• Zurück

Verwirrtes Denken - Geistige Not.... Freier Wille....

Das Denken der Menschen hat sich verwirrt. Und das ist unter geistiger Not zu verstehen, daß sie ohne Erkenntnis sind, daß sie fern von der Wahrheit und darum auch fern von Mir sind, weil sie ohne Liebe leben, denn die Liebe schließt sie unweigerlich mit Mir und mit der Wahrheit zusammen. Wie anders also könnte ihnen geholfen werden, als daß sie nur immer zur Liebe gemahnt und angeregt werden.... Die Liebe aber kann ihnen nicht geboten werden, sie kann ihnen nur als das wichtigste Gebot vorgestellt werden, das unbedingt erfüllt werden muß, will der Mensch sein Ziel auf Erden erreichen. Es muß der Mensch wissen, daß er ohne die Liebe keinen Schritt vorwärts kommt, doch zwangsmäßig kann sie nicht gefordert werden, weil dies dann keine Liebe wäre, sondern im günstigsten Falle nur eine Handlung, die Liebe vortäuschen soll. Ihr Menschen dürfet nicht vergessen, daß die Liebe etwas Göttliches ist, daß Ich euch also darum das Liebegebot gab, um euch den Weg zur Vergöttlichung eures Wesens zu weisen.... Aber keineswegs übe Ich den geringsten Zwang aus auf euch, was aber ein "Gebot" im Sinne des Wortes bedeutete. Und so stelle Ich euch alles frei, ihr dürfet über euch selbst bestimmen; Ich kann euch nur durch Belehrungen so weit bringen, daß ihr von selbst den rechten Weg einschlaget.... Und darum bin Ich unentwegt bemüht, die Menschen in rechtes Denken zu leiten, sie recht zu belehren, ihnen Mein Wort zu senden durch Mir voll und ganz ergebene Diener, ihnen alles Für und Wider zu erläutern, auf daß sie von selbst dann die rechte Entscheidung treffen und das tun, was sie zum Ziel führt.... auf daß sie in der Liebe leben und wieder zu dem werden, was sie waren im Anbeginn. Doch Ich stoße auf harten Widerstand.... Die Menschen nehmen Meine liebevollen Belehrungen nicht an, sie stehen in so verwirrtem Denken, daß sie das einfache, klare Wissen um die Zusammenhänge nicht mehr fassen können.... und sie haben auch keinen Willen dazu.... Meine liebevollen Worte vertönen an ihren Ohren und dringen nicht zum Herzen, und die Kraft Meines Wortes kann nicht wirksam werden an den Menschen.... Die geistige Not ist riesengroß, weil der Wille der Menschen frei bleiben muß und sie selbst keinen inneren Antrieb mehr haben; sie tragen kein Verlangen nach rechter Aufklärung, sie fühlen sich wohl in ihrem Geistesdunkel, sie begehren kein Licht.... und kommt das Licht zu ihnen, so lassen sie seine Strahlen nicht einfallen in ihre Herzen, sie wenden sich ab und den Irrlichtern zu, die überall am Wege aufblitzen.... Und Ich schaue voll Erbarmen auf Meine Geschöpfe, die Ich beglücken möchte und die nichts annehmen aus Meinen Händen. Ich sehe, wie sie dahinwandeln, ein jeder auf anderen Pfaden, aber nicht den Weg betreten, der wohl bergauf, aber sicher zu Mir führt.... Ich sehe auch die, die Mich suchen, sich aber nicht beraten lassen, wo Ich zu finden bin, die viele Wege gehen müssen, bevor sie auf den rechten Weg stoßen.... Ich möchte ihnen allen die vergeblichen Wege ersparen, Ich möchte ihnen den Aufstieg zu Mir leichtmachen, Ich möchte einem jeden einen Führer beigesellen.... Doch Ich kann ihnen immer nur mit Meiner lockenden Stimme zurufen: Kommet zu Mir alle, die ihr mühselig und beladen seid, Ich will euch erquicken.... Ich kann nur rufen, sie aber nicht zwingen, den rechten Weg zu beschreiten.... Und auf Meinen Lieberuf hören sie nicht, weil sie Meine Stimme nicht erkennen, solange sie ohne Liebe sind. Und das ist es, was Ich als geistige Not bezeichne, daß es wohl eine Hilfe gibt und sie von Mir aus überreichlich euch geleistet wird, daß ihr Menschen sie aber nicht annehmen wollet und sonach selbst bestimmt das Ende, dem ihr entgegengehet, Ich kann euch helfen, Ich will euch auch helfen, aber ihr müsset euch helfen lassen wollen.... Denn euer Wille ist frei und wird ewig euer Los bestimmen....

Amen

Gândire confuză - nevoie spirituală.... Liberul arbitru....

Gândirea oamenilor a devenit confuză. Și aceasta trebuie înțeleasă prin nevoi spirituale, că ei sunt fără cunoaștere, că sunt departe de adevăr și, prin urmare, și de Mine, pentru că trăiesc fără iubire, căci iubirea îi unește inevitabil cu Mine și cu adevărul. Cum altfel ar putea fi ajutați decât prin faptul că sunt mereu doar îndemnați și încurajați să iubească? Dar iubirea nu le poate fi oferită, ci doar prezentată ca fiind cea mai importantă poruncă ce trebuie neapărat îndeplinită dacă ființa umană vrea să-și atingă scopul pe Pământ. Ființa umană trebuie să știe că nu va face nici un pas înainte fără iubire, însă aceasta nu poate fi cerută în mod obligatoriu, pentru că atunci nu ar mai fi vorba de iubire, ci, în cel mai bun caz, doar de o acțiune menită să simuleze iubirea. Voi, oamenii, nu trebuie să uitați că iubirea este ceva divin, că de aceea v-am dat porunca iubirii pentru a vă arăta calea spre divinizarea ființei voastre.... Dar în niciun caz nu exercit asupra voastră cea mai mică constrângere, ceea ce însemna totuși o "poruncă" în sensul cuvântului. Și astfel las totul în seama voastră, puteți decide singuri; Eu nu pot să vă aduc decât atât de departe prin instrucțiuni încât să luați calea cea bună de bunăvoie.... Și, prin urmare, Mă străduiesc în mod constant să îi îndrum pe oameni spre o gândire corectă, să îi instruiesc corect, să le trimit Cuvântul Meu prin intermediul unor slujitori pe deplin devotați Mie, să le explic toate argumentele pro și contra pentru ca apoi să ia singuri decizia corectă și să facă ceea ce îi conduce spre țel.... astfel încât să trăiască în iubire și să redevină ceea ce au fost la început. Dar întâmpin o rezistență grea.... Oamenii nu acceptă instrucțiunile Mele pline de iubire, gândirea lor este atât de confuză încât nu mai pot înțelege cunoașterea simplă și clară a corelațiilor.... și, de asemenea, nu au nici voința de a face acest lucru.... Cuvintele Mele iubitoare răsună în urechile lor și nu ajung la inimile lor, iar puterea Cuvântului Meu nu poate avea efect asupra oamenilor.... Dificultățile spirituale sunt imense, deoarece voința oamenilor trebuie să rămână liberă și ei înșiși nu mai au nici un impuls interior; ei nu mai au dorința de a obține adevărata iluminare, se simt confortabil în întunericul lor spiritual, nu doresc nici o lumină.... și atunci când lumina vine la ei, ei nu lasă razele ei să le pătrundă în inimă, se întorc în altă parte și spre voiajorii care sclipesc peste tot pe cale.... Iar Eu privesc cu milă creaturile Mele pe care vreau să le fac fericite și care nu acceptă nimic din mâinile Mele. Le văd rătăcind, fiecare pe căi diferite, dar fără să pășească pe calea care duce în Sus, dar sigur spre Mine.... Îi văd, de asemenea, pe cei care Mă caută, dar nu sunt sfătuiți unde să Mă găsească, care trebuie să meargă pe mai multe drumuri înainte de a da peste calea cea bună.... Aș vrea să-i scutesc de toate drumurile zadarnice, aș vrea să le fac ușor urcușul spre Mine, aș vrea să asociez fiecăruia un ghid.... Dar Eu nu pot să-i chem vreodată decât cu vocea Mea ademenitoare: Veniți la Mine, voi toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.... Eu pot doar să-i chem, dar nu-i pot obliga să ia calea cea bună.... Iar ei nu ascultă chemarea Mea de iubire pentru că nu-Mi recunosc vocea atâta timp cât sunt lipsiți de iubire. Și aceasta este ceea ce Eu numesc adversitate spirituală, că ajutorul există cu siguranță și vă este oferit din belșug de Mine, dar că voi, oamenii, nu vreți să-l acceptați și de aceea determinați sfârșitul cu care vă confruntați singuri, Eu vă pot ajuta, vreau și Eu să vă ajut, dar trebuie să vreți să fiți ajutați.... Căci voința voastră este liberă și vă va determina veșnic soarta....

Amin