• Zurück

Wie lange hielt sich die Lehre Christi rein?....

Ich neige Mich euch zu, die ihr angesprochen werden wollet von Mir, die ihr Fragen in euch beweget, die nur Ich euch beantworten kann. Es ist schon oft die Frage aufgeworfen worden, wie lange sich die Lehre Christi rein erhalten hat und welche Ursachen es waren, daß sie verunreinigt worden ist. Und Ich habe euch immer so belehret, daß sie rein geblieben ist so lange, wie ein direktes Geistwirken Meinerseits möglich war.... Sie mußte verständlicherweise sich dann verändern, als die Menschen unerweckten Geistes die Führung übernahmen.... Menschen, die nicht von Mir direkt belehrt werden konnten, in denen einfach Mein Geist nicht mehr wirken konnte.... Die ersten Jünger und auch ihre Nachfolger waren innig Mir verbunden, sie standen also noch unter dem Eindruck Meines Kreuzestodes, denn ob auch längere Zeit danach verging, aber es war ein gewaltiges Geschehen, von dem die ersten Jünger zeugten, daß sie auch zahlreiche Anhänger fanden, welche die göttliche Liebelehre annahmen und sich bemühten, gleichfalls in der Liebe zu leben.... die dadurch auch den Glauben an den göttlichen Erlöser annahmen und ebenfalls zur Erweckung ihres Geistes gelangten.... Und so lange blieb auch Meine Lehre rein, so lange war ihr Glaube lebendig, und es konnten sich Meine ersten Jünger immer wieder Apostel heranbilden und sie mit dem Auftrag hinaussenden in die Welt, das Evangelium der Liebe zu verkünden. Und jeder Sendbote stand unmittelbar unter Meinem Einfluß, er gab immer nur weiter, was er durch die Stimme des Geistes in sich hörte, was er aussprechen mußte, weil er vom "Geist Gottes" erfüllt war. Es ist auch nicht die Verwässerung Meiner Lehre plötzlich vor sich gegangen, es ging eines aus dem anderen hervor, als der eine oder der andere nicht tauglich war für jenes Amt, sich selbst aber dazu erhob oder von solchen dafür gewählt wurde, die gleichfalls unerweckten Geistes waren. Denn mit der Zeit ergaben sich aus jenen anfänglichen Gemeinden größere Verbände, die immer wieder einem Mächtigen unterstanden, der sich selbst dazu erhob, weil er über ein Wissen verfügte, das den anderen Brüdern mangelte, der aber nicht von einem Geisteswissen sprechen konnte. Und so wurde ein Gebäude errichtet, das anfänglich noch von guten Menschen geleitet war, das aber immer weltlichere Formen annahm, die wohl im Verbreiten des Evangeliums ihre Aufgabe sahen, die aber auch irdische Ziele verfolgten, die das Zeichen Meiner Kirche nicht mehr besaßen.... die innere Erleuchtung durch den Geist.... daß sie zuletzt nur noch den toten Buchstaben beachteten, aber keinen lebendigen Glauben mehr aufweisen konnten. Die Kirche, die Ich Selbst auf Erden gründete, hat sich nicht verändert, sie besteht auch heut noch aus denen, die lebendig glauben an Mich und in denen Mein Geist wirken kann.... die Ich also lenken kann in ihren Gedanken, die nur recht denken können und in lebendiger Verbindung stehen mit Mir. Und diese Kirche hat sich durch alle Zeit erhalten, sie ist inmitten großer Organisationen geblieben, weil sie Mitglieder aller Konfessionen zählte und (die) lebendig waren in ihrem Denken, Wollen und Handeln. Also kann nicht eine Zeit angegeben werden, wie lange sie sich rein erhalten hat.... Denn immer wieder sage Ich es euch, daß Ich nur die Menschen als Meiner Kirche angehörig ansehe, die sich Mir verbunden wissen, die in ständiger Gemeinschaft leben mit Mir, die an Mich glauben, mit denen Ich also reden konnte durch den Geist.... Und überall, in allen Konfessionen, hat es Menschen gegeben, mit denen Ich innige Gemeinschaft hielt, überall konnte Ich Mich äußern und sie einführen in tiefes Wissen.... Doch ob sie anerkannt wurden als rechte Gefäße für göttliche Offenbarungen, das bestimmte der Geisteszustand jener Menschen, die sich an erster Stelle stehend ansahen und schon erheblich weit von der Wahrheit entfernt waren. Die Zahl Meiner rechten Jünger ist auch schon bedenklich klein geworden, und auch heut noch sende Ich sie hinaus, um den Völkern Mein Evangelium zu predigen, das Evangelium der Liebe, weil nur durch die Liebe die Menschen Mir ihre Zugehörigkeit zu Meiner Kirche beweisen können, weil dann auch Mein Geist im Menschen wirken kann und dies das sicherste Zeichen dessen ist. Aber auch nur diese werden das Himmelreich erwerben, nur ihnen kann Ich die Wahrheit zuführen und nur diese einweihen in Meinen Plan von Ewigkeit.... Denn es geht um weit wichtigere Dinge als um das Innehalten von kirchlichen Gebräuchen und Handlungen, die der menschlichen Seele keinerlei Fortschritt eintragen.... Es geht um das Leben der Seele, das sie nur durch Liebewirken und lebendigen Glauben erlangen kann.... Und das allein habe Ich Meinen ersten Aposteln aufgetragen, ihren Mitmenschen Kenntnis davon zu geben. Und Ich habe jeden in Meine Kirche aufgenommen, der sich an diese Gebote gehalten hat, und auch heut noch gilt das gleiche Gebot: "Liebe Gott über alles und deinen Nächsten wie dich selbst...."

Amen

Cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos?....

Mă aplec spre voi, care doriți să vă adresați Mie, care mișcați în voi înșivă întrebări la care numai Eu pot răspunde pentru voi. De multe ori s-a pus întrebarea cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos și care sunt cauzele pentru care ea se contaminează. Iar Eu v-am învățat întotdeauna în așa fel încât ea a rămas pură atâta timp cât a fost posibilă o lucrare directă a spiritului din partea Mea.... Este de înțeles că a trebuit să se schimbe atunci când oameni cu spiritul netrezit au preluat conducerea.... Oameni care nu puteau fi învățați de Mine în mod direct, în care pur și simplu spiritul Meu nu mai putea lucra.... Primii ucenici și, de asemenea, succesorii lor erau intim legați de Mine, astfel că ei erau încă sub impresia răstignirii Mele, căci chiar dacă a trecut mai mult timp după aceea, a fost însă un eveniment extraordinar despre care au mărturisit primii ucenici că au găsit și numeroși adepți care au acceptat învățătura divină a iubirii și s-au străduit să trăiască la fel în iubire.... care, prin aceasta, au acceptat și credința în Răscumpărătorul divin și au obținut la fel trezirea spiritului lor.... Și învățătura Mea a rămas pură, atâta timp cât credința lor a fost vie, iar primii Mei discipoli au putut să formeze apostoli în repetate rânduri și să-i trimită în lume cu misiunea de a proclama Evanghelia iubirii. Și fiecare mesager se afla direct sub influența Mea, el transmitea doar ceea ce auzea prin vocea spiritului din el însuși, ceea ce avea de spus pentru că era umplut de "spiritul lui Dumnezeu". Nici diluarea învățăturii Mele nu s-a întâmplat brusc, un lucru a dus la altul atunci când unul sau altul nu era potrivit pentru acea funcție, dar s-a ridicat la ea sau a fost ales pentru ea de către cei care, la fel, erau treziți în spirit. Pentru că, în decursul timpului, din acele congregații inițiale au apărut asociații mai mari, care erau din nou și din nou subordonate uneia mai puternice care se ridica la această funcție pentru că avea o cunoaștere care le lipsea celorlalți frați, dar care nu putea vorbi de o cunoaștere spirituală. Și astfel s-a ridicat un edificiu care la început a fost condus tot de oameni buni, dar care a luat forme din ce în ce mai lumești, care cu siguranță își vedeau sarcina în răspândirea Evangheliei, dar care urmăreau și scopuri pământești, care nu mai posedau semnul Bisericii Mele.... iluminarea interioară prin spirit.... astfel încât în cele din urmă nu mai acordau atenție decât literei moarte, dar nu mai puteau demonstra o credință vie. Biserica pe care Eu Însumi am fondat-o pe Pământ nu s-a schimbat, ea este formată în continuare din cei care au o credință vie în Mine și în care spiritul Meu poate lucra.... și pe care, prin urmare, îi pot ghida în gândurile lor, care nu pot gândi decât corect și care sunt în contact viu cu Mine. Și această biserică a supraviețuit în toate timpurile, a rămas în mijlocul marilor organizații pentru că a numărat membri din toate confesiunile și (care) erau vii în gândirea, dorința și acțiunea lor. Așadar, nu se poate da o perioadă de timp pentru cât timp a rămas pură.... Pentru că, în repetate rânduri, vă spun că nu consider ca aparținând Bisericii Mele decât acei oameni care se știu uniți cu Mine, care trăiesc în comuniune constantă cu Mine, care cred în Mine, cu care aș putea, prin urmare, să vorbesc prin spirit.... Și pretutindeni, în toate confesiunile, au existat oameni cu care am păstrat o comuniune intimă, pretutindeni am putut să Mă exprim și să le prezint cunoștințe profunde.... Dar dacă erau recunoscuți ca vase potrivite pentru revelațiile divine era determinat de starea spirituală a acelor oameni care se considerau pe primul loc și care erau deja considerabil de departe de adevăr. Numărul adevăraților Mei ucenici a devenit deja alarmant de mic și chiar și astăzi îi trimit să propovăduiască Evanghelia Mea națiunilor, Evanghelia iubirii, pentru că numai prin iubire oamenii Îmi pot dovedi că aparțin Bisericii Mele, pentru că atunci spiritul Meu poate lucra și în oameni, iar acesta este cel mai sigur semn. Dar numai aceștia vor dobândi și ei Împărăția Cerurilor, numai lor le pot transmite adevărul și numai pe ei îi pot iniția în planul Meu din eternitate.... Căci sunt în joc lucruri mult mai importante decât oprirea obiceiurilor și acțiunilor ecleziastice care nu aduc niciun progres sufletului uman.... Este vorba de viața sufletului, pe care acesta nu o poate atinge decât prin activitate iubitoare și credință vie.... Și numai despre aceasta i-am însărcinat pe primii Mei apostoli să dea cunoștință semenilor lor. Și i-am acceptat în Biserica Mea pe toți cei care au respectat aceste porunci, și chiar și astăzi se aplică aceeași poruncă: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți...."

Amin