• Zurück

"Gott sandte Seinen Sohn zur Erde...."

Immer wieder wird euch Aufschluß gegeben darüber, daß die Seele Jesu aus der Lichtwelt zur Erde kam, um sich in dem Menschen Jesus zu verkörpern einer Mission willen, die eine reine Seele erforderte, denn Gott Selbst wollte in dieser Seele Wohnung nehmen, und dies konnte Er nur in einer reinen, sündenlosen Seele tun.... Er sandte Seinen Sohn zu Erde.... Kann deutlicher ein Wort dieses bestätigen? Es war eine nicht gefallene Seele, im Gegensatz zu den Menschenseelen, die den langen Entwicklungsgang durch die Schöpfung gehen müssen und in einem sehr mangelhaften Zustand ihre Verkörperung als Mensch antreten.... Das schließet aber nicht aus, daß die Seele Jesu unsäglich ringen und kämpfen mußte gegen alles Ungeistige, das sie von außen her bedrängte.... Denn Sein Körper war unreife Materie, und von diesen unerlösten Substanzen wurde die Seele durch Einfluß des Gegners hart bedrängt.... Der Körper war mit allen irdischen Leidenschaften behaftet, und er verlangte Erfüllung seiner Triebe, die ihm also als Angehör der noch sehr unreifen Substanzen des Leibes anhafteten. Die Seele Jesu kam völlig rein zur Erde, doch es hängten sich unzählige unreife Wesenheiten ihr an, welche die Seele nicht abschütteln durfte, sondern sie sänftigen und zum Ausreifen bringen sollte. Von außen her stürmte gleichfalls unreifes Geistiges dem Menschen Jesus entgegen, die Umwelt wirkte auf Seine Seele ein, so daß diese alle inneren Kämpfe zu durchstehen hatte, die auch eine gefallene Seele durchstehen muß, und es darum unrichtig ist, daß der Vollkommenheit Seiner Seele wegen dem Menschen Jesus es leichter gefallen sei, dieses Werk der Erlösung zu vollbringen.... Im Gegenteil, Seine Seele litt.... weil sie rein und sündenlos war.... weit mehr unter der unreifen Umgebung, Seine reine Seele war überaus empfindlich gegen die Sünde, gegen alles, was als Einwirken des Gegners von Gott von seiten der Mitmenschen gegen Ihn anstürmte.... Die Finsternis, in der die Seele des Lichtes weilen mußte, war ihr eine unaussprechliche Qual, und dennoch war sie von heißer Liebe erfüllt zu dieser sündigen Menschheit und wollte sie erlösen von Sünde und Tod. Alles Luziferische drängte sich wohl an die Seele Jesu heran, doch nichts brachte zuwege, daß Jesus Selbst in die Sünde fiel. Er hielt allen Versuchungen stand, Er kämpfte wider Seinen Gegner und auch wider alles Ungeistige, das Ihn bedrängte.... Seine Liebe wurde nicht geringer zu Seinen Brüdern, die in Not waren, und es gelang Ihm auch, die ungeistigen Substanzen Seines Körpers zu vergeistigen, eben durch die Liebe, die ständig zunahm und den Menschen Jesus so erfüllte, daß die Ewige Liebe Selbst von Ihm Besitz nahm.... Die Sich aber niemals in einer sündigen Seele hätte manifestieren können, ohne daß diese vergangen wäre.... Warum wollet ihr Menschen dieses Wort nicht gelten lassen: "Er sandte Seinen Sohn zur Erde...."? Was von Ihm kommet, ist vollkommen, und also heißt es: "Er stieg zur Erde hinab", nicht: "Er stieg aus der Tiefe herauf...." Das Luziferische umgab zwar die Seele Jesu in hohem Maße, aber es trat von außen an Seine Seele heran, die ihm aber widerstand und sich nicht zu Fall bringen ließ, was der Gegner Gottes beabsichtigte.... Ob es nun unreife geistige Substanzen waren, die vom Körper aus Ihn bedrängten.... oder ob es unerlöste Wesen waren, die sich als Abgesandte des Satans an Ihn zu hängen suchten.... Seine reine Seele leistete Widerstand und wehrte das Satanische ab, während sie das unreife Geistige Seines Körpers zum Ausreifen brachte, so daß es als vergeistigt sich der Seele anschließen konnte, als Jesus Sein Werk der Liebe vollbracht hatte. Sowie die Seele das Reich der Finsternis betrat, war sie auch den luziferischen Kräften ausgesetzt, doch sie erlag ihnen nicht, sondern widerstand ihnen, weil sie liebeerfüllt war und diese Liebe ihr Kraft gab, durchzuhalten bis zum Ende. Die Liebe aber brachte die Seele mit aus der Höhe, die Liebe gab sie nicht hin, sondern sie verband sich stets mehr mit der Ewigen Liebe, und es fand also die Vereinigung statt, die Endziel eines jeden Menschen sein soll, der über die Erde geht. Der Mensch Jesus hat Sich auf Erden durch Seine große Liebe und Sein übermäßiges Leiden und qualvolles Sterben vergöttlicht.... Doch auch Er mußte ringen, um diese Vergöttlichung zu erreichen, es ist Ihm nicht leichter gefallen als anderen Menschen, denn auch die Menschen besitzen den göttlichen Liebefunken und können ihn ständig nähren und hell aufflammen lassen.... Und sie können sich dazu die Hilfe Jesu erbitten, während Jesus immer nur aus der Liebe die Kraft schöpfte.... diese Liebe aber Gott Selbst war, Die Sich in Ihm barg. Und Gott konnte Sich wiederum nur in einem sündenlosen Wesen bergen, Er hätte niemals eine Seele beziehen können, die.... als gefallen.... den Aufwärtsweg durch die Schöpfung gegangen war.... eine Seele, die von Ihm einst abgefallen war und Seine Liebe zurückwies.... Denn es war dies ja die Urschuld, die alle gefallenen Wesen belastete, und diese Urschuld hätte zuvor getilgt werden müssen, ehe wieder eine Vereinigung mit Gott möglich war.... Wäre also die Seele des Menschen Jesus eine "gefallene" Seele gewesen, dann war sie vor dem Kreuzestod auch nicht erlöst, und dann hätte niemals Gott Selbst in ihr Aufenthalt nehmen können.... Er aber war in Jesus, denn Er war die Liebe.... Gott Selbst war Mensch geworden. Niemals aber hätte sonst die Menschwerdung Gottes möglich sein können, die aber das größte Mysterium ist und bleiben wird.... Es mußte ein reines Wesen das Sühnewerk für die Urschuld der Menschen vollbringen, denn ein gefallenes Wesen stand selbst noch unter der Herrschaft des Gegners von Gott und hätte von sich aus nie und nimmer die Kraft aufbringen können, sich von dem Gegner, seinem Kerkermeister, zu lösen.... Der Mensch nun kann es, weil dafür Jesus Christus am Kreuz gestorben ist.... Es mußte eine Seele des Lichtes den Kampf gegen den Gegner aufnehmen, und Jesus hat diesen Kampf bestanden, weil Seine Kraft die Liebe war, weil Er mit Gott Selbst, der Ewigen Liebe, vereint diesen Kampf geführt hat und also Gott Selbst die Menschen erlöst hat von Sünde und Tod.... Es muß euch Menschen darüber Aufschluß gegeben werden, denn irrige Ansichten führen auch zu irrigen Folgerungen. Luzifer hätte keinen Kampf zu führen brauchen gegen Jesus, wenn er über Ihn die Herrschaft besessen hätte.... Und jede gefallene Seele steht noch unter der Gewalt des Gegners.... bis sie erlöst ist von Jesus Christus.... Niemals wäre es einer gefallenen Seele gelungen, den Gegner zu besiegen.... Das Erlösungswerk aber war noch nicht vollbracht, ein Ringen Jesu daher ergebnislos gewesen, denn ein gefallenes Wesen, das sich einst gewehrt hat gegen die Liebekraft Gottes, hatte wohl von Gott aus ein kleines Liebefünkchen empfangen, es hätte dieses aber niemals zu heller Glut entfachen können, weil der Gegner es gehindert hätte und das Wesen selbst zu schwach war.... Begreifet es, ihr Menschen, daß ihr euch in falsches Denken verirrt, wenn ihr euch nicht von dieser Ansicht frei machet, daß die Seele Jesu luziferischer Anteil, also einst abgefallen ist von Gott.... Ihr würdet das Problem der Menschwerdung Gottes durch diese Ansicht nur noch unverständlicher und fragwürdiger machen.... Und darum muß euch immer wieder die reine Wahrheit darüber unterbreitet werden, denn nur die Wahrheit gibt euch Menschen ein rechtes Licht, und die Wahrheit wird immer nur von Gott Selbst ausgehen....

Amen

"Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."

În repetate rânduri sunteți informați că sufletul lui Iisus a venit pe Pământ din lumea luminii pentru a se întrupa în ființa umană Iisus, de dragul unei misiuni care necesita un suflet pur, căci Dumnezeu Însuși dorea să se sălășluiască în acest suflet și nu putea face acest lucru decât într-un suflet pur, fără păcat.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ.... Poate un cuvânt mai clar să confirme acest lucru?. A fost un suflet necăzut, spre deosebire de sufletele umane, care trebuie să parcurgă lungul curs de dezvoltare prin creație și să intre în întruparea lor ca ființă umană într-o stare foarte deficitară.... Totuși, acest lucru nu exclude faptul că sufletul lui Iisus a trebuit să se lupte în mod indescriptibil cu toate lucrurile nespirituale care îl asaltau din exterior.... Căci trupul Său era o materie imatură, iar prin aceste substanțe nedesăvârșite sufletul a fost greu încercat de influența adversarului.... Trupul era chinuit de toate patimile pământești și cerea împlinirea îndemnurilor sale, care de aceea se agățau de el ca aparținând substanțelor încă foarte imature ale trupului. Sufletul lui Iisus a venit pe Pământ complet pur, dar de el s-au atașat nenumărate entități imature, de care sufletul nu avea voie să se scuture, ci trebuia să le liniștească și să le aducă la maturitate. Substanțele spirituale imature l-au luat cu asalt pe Iisus omul din exterior, mediul înconjurător i-a afectat sufletul, astfel încât acesta a trebuit să suporte toate luptele interioare, pe care trebuie să le suporte și un suflet căzut, și de aceea este incorect faptul că a fost mai ușor pentru Iisus omul să realizeze această lucrare de mântuire datorită perfecțiunii sufletului său.... Dimpotrivă, sufletul Său, pentru că era pur și fără păcat,.... a suferit mult mai mult din cauza mediului imatur, sufletul Său pur a fost extrem de sensibil la păcat, la tot ceea ce a luat cu asalt împotriva Sa din partea semenilor ca influență a adversarului lui Dumnezeu.... Întunericul în care a trebuit să locuiască sufletul de lumină a fost un chin de nedescris pentru el și totuși era plin de o dragoste arzătoare pentru această omenire păcătoasă și dorea să o răscumpere din păcat și moarte. Toate lucrurile luciferice au apăsat cu siguranță asupra sufletului lui Iisus, dar nimic nu a reușit să îl facă pe Iisus Însuși să cadă în păcat. El a rezistat tuturor ispitelor, a luptat împotriva adversarului Său și, de asemenea, împotriva tuturor lucrurilor nespirituale care îl asaltau.... Iubirea Sa nu s-a diminuat față de frații Săi aflați în nevoie și a reușit să spiritualizeze și substanțele nespirituale din trupul Său, tocmai datorită iubirii care a crescut constant și care l-a umplut atât de mult pe omul Iisus, încât însăși Iubirea Eternă a pus stăpânire pe El.... Dar care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos fără ca acesta să fi pierit.... De ce voi, oamenii, nu vreți să acceptați acest Cuvânt: "L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."?. Ceea ce vine de la El este desăvârșit și de aceea se spune: "S-a coborât pe Pământ", nu: "S-a ridicat din adânc". Într-adevăr, lucifericul a înconjurat în mare măsură sufletul lui Iisus, dar s-a apropiat de sufletul Său din exterior, care, totuși, i-a rezistat și nu s-a lăsat doborât, ceea ce adversarul lui Dumnezeu intenționa.... Fie că era vorba de substanțe spirituale imature care Îl hărțuiau din trup...., fie că era vorba de ființe neîmpăcate care încercau să se atașeze de El ca emisari ai lui Satana.... Sufletul Său pur a rezistat și a respins satanicul în timp ce aducea la maturitate substanțele spirituale imature din trupul Său, pentru ca acestea să se poată alătura sufletului ca spiritualizat, atunci când Iisus și-a împlinit lucrarea Sa de iubire. De îndată ce sufletul a intrat în împărăția întunericului, a fost expus și el forțelor luciferice, însă nu a cedat în fața lor, ci le-a rezistat pentru că era plin de iubire și această iubire i-a dat puterea de a persevera până la sfârșit. Dar iubirea a adus-o sufletul cu el de Sus, iubirea nu l-a abandonat, ci l-a unit tot mai mult cu Iubirea Eternă și astfel a avut loc unificarea care ar trebui să fie scopul final al fiecărei ființe umane care pășește pe Pământ. Omul Iisus s-a divinizat pe Pământ prin marea Sa iubire și prin suferința Sa excesivă și moartea agonizantă.... Cu toate acestea, și El a trebuit să lupte pentru a obține această divinizare, nu a fost mai ușor pentru El decât pentru alți oameni, deoarece și oamenii posedă scânteia divină a iubirii și o pot alimenta în mod constant și o pot lăsa să se aprindă cu strălucire.... și pot cere ajutorul lui Iisus pentru a face acest lucru, în timp ce Iisus și-a tras întotdeauna puterea doar din iubire.... dar această iubire era Dumnezeu Însuși, Care se adăpostea în El. Iar Dumnezeu, la rândul său, nu se putea adăposti decât într-o ființă fără păcat, El nu ar fi putut obține niciodată un suflet care.... ca fiind căzut.... parcursese calea ascendentă prin creație.... un suflet care odată căzuse de lângă El și Îi respinsese iubirea.... Căci acesta era păcatul primordial care împovăra toate ființele căzute, iar acest păcat primordial ar fi trebuit mai întâi să fie răscumpărat înainte ca o unire cu Dumnezeu să fie din nou posibilă.... Dacă sufletul omului Iisus ar fi fost un suflet "căzut", atunci nu ar fi fost răscumpărat înainte de moartea de pe cruce, iar atunci Dumnezeu Însuși nu ar fi putut niciodată să se sălășluiască în el.... Dar El era în Iisus, pentru că El era iubire.... Dumnezeu Însuși a devenit om. Dar altfel, întruparea lui Dumnezeu nu ar fi putut fi posibilă, ceea ce este și va rămâne cea mai mare taină.... O ființă pură trebuia să îndeplinească lucrarea de ispășire pentru păcatul primordial al omenirii, deoarece o ființă căzută se afla încă sub stăpânirea adversarului lui Dumnezeu și nu ar fi putut niciodată să adune forța de a se desprinde de adversar, stăpânul său de temniță.... Omul poate acum, pentru că pentru aceasta a murit Iisus Hristos pe cruce.... Un suflet de lumină a trebuit să pornească lupta împotriva adversarului, iar Iisus a biruit această luptă pentru că forța Sa a fost iubirea, pentru că a dus această luptă unit cu Dumnezeu Însuși, Iubirea Eternă, și astfel Dumnezeu Însuși a răscumpărat oamenii din păcat și moarte.... Voi, oamenii, trebuie să fiți informați despre acest lucru, pentru că și opiniile eronate duc la concluzii eronate. Lucifer nu ar fi avut nevoie să ducă o bătălie împotriva lui Iisus dacă ar fi avut stăpânire asupra Lui.... Și fiecare suflet căzut este încă sub puterea adversarului.... până când este răscumpărat de Iisus Hristos.... Niciodată un suflet căzut nu ar fi reușit să-l învingă pe adversar.... Dar lucrarea de răscumpărare nu fusese încă împlinită, lupta lui Iisus ar fi fost deci fără rezultat, căci o ființă căzută care s-a împotrivit cândva forței iubirii lui Dumnezeu a primit cu siguranță o mică scânteie de iubire de la Dumnezeu, dar nu ar fi putut niciodată să o aprindă în cărbuni strălucitori, deoarece adversarul ar fi împiedicat-o, iar ființa însăși era prea slabă.... Înțelegeți, oameni buni, că vă abateți spre o gândire greșită dacă nu vă eliberați de această părere că sufletul lui Iisus este o parte luciferică, deci căzut odată de la Dumnezeu.... Această opinie nu ar face decât să facă problema întrupării lui Dumnezeu și mai de neînțeles și mai discutabilă..... Și, prin urmare, adevărul pur despre acest lucru trebuie să vă fie prezentat mereu și mereu, căci numai adevărul vă oferă vouă, oamenilor, o lumină adevărată, iar adevărul va veni întotdeauna numai de la Dumnezeu Însuși....

Amin