Kundgabe mit Übersetzung vergleichen
Entwicklungsgang auf Erden....
Als die Erde geschaffen wurde, konnten sich unzählige geistige Substanzen in ihren Schöpfungswerken verkörpern, und sie stiegen in ihrer Entwicklung langsam zur Höhe, denn die Schöpfungen waren entsprechend dem Widerstand, der in allem Geistigen noch ungebrochen vorhanden war, doch verschieden in seiner Stärke. Die Schöpfungswerke waren mehr oder weniger harte Materie, denn auch die Erde entwickelte sich langsam zu dem Schöpfungswerk, das einmal Menschen bergen sollte.... das Geistige, das den Entwicklungsgang schon so weit zurückgelegt hatte, daß alle Substanzen eines gefallenen Urgeistes sich wieder gesammelt hatten und das Ichbewußtsein sowie den freien Willen zurückerhielten.... Doch bis das Geistige in dieses Stadium eintreten konnte, vergingen endlose Zeiten, denn die Erde brauchte diese Zeiten, um alle jene Schöpfungen hervorzubringen, die das gefallene Geistige benötigte zu seiner Aufwärtsentwicklung. Und es soll der Mensch darum wissen, daß er schon endlose Zeiten auf dieser Erde weilet, daß das Stadium als Mensch der Abschluß ist eines Entwicklungsganges, den sein freier Wille nun beenden kann. Er soll auch wissen, daß ihm einmal dieser endlose Gang rückschauend gezeigt wird, daß ihm aber als Mensch diese Rückerinnerung genommen werden muß, weil es um seine freiwillige Rückkehr zu Gott geht, die er nun als Mensch vollziehen soll. Betrachtet er aber die unzähligen Wunder göttlicher Schöpfungen um sich, dann sollte er darüber nachdenken, welchen Zweck diese zu erfüllen haben, und es wird ihm im Herzen Aufklärung gegeben.... Er wird es ahnen, wenn ihm noch nicht das Wissen darüber erschlossen ist. Und er sollte das Wesen des Schöpfers zu ergründen suchen, d.h. über sein Verhältnis zu Ihm Aufklärung verlangen. Und auch diese wird ihm gegeben werden, geht es doch im Erdenleben darum, daß der Mensch die Bindung mit Gott wiederherstellt, die er einst freiwillig gelöst hat. Denn das war der "Fall der Geister", daß sie sich willensmäßig trennten von Gott.... Und so müssen sie nun als Mensch.... im letzten Stadium ihres Rückweges zu Gott.... freiwillig die Bindung mit Ihm wiederherstellen, und der Zweck ihres Erdenganges ist erfüllt. Daß die Schöpfung den größten Teil dazu beigetragen hat, das gefallene Wesen wieder zurückzubringen, das werdet ihr Menschen erst begreifen können, wenn ihr diese Rückkehr vollzogen habt, denn niemals wäre es euch möglich gewesen, zur Höhe zu gelangen, wenn der göttliche Schöpfer nicht euch der Macht seines Gegners entwunden hätte, der euren Sturz zur Tiefe veranlaßt hatte.... wenn Er nicht euch seinem Einfluß entzogen hätte während der endlos langen Zeit, da ihr als winzigste Seelenpartikelchen den Schöpfungswerken einverleibt wurdet. In dieser Zeit hatte Sein Gegner keinen Einfluß auf euch, aber dennoch waret ihr noch sein, weil ihr ihm einst freiwillig gefolgt waret zur Tiefe. Doch da ihr als Folge eures Abfalles von Gott völlig ohne Kraft und Licht waret, wäre euch der Rückweg zu Gott unmöglich gewesen, und darum hat Gott Selbst euch diesen Rückweg geschaffen durch alle Seine Schöpfungswerke, die in unübertrefflicher Weisheit und endloser Liebe so gestaltet waren, daß sie dem Geistigen die Möglichkeiten gaben, in irgendeiner Weise zu dienen und also durch Dienen sich zu immer höherer Reife zu entwickeln. Und es sammelten sich die geistigen Partikelchen wieder, die einem gefallenen Urgeist angehörten, und traten nun in einer gewissen Reife ihre letzte Verformung an.... Sie durften als Mensch kurze Zeit über die Erde gehen und mußten wieder dienen.... doch im freien Willen und in Liebe.... Dies ist der Erdenlebenszweck einer jeden Seele, die nun im Menschen verkörpert ist, daß sie sich durch Dienen in Liebe erlöset aus jeglicher Form, daß sie als freies Geistwesen, das sie war im Anbeginn, wiedereingeht in das geistige Reich, wenn ihr Erdenleben beendet ist. Aber sie schafft diese Vergeistigung nicht aus eigener Kraft, denn die einstige Ursünde belastet sie und drückt sie immer wieder nieder.... d.h., der Gegner Gottes hat während des Erdenlebens wieder das Recht, seinen Einfluß auszuüben, weil ihm das Geistige einst freiwillig gefolgt war. Und es würde der gefallene Urgeist.... der Mensch.... auch wieder seinem Einfluß unterliegen, wenn ihm nicht eine sichere Hilfe geboten würde: die Erlösung durch Jesus Christus.... in Dem Gott Selbst Sich verkörpert hat, um für alles Gefallene die Sündenschuld zu tilgen durch Seinen Opfertod am Kreuz.... Diese Hilfe durch Jesus Christus, die volle Erlösung und Vergebung seiner Schuld, ist ihm sicher, vorausgesetzt, daß er selbst sie will, daß er Jesus Christus und Sein Erlösungswerk anerkennt und er Jesus als Gott Selbst anerkennt, Dem der Urgeist einstens seine Anerkennung versagt hat.... Und so ist euch Menschen eine kurze Erklärung gegeben über Anlaß und Bedeutung des Erlösungswerkes, um das ihr wissen müsset, um euren Erdenlebenszweck zu erfüllen, um auch den göttlichen Heilsplan verstehen zu lernen, der immer nur die Rückführung des Geistigen zu Gott verfolgt und der auch in Liebe und Weisheit durchgeführt wird, weil Ihm alle Macht zu Gebote steht, das Ziel einmal zu erreichen, das Er Sich bei der Erschaffung alles Wesenhaften gesetzt hatte....
Amen
Übersetzer
Cursul de dezvoltare pe Pământ....
Atunci când a fost creat Pământul, nenumărate substanțe spirituale au putut să se întruchipeze în operele lor de creație și au urcat încet în dezvoltarea lor, deoarece creațiile erau diferite ca forță în funcție de rezistența care era încă prezentă neîntrerupt în toate substanțele spirituale. Lucrările de creație au fost mai mult sau mai puțin materii dure, căci și Pământul s-a transformat încet în lucrarea de creație care într-o zi avea să adăpostească ființele umane.... spiritualul, care deja a străbătut cursul dezvoltării în așa măsură încât toate substanțele unui spirit originar căzut s-au adunat din nou și și-au recăpătat conștiința egoului, precum și liberul arbitru.... Dar au trecut timpuri nesfârșite înainte ca substanța spirituală să poată intra în acest stadiu, pentru că Pământul avea nevoie de aceste timpuri pentru a da naștere tuturor creațiilor de care substanța spirituală căzută avea nevoie pentru dezvoltarea sa ascendentă. De aceea, ființa umană ar trebui să știe că a pășit deja de nenumărate ori pe acest Pământ, că stadiul de ființă umană este concluzia unui curs de dezvoltare pe care voința sa liberă îl poate încheia acum. Ea ar trebui să știe, de asemenea, că într-o zi acest parcurs nesfârșit îi va fi arătat în retrospectivă, dar că această amintire trebuie să fie luată de la ea ca ființă umană, deoarece se referă la întoarcerea sa voluntară la Dumnezeu, pe care ar trebui să o realizeze acum ca ființă umană. Dar dacă se uită la nenumăratele miracole ale creațiilor divine din jurul său, atunci ea ar trebui să se gândească la scopul pe care acestea trebuie să-l îndeplinească, iar iluminarea îi va fi dată în inima sa..... O va bănui dacă nu i se deschide încă accesul la cunoașterea ei. Și ar trebui să încerce să înțeleagă natura Creatorului, adică să ceară clarificări cu privire la relația sa cu El. Și acest lucru îi va fi dat, în fond, în viața pământească, este vorba de restabilirea legăturii cu Dumnezeu pe care a rupt-o de bună voie. Căci aceasta a fost "căderea spiritelor", că s-au despărțit de bunăvoie de Dumnezeu.... Și așa trebuie acum, ca ființe umane.... în ultima etapă a călătoriei lor de întoarcere la Dumnezeu.... să restabilească în mod voluntar legătura cu El, iar scopul cursului lor pământesc este îndeplinit. Voi, oamenii, veți putea înțelege că creația a contribuit în cea mai mare măsură la readucerea ființei căzute la viață doar atunci când veți cunoaște această întoarcere, căci nu ar fi fost niciodată posibil să vă înălțați dacă Creatorul divin nu v-ar fi smuls de sub puterea adversarului Său, care a provocat căderea voastră în abis.... dacă nu v-ar fi retras de sub influența sa în timpul perioadei infinit de lungi în care ați fost încorporați în operele creației ca cele mai mici particule ale unui suflet. În acest timp, adversarul Său nu a avut nicio influență asupra voastră, dar cu toate acestea ați rămas ai lui, pentru că odată l-ați urmat de bună voie în abis. Dar, din moment ce erați complet lipsiți de putere și de lumină ca urmare a apostaziei voastre față de Dumnezeu, calea de întoarcere la Dumnezeu ar fi fost imposibilă pentru voi, și de aceea Dumnezeu Însuși a creat această cale de întoarcere pentru voi prin toate lucrările Sale de creație care, în înțelepciunea Sa nesfârșită și în dragostea Sa nesfârșită, au fost concepute astfel încât să ofere spiritualului posibilitatea de a fi de folos într-un fel sau altul și, astfel, de a se dezvolta spre o maturitate tot mai înaltă prin slujire. Iar particulele spirituale, care aparțineau unui spirit originar căzut, s-au adunat din nou și acum au intrat în ultima lor transformare într-o anumită maturitate.... Li s-au permis să umble pe Pământ ca ființe umane pentru o perioadă scurtă de timp și ar trebui să slujească din nou.... dar în voință liberă și dragoste.... Acesta este scopul vieții pământești a fiecărui suflet care se întrupează acum într-o ființă umană: Să se răscumpere din orice formă prin slujirea în iubire, să reintre în împărăția spirituală ca ființă spirituală liberă, ceea ce a fost la început, atunci când viața sa pământească se va încheia. Dar ea nu poate realiza această spiritualizare de bună voie, deoarece păcatul originar anterior o împovărează și o apasă din nou și din nou.... adică, adversarul lui Dumnezeu are dreptul să-și exercite din nou influența în timpul vieții sale pământești, deoarece ființa spirituală l-a urmat cândva de bună voie. Și spiritul originar căzut.... ființa umană.... ar fi din nou supusă influenței sale, dacă nu i s-ar oferi un anumit ajutor: Răscumpărarea prin Iisus Hristos.... în care Dumnezeu S-a întrupat pentru a răscumpăra vina păcatului pentru toți cei căzuți, prin moartea Sa jertfelnică pe cruce.... Acest ajutor prin Iisus Hristos, răscumpărarea și iertarea deplină a vinovăției sale, îi este asigurată cu condiția ca el însuși să o dorească, să-l recunoască pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire și să-l recunoască pe Iisus ca fiind Dumnezeu Însuși, pe care spiritul originar a refuzat cândva să-L recunoască.... Și astfel se dă o scurtă explicație pentru voi, oamenii, despre cauza și semnificația actului de Mântuire, pe care trebuie să o cunoașteți pentru a vă împlini menirea vieții pământești, pentru a învăța să înțelegeți și planul divin de Mântuire, care urmărește numai și numai întoarcerea spiritualului la Dumnezeu și care se va realiza tot cu dragoste și înțelepciune, pentru că El are la dispoziție toată puterea de a realiza odată scopul pe care și l-a propus atunci când a creat toate ființele....
Amin
Übersetzer