Pământ doar pentru a se bucura de creațiile lui.... ei ar fi exercitat doar o influență bună asupra tuturor creațiilor, astfel încât acestea să se poată întrupa și ele ca ființe umane. Iar viața pământească ar fi fost atunci doar o etapă preliminară la viața veșnică, puterea adversarului ar fi fost frântă, deoarece primele ființe umane s-ar fi predat conștient Mie și ar fi eliminat complet adversarul, care acum nu ar mai fi putut să-și folosească puterea și s-ar fi predat și el în curând iubirii Mele.... Astfel, nu se cerea primelor ființe umane decât să se lase de bunăvoie iluminate din nou de Mine, iar păcatul primordial ar fi fost anulat, căci numai iubirea putea ispăși acest păcat.... Dar acum păcatul s-a repetat.... și ceea ce înainte se extindea doar la lumea spirituală legată în creație, acum afecta întreaga umanitate.... Ceea ce primele ființe umane ar fi putut realiza cu ușurință dacă și-ar fi dirijat corect voința devenea acum nesfârșit de dificil, deoarece în oameni s-au înrădăcinat toate caracteristicile satanice, împotriva cărora lupta necesita o mare forță pe care voința ființei umane nu o mai putea aduna. Astfel a devenit necesară lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos, Spiritul de Lumină, care s-a oferit voluntar atunci când a recunoscut că primele ființe umane au eșuat, care s-a oferit voluntar Mie, de bună voie.... din dragoste.... să sufere și să moară pe cruce pentru a ispăși acest păcat acum dublat. Am știut cu siguranță de la început că a avut loc această a doua cădere în păcat, dar nu am vrut ca oamenii să fie nevoiți să urmeze o cale atât de chinuitoare, dar nu puteam să fac voința oamenilor lipsită de libertate. Și din moment ce știu că într-o zi voi recăpăta toate ființele.... deoarece o mie de ani sunt ca o zi înaintea Mea.... deoarece este vorba de o viață veșnică în beatitudine.... pe care și voi o veți recunoaște într-o zi.... (1.7.1965), nu trebuie să aveți nicio îndoială că într-o zi veți fi eliberați de aceste chinuri, dar că, după ce veți fi devenit suprem de perfecți, vă veți putea bucura atunci și de acele glorii care întrec toate suferințele din trecut și care nu pot fi măsurate în termeni pământești. Trebuie să știți întotdeauna că nu Eu am provocat suferința de nedescris pe care oamenii și-au creat-o singuri de la căderea în păcat a primilor oameni, că am oferit cu adevărat primului cuplu uman (primelor ființe umane) toate posibilitățile de a face ca decizia liberă a voinței să fie ușoară pentru el/ea.... că i-am dat doar o poruncă ușoară pe care ar fi putut să o îndeplinească dacă dragostea era atât de puternică în el/ea încât doar aceasta i-a determinat să Mi se predea Mie.... dar că atunci această dragoste sinceră ar fi cuprins și pe toți oamenii care au urmat, pentru ca aceștia să poată astfel să reziste și ei adversarului Meu în toate ispitele. Dar astfel a avut loc a doua cădere și i-a împovărat din nou pe toți oamenii care au urmat, până când Răscumpărătorul divin Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a duce o luptă deschisă împotriva adversarului Meu. Pentru că acesta a abuzat de puterea sa, împingându-i pe oameni într-o lipsă de iubire tot mai mare și slăbindu-le tot mai mult voința, astfel încât ei nu mai puteau deveni liberi fără lucrarea de Mântuire, ci se afundau tot mai mult în întuneric. Și Eu Însumi am pus o limită la această lucrare.... L-am trimis pe Fiul Meu pe Pământ pentru a-i salva pe oamenii care doreau să fie salvați. Căci, din nou, voința liberă trebuie să fie dispusă să accepte binecuvântările actului de Mântuire, deoarece actul de Mântuire nu poate fi realizat nici împotriva voinței ființei umane.... Parcurgerea creațiilor Pământului trebuia inițial să fie suficientă pentru a putea trece testul voinței ca ființă umană, deoarece fiecare suflet se maturizase deja atât de mult prin aceste chinuri în starea de constrângere încât putea rezista cu ușurință tentațiilor, însă căderea primilor oameni i-a dat din nou adversarului puterea asupra tuturor sufletelor, pe care a exploatat-o într-un mod înfricoșător. De aceea, tocmai un spirit primordial fusese ales ca primă ființă umană, care poseda toate capacitățile pentru a putea rezista adversarului, dar nu putea fi forțat în decizia sa, trebuia să rămână complet liber în gândire și acțiune, iar adversarul Meu a avut grijă acum să întoarcă acest liber arbitru spre el însuși, ceea ce a dus, prin urmare, la o nouă cădere, prin care s-a repetat păcatul apostaziei spiritelor față de Mine. Cu toate acestea, adversarului Meu nu i se putea refuza acest drept, deoarece căderea anterioară s-a petrecut în liberul arbitru și l-au urmat în abis.... Prin urmare, nu puteți spune că Eu am vrut căderea repetată pentru a vă plasa acum din nou în starea de cel mai mare chin, totuși nu am putut să o împiedic pentru că s-a întâmplat din nou și în liberul arbitru și prin acest liber arbitru vă veți întoarce din nou la Mine într-o zi, astfel că veți ieși cu siguranță din această stare jalnică într-o zi..., pentru că însăși iubirea Mea v-a răscumpărat întrupându-se în omul Iisus pentru a lua armele împotriva adversarului și pentru a smulge de la el toate sufletele care vor să se întoarcă din nou la Mine în casa Tatălui lor, în adevărata lor casă, pe care au părăsit-o cândva în mod voluntar. Căci iubirea Mea vă aparține ca și înainte și toate suferințele vor fi luat sfârșit de îndată ce veți dori să vă eliberați de cel care vă ține încă în robie, de îndată ce Mă veți dori din nou și Îmi veți da astfel dreptul să vă iau din nou în stăpânire pentru ca să nu vă mai las niciodată să vă părăsesc....

Amin