• Zurück

Inneres Drängen Gottes Weisung.... Unterstellen des Willens....

Gott gibt euch Seine Weisungen durch euer Herz kund.... Sowie ihr euch gedrängt fühlt in einem Vorhaben, sowie es euch von innen heraus treibt, ist es immer die Stimme Gottes, die euch Weisungen gibt, vorausgesetzt, daß ihr im Willen Gottes zu leben euch bemüht, also Ihn anstrebt und ihr euch Seiner Führung anvertraut. Sein Wille lenkt euch dann, indem ihr den gleichen Willen in euch traget, weil ihr euch Seinem Willen bewußt unterstellt habt; und dann dürfet ihr nur dem Drängen eures Herzens nachgeben, und es wird euer Handeln recht sein und Gott-gewollt. Doch prüfet euch ernstlich, welcher Macht ihr das Recht einräumet, euch zu lenken.... Inniges Gebet zu Gott schützet euch vor der Gegenmacht; was ihr aber tut, ohne Gottes Segen erbeten zu haben, was ihr tut, um lediglich das Wohlleben des Körpers zu fördern, was ihr tut, die ihr völlig abseits stehet von Gott, das ist nicht Seine Weisung, sondern die Seines Gegners, und sie gereichen euch zum Schaden der Seele. Der Gott Zustrebende wird niemals zu fürchten brauchen, falsch zu denken und zu handeln, weil seine Einstellung zu Gott auch den geistigen Kräften Zugang gewährt zu ihm und nun ihnen die Berechtigung gibt, sich schützend an die Seite des Menschen zu stellen, also auch den Einfluß schlechter Kräfte abzuwehren. Nur das Verlangen nach Gott sichert dem Menschen göttlichen Schutz, und wer im göttlichen Schutz steht, der kann nicht fehlgehen, er kann nur das ausführen, was gut ist für seine Seele. Gott Selbst leitet ihn, und jeder Weg, den er beschreitet, ist wichtig und führt zum Ziel. Der Mensch handelt zwar nach eigenem Ermessen, sein Wille treibt ihn zu dieser oder jener Handlung, und doch ist es der Wille Gottes, der sich durch seinen Willen äußert, solange der Mensch dem inneren Drängen nachgibt. Läßt er jedoch dieses Drängen unbeachtet, dann leistet er Widerstand, er wird unentschlossen, sein Wille ist noch nicht gänzlich dem Willen Gottes untergeordnet. Und davor muß er sich in acht nehmen, denn es ist dies immer die Folge eines Nachlassens im Gebet.... Je inniger seine Verbindung mit Gott ist, desto klarer sieht er den ihm vorgezeichneten Weg und desto williger folgt er den Weisungen Gottes, die sein Herz ihm kundgibt. Nur die Entfernung von Gott beraubt ihn des feinen Empfindens für den göttlichen Willen, denn dann ist er auf sich selbst gestellt und unsicher, was er tun und was er lassen soll. Und solche Zustände wertet der Gegner Gottes aus, indem er sich einschaltet in die Gedanken des Menschen, indem er ihn zu bestimmen sucht, seinen eigenen Vorteil jeder Handlung zugrunde zu legen. Und dann muß der Mensch kämpfen, er muß sich durchringen, um die Verbindung mit Gott wiederherzustellen, die ihm ein klares Denken einträgt, so daß er den Versuchungen widerstehen kann. Wer Gott sucht, der wird nicht fehlgehen, wer Ihn jedoch ausschaltet, dessen Weg geht in die Irre. Darum soll ohne Gebet um den Segen Gottes nichts in Angriff genommen werden, dann wird auch das Denken der Menschen recht geleitet sein, und jede Tätigkeit wird den Willen Gottes in sich tragen....

Amen

Îndemnul interior al instrucțiunii lui Dumnezeu. Insinuarea voinței.

Dumnezeu îți dă instrucțiunile Sale prin inima ta.... De îndată ce vă simțiți îndemnați de o intenție, de îndată ce aceasta vă împinge din interior, este întotdeauna vocea lui Dumnezeu care vă dă instrucțiuni, cu condiția să vă străduiți să trăiți în voia lui Dumnezeu, să vă îndreptați spre El și să vă încredințați călăuzirii Sale. Atunci voința Lui vă va ghida, purtând aceeași voință în voi, pentru că v-ați supus în mod conștient voinței Sale; și atunci nu veți putea decât să cedați la îndemnul inimii voastre, iar acțiunile voastre vor fi corecte și voite de Dumnezeu. Dar analizați-vă cu seriozitate pe voi înșivă pentru a vedea cărei puteri îi acordați dreptul de a vă controla.... Rugăciunea sinceră către Dumnezeu te protejează de puterea potrivnică; dar ceea ce faci fără să fi cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, ceea ce faci doar pentru a promova bunăstarea trupului, ceea ce faci cu totul în afara lui Dumnezeu, acestea nu sunt instrucțiunile Lui, ci ale adversarului, și îți vor dăuna sufletului. Persoana care tinde spre Dumnezeu nu trebuie să se teamă niciodată să gândească și să acționeze greșit, pentru că atitudinea sa față de Dumnezeu le permite și forțelor spirituale să aibă acces la ea și le dă acum dreptul de a sta în mod protector alături de ființa umană, pentru a îndepărta astfel și influența forțelor rele. Numai dorința de Dumnezeu asigură protecție divină pentru ființa umană, iar cel care se află sub protecție divină nu se poate rătăci, ci poate face doar ceea ce este bun pentru sufletul său. Dumnezeu Însuși îl ghidează, iar fiecare cale pe care o ia este importantă și duce la țintă. Ființa umană acționează, desigur, la discreția sa, voința sa o împinge la o acțiune sau alta, și totuși este voința lui Dumnezeu care se exprimă prin voința sa atâta timp cât ființa umană cedează impulsului interior. Însă dacă ignoră acest îndemn, atunci el se împotrivește, devine indecis, voința sa nu este încă complet subordonată voinței lui Dumnezeu. Și trebuie să se ferească de acest lucru, pentru că acesta este întotdeauna rezultatul unei slăbiciuni în rugăciune.... Cu cât legătura sa cu Dumnezeu este mai intimă, cu atât vede mai clar calea trasată pentru el și cu atât mai de bunăvoie urmează instrucțiunile lui Dumnezeu pe care inima sa i le face cunoscute. Doar distanța față de Dumnezeu îl privează de sentimentul fin al voinței divine, pentru că atunci este lăsat în voia lui proprie și nu știe ce ar trebui să facă și ce ar trebui să lase în pace. Iar adversarul lui Dumnezeu evaluează astfel de condiții intervenind în gândurile ființei umane, încercând să o determine să își bazeze fiecare acțiune pe propriul avantaj. Și atunci ființa umană trebuie să lupte, trebuie să se lupte pentru a restabili legătura cu Dumnezeu, care îi conferă o gândire clară, astfel încât să poată rezista tentațiilor. Cine Îl caută pe Dumnezeu nu se va rătăci, dar cine îl exclude se va rătăci. De aceea, nimic nu trebuie întreprins fără rugăciunea pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, atunci gândirea oamenilor va fi de asemenea ghidată corect și fiecare activitate va avea în ea voia lui Dumnezeu....

Amin.