• Zurück

Es geht um das ewige Leben....

Es geht um das ewige Leben.... um das Leben der Seele im geistigen Reich nach dem Ableben des Menschen auf der Erde.... Es geht um die ganze Ewigkeit. Begreifet ihr Menschen die Tragweite dessen, denket einmal darüber nach, welch große Verantwortung ihr habt im Erdenleben, in dem ihr selbst euch das Los in der Ewigkeit schaffet, in dem euch alle Mittel zur Verfügung stehen, selig zu werden, und die ihr ungenützt lasset zu unermeßlichem Schaden für eure Seele. Bedenket, daß ihr zur Verantwortung gezogen werdet für euer Denken, Wollen und Handeln auf Erden und daß ihr nichts mehr ungeschehen machen könnet, wie ihr auch nichts mehr nachholen könnet, was ihr versäumet habt zu tun.... daß ihr aber entsprechend eurem Erdenleben Vergeltung findet, und das in gerechtester Weise. Jeder Gedanke, jede Handlung wirkt sich von selbst so aus, daß der Mensch vom Ziel abgedrängt oder ihm zugeführt wird. Und darum soll sein Streben stets sein, sich das Wohlgefallen Gottes zu erwerben, um dereinst vor Seinem Richterstuhl bestehen zu können. (14.11.1950) Es geht um euer Seelenheil, und ihr achtet während des Erdenlebens nur des Körpers und seiner Bedürfnisse, der Seele aber achtet ihr nicht. Die Liebe Gottes aber will euch nicht fallenlassen, sie will nicht, daß ihr verlorengehet für ewige Zeiten, sondern daß ihr das ewige Leben habt.... Die Liebe Gottes wirbt um euch, solange ihr auf Erden weilet. Mit unendlicher Geduld erträgt Gott eure Fehler und Schwächen, und Seine Barmherzigkeit kennt keine Grenzen. Solange ihr auf Erden weilet, gilt euch Seine Liebe und verlangt nach Vereinigung mit euch. Und diese Vereinigung mit der höchsten Liebe versetzt euch in einen Zustand der Seligkeit, die Er euch bereiten will, weil ihr alle Seine Kinder seid. Es ist ein überaus schweres Beginnen, euch zur Seligkeit zu leiten, solange ihr selbst nicht den Willen dazu habt. Und doch kann dieser Wille nicht gezwungen werden, sondern in vollster Freiheit müsset ihr euch umgestalten und das Urwesen wieder annehmen, als das ihr einst euren Ausgang genommen habt von Gott, eurem Schöpfer und Vater von Ewigkeit. Dann seid ihr wieder Gott-ähnliche Wesen, die eine Verbindung mit Ihm eingehen können, ohne vergehen zu müssen in Seinem Licht. Und diese Wandlung eures Wesens ist eure Erdenaufgabe, euer Ziel und eure Bestimmung. Sie ist nicht schwer, so ihr nur nach Gott verlanget; sie kostet aber einen schweren Kampf, so ihr Anhänger der Welt seid. Daher ist die Welt euer Feind, eure Gefahr und euer Untergang. Und darum sollet ihr sie meiden, ihr sollet nicht in ihren Bann geraten, ihr sollet sie überwinden und allein nach dem göttlichen Reich trachten, das euch wahrlich um vieles köstlichere Güter bietet; ihr sollet nach Gott verlangen, Der euch alles geben kann und will, was euch selig macht....

Amen

Este vorba despre viața veșnică....

Este vorba despre viața veșnică.... despre viața sufletului în împărăția spirituală după moartea omului pe Pământ.... Este vorba despre întreaga veșnicie. Dacă voi, oamenii, înțelegeți consecințele acestui lucru, gândiți-vă la marea responsabilitate pe care o aveți în viața pământească, în care vă creați propria soartă în veșnicie, în care vă sunt puse la dispoziție toate mijloacele pentru a deveni fericiți și pe care le lăsați nefolosite cu un rău incomensurabil pentru sufletul vostru. Țineți minte că veți fi trași la răspundere pentru gândurile, intențiile și acțiunile voastre pe Pământ și că nu mai puteți anula nimic, așa cum nu mai puteți repara ceea ce ați neglijat să faceți...., ci că veți găsi răsplata în funcție de viața voastră pământească, și asta în modul cel mai corect. Fiecare gând, fiecare acțiune are efectul de a îndepărta omul de la scop sau de a-l conduce spre el. Și de aceea, el trebuie să se străduiască mereu să câștige plăcerea lui Dumnezeu pentru a putea sta într-o zi în fața scaunului Său de judecată. (11/14/1950) Este vorba de mântuirea sufletului vostru, iar în timpul vieții pământești acordați atenție doar trupului și nevoilor sale, dar nu acordați atenție sufletului. Dar dragostea lui Dumnezeu nu vrea să vă lase să cădeți, nu vrea ca voi să fiți pierduți pentru veșnicie, ci să aveți viață veșnică.... Dragostea lui Dumnezeu vă curtează atâta timp cât rămâneți pe Pământ. Dumnezeu suportă cu infinită răbdare greșelile și slăbiciunile voastre, iar mila Lui nu cunoaște limite. Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, dragostea Lui vă caută și tânjește după unirea cu voi. Iar această unire cu iubirea supremă vă pune într-o stare de fericire pe care El vrea să v-o pregătească, pentru că sunteți cu toții copiii Lui. Este un început extrem de dificil să vă călăuzească spre beatitudine atâta timp cât nu aveți voi înșivă voința pentru aceasta. Și totuși, această voință nu poate fi forțată, în schimb, trebuie să vă remodelați în cea mai mare libertate și să acceptați din nou ființa inițială, așa cum ați provenit cândva de la Dumnezeu, Creatorul și Tatăl vostru din veșnicie. Atunci veți fi din nou ființe asemănătoare lui Dumnezeu, care pot intra în uniune cu El fără a fi nevoiți să pieriți în lumina Sa. Iar această transformare a ființei voastre este sarcina voastră pământească, scopul și destinul vostru. Nu este dificil dacă îl doriți doar pe Dumnezeu, dar este o luptă dificilă dacă sunteți urmași ai lumii. De aceea, lumea este dușmanul vostru, pericolul vostru și căderea voastră. Și de aceea ar trebui să o evitați, să nu cădeți sub captivitatea ei, să o învingeți și să luptați doar pentru împărăția divină, care vă oferă cu adevărat bunuri mult mai delicioase; ar trebui să-L doriți pe Dumnezeu, Care poate și vă va da tot ceea ce vă va face fericiți....

Amin