• Zurück

Seelenarbeit: Wandlung der Ichliebe zur Nächstenliebe....

Nichts kann euch davon entbinden, an euch selbst Seelenarbeit zu leisten, wenn ihr das ewige Leben erwerben wollet. Die Umgestaltung eures Wesens ist ein Werk des freien Willens. Es ist die Umwandlung von der Selbstliebe zur uneigennützigen Nächstenliebe, denn letztere allein ist göttliche Liebe, eine Liebe, wie sie dem Urwesen Gottes entspricht.... eine Liebe, die sich als Kraft auswirkt und die das Prinzip göttlicher Ordnung ist. Der Mensch ist aber zu Beginn seiner Verkörperung von der Ichliebe erfüllt als Erbteil dessen, der bar jeder Liebe ist und dem ihr euer Dasein als Mensch zu verdanken habt. Denn einstens waret ihr licht- und krafterfüllte göttliche Wesen, ihr waret aus der Liebe Gottes hervorgegangen und also auch als Seine Schöpfungen ebenfalls liebeerfüllt. Aber es war eine reine, selbstlose, göttliche Liebe, die immer nur zu beglücken suchte, die zur Ewigen Liebe zurückdrängte und in innigem Verband stand mit Ihr. Aber diese Liebe wandelte sich durch den Einfluß dessen, der sich in Selbstüberheblichkeit abwandte von Gott und der seinen Willen und seine Gesinnung auch auf euch übertrug. Und die Abkehr von Gott hatte zur Folge, daß auch Seine Liebe auf Widerstand stieß, daß ihr sie zurückwieset und sie also nicht mehr an euch wirksam werden konnte, weil jeglicher Widerstand die Wirksamkeit der Liebe aufhebt. Daß Gott aber Seine Geschöpfe, die aus Seiner Liebekraft hervorgingen, nicht aufgibt.... daß Er unentwegt deren Liebe wiederzugewinnen sucht und daß Er darum einen Weg fand, auf dem die Rückkehr zu Ihm wieder ermöglicht wurde, ist in Seiner endlosen Liebe begründet. Die Rückkehr zu Ihm kann aber nur dann stattfinden, wenn das Wesen Seine Liebekraft wieder annimmt, was soviel bedeutet, als daß es seinen Widerstand aufgibt, daß es sich wandelt, daß es sich rückgestaltet zu dem, was es war zu Anbeginn.... daß also die verkehrte Liebe, die Ichliebe, sich wieder wandelt zur göttlichen Liebe.... Diese Umgestaltung des Wesens aber erfordert auch bewußte Arbeit an sich selbst.... Der Mensch ist bei Beginn seiner Verkörperung immer nur darauf bedacht, für sich selbst und sein körperliches Wohlbehagen zu sorgen, und zu streben.... Er wird stets mehr an sich selbst als an seinen Nächsten denken, er wird vorerst seinen Körper versorgen, als an dem Mitmenschen Liebewerke verrichten, weil ihn noch die Ichliebe beherrscht als Folge des einstigen Abfalles von Gott. Leistet er nun aber bewußte Seelenarbeit, dann wird er sich auch bemühen, jegliche Ichliebe aus sich zu verdrängen und sie durch uneigennützige Nächstenliebe zu ersetzen.... Und das bedeutet Umwandlung seines Wesens, denn Sanftmut, Demut, Friedfertigkeit, Gerechtigkeit, Barmherzigkeit und Geduld werden sich immer wohltätig für den Mitmenschen auswirken, wie sie aber auch ein Zurückstellen des "Ichs" und der körperlichen Wünsche, ein Ankämpfen gegen Schwächen und Fehler erfordern.... also die Ichliebe sich langsam wandeln wird in reine selbstlose Liebe, die stets beglücken will. Diese Seelenarbeit müsset ihr unwiderruflich leisten, und diese Arbeit kann euch niemand abnehmen, sie ist Zweck eures Erdenlebens, sie ist der sichere Weg der Rückkehr zu Gott und zur ewigen Seligkeit. Und es gibt nichts, was euch von dieser bewußten Seelenarbeit entbindet, es gibt keine anderen Mittel, die euch die Seligkeit schenken unter Umgehung jener Arbeit an euch selbst. Ihr seid alle mit Fehlern und Schwächen behaftet, weil ihr die einstige Vollkommenheit hingegeben habt durch den Abfall von Gott, durch die Zurückweisung Seiner Liebe.... Ihr könnt aber wieder zur Vollkommenheit gelangen, ihr könnt wieder licht- und kraftvoll werden, doch ihr müsset zuvor euch wieder dem Urwesen Gottes angleichen, ansonsten euch der göttliche Liebestrom nicht durchfluten kann. Und es ist euch dies auch möglich in dem Stadium als Mensch, wenn ihr nur den ernsten Willen dazu habt und also bewußt an euch arbeitet. Die Kraft geht euch auch zu, sowie ihr Gott darum bittet. Und was ihr anfänglich als schwere Arbeit empfindet, wird euch stets leichter werden, weil ihr selbst dann ein ungekanntes Glück empfindet, das nur die reine, göttliche, sich selbst aufgebende Liebe bereiten kann. Solange aber der Mensch noch sein eigenes Wohl voranstellt, ist ihm auch dieses innere Glücksgefühl fremd, selbst wenn sein Körper sich Wohlbehagen schafft.... Aber es geht um die Seele.... Denn diese ist euer eigentliches Ich, das den Rückweg zu Gott gehen soll, will sie ein ewiges Leben in Seligkeit erwarten und von Gott als Sein Kind wieder aufgenommen werden in das Vaterhaus....

Amen

Lucrarea sufletului: Transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele....

Nimic nu vă poate scuti de a face munca sufletească asupra voastră dacă doriți să dobândiți viața veșnică. Transformarea ființei voastre este o lucrare a liberului arbitru. Este transformarea iubirii de sine în iubire dezinteresată față de aproapele, căci numai aceasta din urmă este iubire divină, o iubire așa cum corespunde ființei primordiale a lui Dumnezeu.... o iubire care se desfășoară ca forță și care este principiul ordinii divine. Dar la începutul întrupării sale, ființa umană este plină de iubirea de sine ca moștenire de la cel care este lipsit de orice iubire și căruia îi datorați existența voastră ca ființă umană. Pentru că odată ce ați fost ființe divine pline de lumină și putere, ați ieșit din iubirea lui Dumnezeu și astfel ați fost și voi plini de iubire ca și creații ale Sale. Dar a fost o iubire pură, dezinteresată, divină, care a căutat întotdeauna doar să mulțumească, care s-a împins înapoi spre Iubirea Eternă și a stat în uniune intimă cu ea. Dar această iubire s-a schimbat prin influența celui care s-a îndepărtat de Dumnezeu în mod egoist și care v-a transferat și voința și atitudinea sa. Iar întoarcerea de la Dumnezeu a făcut ca iubirea Lui să întâmpine și ea rezistență, pe care voi ați respins-o și astfel nu a mai putut avea efect asupra voastră, pentru că orice rezistență anulează eficacitatea iubirii. Dar faptul că Dumnezeu nu-și abandonează creațiile Sale, care au apărut din puterea iubirii Sale.... că El caută în mod constant să le recâștige iubirea și că, prin urmare, a găsit o cale de a le permite să se întoarcă din nou la El, se bazează pe iubirea Sa infinită. Totuși, întoarcerea la El nu poate avea loc decât atunci când ființa acceptă din nou puterea Sa de iubire, ceea ce înseamnă că ea renunță la rezistența sa, că se schimbă, că se remodelează în ceea ce a fost la început.... că iubirea greșită, iubirea egoului, se transformă astfel din nou în iubire divină..... Dar această transformare a ființei necesită și o muncă conștientă asupra propriei persoane.... La începutul întrupării sale, omul este preocupat mereu doar de grija de sine și de bunăstarea sa fizică... Se va gândi întotdeauna mai mult la sine decât la aproapele său, se va îngriji mai întâi de trupul său decât să săvârșească fapte de iubire pentru semenii săi, pentru că este încă dominat de iubirea de sine ca urmare a fostei sale apostazii față de Dumnezeu. Dar dacă acum desfășoară o lucrare sufletească conștientă, atunci el va face și un efort pentru a alunga toată iubirea egoistă de la sine și pentru a o înlocui cu iubirea dezinteresată față de aproapele.... Iar aceasta înseamnă o transformare a naturii sale, căci blândețea, smerenia, pacea, dreptatea, mila și răbdarea vor avea întotdeauna un efect benefic asupra semenilor, dar ele presupun și o lăsare la o parte a "eu-lui" și a dorințelor fizice, o luptă împotriva slăbiciunilor și a defectelor.... astfel, iubirea egoistă se va transforma încet-încet în iubire pur altruistă, care vrea întotdeauna să-i facă pe oameni fericiți. Trebuie să împliniți irevocabil această lucrare a sufletului și nimeni nu vă poate lua această lucrare, ea este scopul vieții voastre pământești, este calea sigură de întoarcere la Dumnezeu și la beatitudinea veșnică. Și nu există nimic care să vă elibereze de această muncă conștientă a sufletului vostru, nu există alte mijloace care să vă ofere beatitudine ocolind această muncă asupra voastră. Sunteți cu toții afectați de defecte și slăbiciuni pentru că ați renunțat la perfecțiunea voastră de odinioară prin căderea de la Dumnezeu, prin respingerea iubirii Sale.... Dar puteți atinge din nou perfecțiunea, puteți redeveni plini de lumină și putere, însă mai întâi trebuie să vă aliniați din nou la natura primordială a lui Dumnezeu, altfel fluxul divin de iubire nu poate curge prin voi. Iar acest lucru este posibil și pentru voi, în stadiul uman, dacă aveți voința serioasă de a face acest lucru și, prin urmare, lucrați în mod conștient asupra voastră înșivă. Puterea vine și ea la voi de îndată ce o cereți lui Dumnezeu. Iar ceea ce vi se pare inițial o muncă dificilă va deveni întotdeauna mai ușor pentru voi, pentru că atunci veți simți voi înșivă o fericire necunoscută pe care numai iubirea pură, divină, care se predă pe sine, v-o poate oferi. Dar atâta timp cât omul pune încă pe primul loc propria bunăstare, acest sentiment interior de fericire îi este, de asemenea, străin, chiar dacă trupul său își creează bunăstarea pentru sine.... Dar este vorba despre suflet.... Pentru că acesta este sinele vostru real, care ar trebui să ia calea înapoi spre Dumnezeu dacă vrea să se aștepte la o viață veșnică în fericire și să fie primit din nou de Dumnezeu ca și copil al Său în casa Tatălui....

Amin