• Zurück

Irdische Tätigkeit - Erlösungsprozeß....

Wesenlos ist nichts, was ihr sehet, denn die gesamte Schöpfung birgt Geistiges in sich, das im Tiefstand seiner Entwicklung sich befindet und zur Höhe strebt. Und so ihr nun bedenket, daß alle Kreatur ringet und lechzet nach Erlösung, müsset ihr ewig dankbar sein, daß ihr schon überwunden habt, was jenem Wesenhaften noch beschieden ist, daß ihr den endlos langen Weg zurückgelegt habt und nun nur noch vor der letzten Erdenlebensprobe steht, die euch restlose Freiwerdung aus der Form eintragen kann. Ihr seid sonach ständig umgeben von widersetzlichem oder ringendem Geistigen, das euch zu sich zurückziehen will, dem ihr aber auch emporhelfen könnt, so ihr willig seid dazu. Jede Formveränderung ist ein Fortschritt für das Geistige, sowie die neue Form einen dienenden Zweck erfüllt. Und sowie ihr nun eifrig zur Formveränderung beitragt, sowie ihr neue Formen schaffet, bietet ihr selbst dem Geistigen darin Gelegenheit zur Aufwärtsentwicklung. Es ist also eure Tätigkeit auf Erden dann eine gesegnete, wenn sie gleichzeitig das Ausreifen des Wesenhaften in der Materie begünstigt. Und der Segen wird insofern auch spürbar sein für den Menschen, als daß seine eigene geistige Entwicklung schneller vorwärtsschreitet, weil seine Tätigkeit, wenn auch irdisch, auch eine erlösende ist im geistigen Sinn. Menschen, die sich solche Tätigkeiten zur Lebensaufgabe machen, sind also auch erlösend tätig, nur muß ihre Arbeit willig geleistet werden, nicht im Zwang ohne eigenen Trieb, sonst kann wohl das Wesenhafte in der Materie aufwärtsschreiten, nicht aber der Mensch, der diese Tätigkeit ausübt. Jede irdische Arbeit, die dem noch unreifen Geistigen in der Materie zum Dienen verhilft, begünstigt den Freiwerdungsprozeß dessen, was in den Schöpfungswerken gebunden ist, und je emsiger der Mensch seine irdische Tätigkeit ausführt, desto geordneter vollzieht sich der Erlösungsprozeß, und so Liebe ihn dazu treibt, Liebe zu den Mitmenschen oder auch zu dem Unerlösten in der Schöpfung, wird sich dies auch in einem geordneten irdischen Leben bemerkbar machen, weil dann eine friedliche Aufbauarbeit, nicht aber feindliche Zerstörungsarbeit die Folge ist und dies immer der göttlichen Ordnung entspricht. Ein Zerstören der Materie ohne gleichzeitige Umformung zum Nutzen der Menschen verschafft wohl dem Geistigen darin die Freiheit für kurze Zeit, doch entgegen der göttlichen Ordnung, und es rächt sich jenes Geistige für seinen unterbrochenen Entwicklungsgang mit Gottes Zulassung.... es bedrängt die Menschen und auch andere Schöpfungswerke, bis es wieder erneut gebunden ist in einer Form, die seinem Reifezustand entspricht. Sowie die göttliche Ordnung außer acht gelassen wird, geht die Aufwärtsentwicklung des Geistigen auf der Erde nicht seinen rechten Gang, und es bedeutet dies immer geistiges und irdisches Chaos. Der liebende Mensch erkennt dies, und er vermehrt seine irdische Tätigkeit, um auszugleichen, was die Lieblosigkeit der Menschen verschuldet. Und solange die Liebe und die Lieblosigkeit sich die Waagschale hält, wird auch der Zustand auf Erden ein erträglicher sein; sowie aber die Lieblosigkeit überwiegt, vermag die Liebe der anderen nicht mehr in dem Maße Schaden-verhütend wirken, wie gesündigt wird.... Und die Unordnung im irdischen Leben wächst ins ungemessene. Dem ringenden Geistigen in der Schöpfung muß geholfen werden durch die Menschen, soll es sich erlösen können aus seiner jeweiligen Form, sowie es selbst willig ist zu dienen.... Und jede Tätigkeit des Menschen, die diesen Zweck erfüllt, wird gesegnet sein und unzähligen Geistwesen die Aufwärtsentwicklung erleichtern....

Amen

Activitatea terestră - Procesul de răscumpărare....

Nimic din ceea ce vedeți nu este lipsit de esență, căci întreaga creație conține substanțe spirituale care se află în punctul cel mai de jos al dezvoltării lor și care se străduiesc să se ridice. Și dacă acum considerați că toate creaturile se luptă și tânjesc după răscumpărare, trebuie să fiți veșnic recunoscători că ați depășit deja ceea ce încă se mai acordă acestei ființe, că ați parcurs drumul lung și nesfârșit și că acum vă aflați doar în fața ultimei încercări a vieții pământești, care vă poate aduce eliberarea completă de formă. Prin urmare, sunteți în permanență înconjurați de spirite opuse sau în luptă, care vor să vă atragă înapoi la ele însele, dar pe care le puteți ajuta și voi să urce în sus, dacă sunteți dispuși să faceți acest lucru. Orice schimbare de formă este un progres pentru spiritual, atâta timp cât noua formă îndeplinește un scop util. Și de îndată ce contribuiți cu entuziasm la schimbarea formei, de îndată ce creați noi forme, voi înșivă oferiți spiritualului posibilitatea de a se dezvolta în ascensiune. Astfel, activitatea voastră pe pământ este una binecuvântată dacă favorizează în același timp maturizarea ființei în materie. Iar binecuvântarea va fi vizibilă și pentru ființa umană în măsura în care propria sa dezvoltare spirituală progresează mai rapid, deoarece activitatea sa, chiar dacă este terestră, este și ea una răscumpărătoare în sens spiritual. Oamenii care fac din astfel de activități sarcina vieții lor sunt deci și ei activi într-un mod răscumpărător, numai că munca lor trebuie să fie făcută de bunăvoie, nu sub constrângere, fără un impuls propriu, altfel ființa din materie poate într-adevăr să progreseze în sus, dar nu și persoana care desfășoară această activitate. Fiecare lucrare pământească care ajută spiritualul încă imatur din materie să slujească favorizează procesul de eliberare a ceea ce este legat în lucrările creației, iar cu cât ființa umană își desfășoară cu mai multă sârguință activitatea pământească, cu atât mai ordonat are loc procesul de răscumpărare, iar dacă dragostea îl împinge la aceasta, dragostea pentru semenii săi sau și pentru ceea ce nu a fost răscumpărat în creație, aceasta se va face de asemenea vizibilă într-o viață pământească ordonată, deoarece atunci rezultă o lucrare pașnică de edificare, dar nu o lucrare ostilă de distrugere, iar aceasta corespunde întotdeauna ordinii divine. O distrugere a materiei fără o transformare simultană în folosul oamenilor oferă cu siguranță spiritualului o libertate pentru o scurtă perioadă de timp, dar contrară ordinii divine, iar acel spiritual se răzbună pentru cursul său întrerupt de dezvoltare cu permisiunea lui Dumnezeu.... îi asuprește pe oameni, dar și alte opere ale creației, până când este legat din nou într-o formă care să corespundă stării sale de maturitate. De îndată ce ordinea divină nu este respectată, dezvoltarea spirituală pe Pământ nu își urmează cursul corect, iar acest lucru înseamnă întotdeauna haos spiritual și pământesc. Ființa umană iubitoare recunoaște acest lucru și își sporește activitatea pământească pentru a compensa ceea ce se datorează lipsei de bunăvoință a oamenilor. Și atâta timp cât iubirea și lipsa de bunăvoință sunt în echilibru, starea de pe Pământ va fi de asemenea suportabilă; dar de îndată ce lipsa de bunăvoință prevalează, iubirea celorlalți nu va mai fi capabilă să prevină răul în aceeași măsură în care sunt comise păcatele.... Iar dezordinea în viața pământească crește nespus de mult. Substanța spirituală care se zbate în creație trebuie să fie ajutată de oameni pentru a se putea răscumpăra din forma respectivă, de îndată ce ea însăși va fi dispusă să slujească.... Și fiecare activitate umană care îndeplinește acest scop va fi binecuvântată și va facilita dezvoltarea ascendentă a nenumărate ființe spirituale....

Amin