• Zurück

Bestimmung des Menschen.... Wahrheitsverlangen....

Die Bestimmung des Menschen ist die Vollendung seiner Seele auf Erden.... Ein geistiges Ausreifen ist euch Menschen zum Ziel gesetzt, das ihr in freiem Willen anstreben und vollbringen sollet, um nun am Ende eures Erdenlebens tauglich zu sein für das geistige Reich. Diese unwiderlegbare Wahrheit wird aber von den wenigsten angenommen und ihr entsprechend der Erdenlebenswandel geführt.... Die Mehrzahl der Menschen ist noch verblendeten Denkens, sie sind geistig blind und lassen sich nicht berühren, wenn ihnen die Wahrheit nahegebracht wird.... Sie können nur einen niedrigen Entwicklungsgrad ihrer Seele aufweisen, tun aber nichts, um diesen zu erhöhen.... sie glauben nicht.... weder an einen Erdenlebenszweck noch an eine Verantwortung. Sie glauben auch nicht an einen Zusammenhang des Erschaffenen mit dem Schöpfer.... und sie suchen auch darüber keine Aufklärung zu erlangen, was ungeheuer wichtig ist: was nachher mit ihnen wird, wenn sie den irdischen Leib verlassen haben.... Denn sie glauben auch nicht an ein Fortleben nach dem Tode....

Ihr Unglaube schützt sie jedoch nicht vor der Verantwortung, denn sie haben einen freien Willen, sie sind nicht gezwungen zu ihrem Unglauben, zu ihrer Einstellung zu Gott.... Dem sie sich im freien Willen hingeben konnten, um nun durch die rechte Einstellung zu Gott stets und ständig gelenkt zu werden in ihrem Denken und Handeln.... Denn jeder Mensch kann sich Gott zuwenden, und er hat für sein Abwenden von Ihm keine gültige Entschuldigung als nur die eine, daß er nicht will.... Denn sowie er die Wahrheit erfahren will, wird sie ihm von Gott zugeleitet, und dann stellt der Mensch selbst das rechte Verhältnis zu Gott her.... Daß die Menschen verschieden denken und wollen, liegt an ihnen selbst, denn der Wille nach Wahrheit garantiert rechtes Denken, und darum soll sich ein jeder selbst prüfen, wieweit er selbst nach der Wahrheit verlangt.... Nimmt er gleichgültig alles als glaubhaft entgegen, was ihm zugetragen wird, so hat er selbst kein Verlangen nach der Wahrheit, ansonsten er prüfen würde.... Und lehnet er alles ihm Gebotene ab, so kann das ebenfalls Gleichgültigkeit sein der Wahrheit gegenüber, die er nicht suchet und darum auch niemals als Wahrheit erkennen kann. Wenn der Mensch unwissend ist, wenn er geistig blind dahingeht, so ist das seine eigene Schuld, weil in ihm kein Verlangen nach Wahrheit vorhanden ist.... Und kein Mensch kann sich entschuldigen damit, daß er nicht wisse, was Wahrheit ist, und es auch niemals selbst beurteilen könne.... weshalb er alles ablehnt. Wohl ist es ihm aus sich selbst nicht möglich, ein Wissen auf Wahrheit hin zu prüfen, weil er dazu die Unterstützung Gottes anfordern muß.... weil sein Verstand allein eine solche Prüfung nicht vornehmen kann. Doch sowie er sich an Gott Selbst wendet um Unterstützung, um Erhellung des Geistes, wird er klar erkennen und die Wahrheit vom Irrtum zu unterscheiden vermögen.... Es ist aber dazu der Glaube an Gott erforderlich.... Und diesen Glauben kann sogar der Verstand bejahen, wenn der Wille des Menschen gut ist.... denn die gesamte Schöpfung bezeugt das Vorhandensein eines weisen, allmächtigen Schöpfers, und diesen Schöpfergeist von Ewigkeit anzurufen um Hilfe sollte darum jedem weisen Menschen möglich sein, der in die Wahrheit einzudringen begehrt.... Und diesem wird auch bald Aufklärung werden über seine Bestimmung auf Erden, und er wird seinem Erdenwandel die rechte Bedeutung zumessen und nicht mehr leichtfertig dahingehen, er wird sich bewußt sein der Verantwortung seiner Seele gegenüber und ihr verhelfen zur höchstmöglichen Vollendung....

Amen

Destinul ființei umane.... Dorința de adevăr....

Destinul omului este desăvârșirea sufletului său pe Pământ.... O maturizare spirituală este stabilită pentru voi, oamenii, ca un scop, pe care trebuie să vă străduiți să îl atingeți de bunăvoie, pentru a fi potriviți pentru împărăția spirituală la sfârșitul vieții voastre pământești. Cu toate acestea, acest adevăr incontestabil este acceptat de foarte puțini oameni, iar modul lor de viață pământesc este ghidat în consecință. Majoritatea oamenilor sunt încă orbi în gândirea lor, sunt orbi din punct de vedere spiritual și nu se lasă atinși atunci când li se aduce adevărul. Ei pot doar să arate un grad scăzut de dezvoltare a sufletului lor, dar nu fac nimic pentru a-l ridica.... ei nu cred.... nici într-un scop pământesc al vieții și nici în responsabilitate. Ei nu cred nici într-o legătură între cel creat și Creator.... și nu caută clarificări nici asupra acestui aspect, care este extrem de important: Ce se va întâmpla cu ei după ce vor părăsi corpul pământesc.... căci nici ei nu cred în supraviețuirea după moarte....

Totuși, necredința lor nu îi protejează de responsabilitate, căci ei au liberul arbitru, și nu sunt obligați la necredința lor, la atitudinea lor față de Dumnezeu.... la care ar putea să se predea în liberul arbitru pentru ca acum să fie mereu și mereu ghidați în gândurile și acțiunile lor de atitudinea corectă față de Dumnezeu.... Căci orice om se poate întoarce spre Dumnezeu și nu are nicio scuză valabilă pentru a se îndepărta de El, în afară de aceea că nu vrea.... Căci de îndată ce dorește să cunoască adevărul, acesta îi este transmis de Dumnezeu, și atunci omul însuși stabilește relația corectă cu Dumnezeu.... Faptul că oamenii gândesc și doresc în mod diferit depinde de ei, căci voința de adevăr garantează o gândire corectă și, de aceea, fiecare ar trebui să se examineze pe sine în ce măsură dorește el însuși adevărul.... Dacă acceptă cu indiferență tot ceea ce i se spune ca fiind credibil, el însuși nu are dorința de adevăr, altfel l-ar examina.... Iar dacă respinge tot ceea ce i se oferă, aceasta poate fi, de asemenea, indiferență față de adevărul pe care nu-l caută și, prin urmare, nu-l poate recunoaște niciodată ca adevăr. Dacă ființa umană este ignorantă, dacă este oarbă din punct de vedere spiritual, este vina sa, deoarece nu are nicio dorință pentru adevăr.... Și nici o ființă umană nu se poate scuza spunând că nu știe ce este adevărul și nici nu-l poate evalua niciodată pentru sine.... motiv pentru care respinge totul. Cu siguranță că nu îi este posibil să testeze singur adevărul cunoașterii, pentru că trebuie să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta.... deoarece intelectul său singur nu poate efectua un astfel de test. Dar de îndată ce se va întoarce la Dumnezeu Însuși pentru sprijin, pentru iluminarea spiritului, el va recunoaște clar și va putea distinge adevărul de eroare..... Dar pentru aceasta este necesară credința în Dumnezeu.... Și chiar și intelectul poate afirma această credință, dacă voința omului este bună.... căci întreaga creație atestă existența unui Creator înțelept și omnipotent, iar apelarea la ajutorul acestui spirit creator veșnic ar trebui, prin urmare, să fie posibilă pentru orice persoană înțeleaptă care dorește să pătrundă în adevăr....

De asemenea, el va fi în curând luminat și cu privire la scopul său pe Pământ, va acorda semnificația corectă vieții sale pământești și nu va mai umbla cu ușurință, va fi conștient de responsabilitatea sufletului său și îl va ajuta să atingă cea mai înaltă perfecțiune posibilă....

Amin