• Zurück

Neue Schöpfungswunder der neuen Erde.... Spröde Materie....

In jeder einzelnen Entwicklungsphase wird das Wesenhafte so lange gebunden gehalten, bis es die Reife erlangt hat, die es zur letzten Verkörperung als Mensch benötigt, also.... es beginnt wieder mit der Fessel in der harten Materie, sowie es in der Entwicklungsphase zuvor als Mensch versagt hat, um durch die Stein-, Pflanzen- und Tierwelt den Gang bis zum Menschen wieder zurückzulegen. Das Geistige dagegen, das in der vergangenen Epoche das letzte Stadium noch nicht erreicht hat, jedoch durch die letzte Zerstörung der Erde von seiten Gottes frei geworden ist, wird in den Außenformen gebunden, die wieder seiner Reife entsprechen, d.h., der unterbrochene Entwicklungsgang in der alten Epoche wird fortgesetzt in der neuen Entwicklungsphase.... auf der neuen Erde.... Und darum wird auch die neue Erde wieder mit den verschiedensten Schöpfungen versehen sein, nur in ganz neuer, von denen der alten Erde abweichender Art. Und so vollziehen sich wieder neue Wunder der Schöpfung, die den zuerst die neue Erde belebenden Menschen auch als Wunder vor Augen treten, als Beweise der Herrlichkeit Gottes, als Beweise Seiner Liebe, Allmacht und Weisheit. Denn was die neue Erde aufweisen wird, das setzt die Menschen in höchstes Erstaunen, und in Bewunderung werden sie Gott lobpreisen, Ihn lieben und aus vollstem Herzen danken. Und das Wesenhafte schreitet nun in seiner Entwicklung vorwärts.... Das in der festen Materie Gebundene jedoch empfindet seine Fessel als große Qual und sucht sie zu sprengen. Je nach der Härte seines Willens wird es ihm gelingen, oder sein Versuch wird vergeblich sein; doch Gott trägt dem Willen des Wesenhaften Rechnung, ist doch die Materie auf der neuen Erde von größter Festigkeit und Härte, damit der Wille des darin gebundenen Wesenhaften gebrochen werde, damit das Wesenhafte seinen Widerstand endlich aufgebe. Daher wird bei dem geringsten Wandel des Willens die Form gelockert.... was irdisch soviel besagt, daß die feste Materie auf der neuen Erde wohl außergewöhnlich hart, aber auch sehr spröde ist und daher entsprechend leicht zerspringen oder zerbersten kann, sowie der Wille Gottes das Befreien aus dieser Gefangenschaft vorgesehen hat. Und ebenso sind auch die anderen Schöpfungen von kürzerer Lebensdauer, denn es soll eine schnelle Wandlung des Geistigen vor sich gehen, was wohl auch möglich ist, jedoch gleichfalls von der Willigkeit des Geistigen zum Dienen abhängt. Nur soll das Wesenhafte schneller die letzte Verformung als Mensch erreichen können als in den bisherigen Entwicklungsphasen, so es nicht gänzlich Gott-widersetzlichen Willens ist. Und darum werden die ersten Menschen der neuen Erde Wunder über Wunder erleben, sie werden von diesen auch berührt werden, so daß in ihnen die Liebe zu Gott stets größer wird, daß sie durch diese Liebe Ihm immer inniger sich anschließen und in Seiner Gnade leben, doch ihnen sind auch diese Wunder verständlich, sie wissen, daß es nur Zeichen der übergroßen Liebe Gottes sind, Der alles Geistige gewinnen will für Sich und ihm jede Möglichkeit bietet zum Wandel seines Willens. Und es wird dies lange Zeit so sein, bis auch das zu Anfang noch in der Pflanzen- und Tierwelt Gebundene das Stadium der Verkörperung als Mensch erreicht.... Dann wird mehr und mehr das Verständnis für das Wunderbare der göttlichen Schöpfung im Menschen verschwinden, es wird der Sinn nach der Materie wieder geweckt sein und dadurch auch der Einfluß des Satans wieder stärker auf den Menschen (sich auswirken) durch dessen eigene Begierde nach dem, was noch unreifes Geistiges in sich birgt. Und dann wird die Verbindung mit Gott nachlassen, und der Kampf zwischen Licht und Finsternis wird sich wieder verstärken, der anfangs ruhen konnte, weil alles lichtdurchströmt war, was im freien Willen die Erde bewohnt. Denn der Entwicklungsgang des Wesenhaften bleibt in jeder Phase der gleiche.... es muß sich das Geistige in der festen Form so lange aufhalten, bis es willig ist, den Weg des Dienens zu gehen durch Schöpfungswerke, die nicht mehr so harte Fesseln bedeuten, und es muß nun in diesen dienen, bis es eine gewisse Reife erlangt hat, die ihm nun einen Zustand einträgt, wo es im freien Willen dienen soll, aber nicht mehr dazu gezwungen wird wie in den Vorstadien. Und dann darf es nicht versagen, ansonsten der ganze Entwicklungsgang zuvor nutzlos zurückgelegt ist. Denn der freie Wille des Menschen entscheidet, ob dies seine letzte Verkörperung auf Erden ist oder er wieder von neuem durch die gesamte Schöpfung hindurchgehen muß, ob er sich im letzten Stadium dem Licht zuwendet oder von finsteren Kräften sich gefangennehmen läßt und er wieder in der festen Materie gebannt werden muß auf ewige Zeiten....

Amen

Miracolele noii creații a Noului Pământ.... Materia fragilă....

În fiecare fază individuală de dezvoltare, ființa este ținută legată până când atinge maturitatea de care are nevoie pentru ultima întrupare ca ființă umană, astfel.... începe din nou cu legarea în materia dură, așa cum a eșuat în faza de dezvoltare anterioară ca ființă umană, pentru a parcurge din nou traseul prin lumea pietrelor, plantelor și animalelor până când devine ființă umană. Pe de altă parte, spiritualul, care nu a atins încă ultimul stadiu în epoca trecută, dar care a devenit liber din partea lui Dumnezeu prin ultima distrugere a Pământului, va fi legat din nou în formele exterioare care corespund maturității sale, adică cursul întrerupt al dezvoltării din epoca veche va fi continuat în noua fază de dezvoltare.... pe Noul Pământ..... Prin urmare, Noul Pământ va fi din nou prevăzut cu cele mai diverse creații, dar de un tip complet nou, care se va deosebi de cele de pe Vechiul Pământ. Și astfel vor avea loc din nou noi minuni ale creației, care vor apărea ca minuni și în fața oamenilor care vor însufleți mai întâi Noul Pământ, ca dovadă a gloriei lui Dumnezeu, ca dovadă a iubirii, atotputerniciei și înțelepciunii Sale. Pentru că ceea ce va arăta Noul Pământ îi va uimi pe oameni la maximum și, în admirație, ei îl vor lăuda pe Dumnezeu, îl vor iubi și îi vor mulțumi din adâncul inimii lor. Iar ființa avansează acum în dezvoltarea sa.... Cu toate acestea, ceea ce este legat în materie solidă își simte robia ca pe un mare chin și caută să o rupă. În funcție de duritatea voinței sale, el va reuși sau încercarea sa va fi zadarnică; totuși, Dumnezeu ține cont de voința ființei, căci materia de pe Noul Pământ este de o fermitate și duritate maximă, astfel încât voința ființei legate în ea va fi frântă, astfel încât ființa va renunța în cele din urmă la rezistența sa. Prin urmare, cea mai mică schimbare de voință va slăbi forma...., ceea ce înseamnă că materia solidă de pe Noul Pământ este într-adevăr extrem de dură, dar și foarte fragilă și, prin urmare, se poate fisura sau sparge cu ușurință, iar voința lui Dumnezeu a prevăzut eliberarea din această închisoare. La fel și celelalte creații au o durată de viață mai scurtă, pentru că trebuie să aibă loc o transformare rapidă a substanței spirituale, ceea ce este cu siguranță posibil, dar depinde și de dorința de a sluji a substanței spirituale. Numai ființa spirituală va putea ajunge la transformarea sa finală ca ființă umană mai repede decât în fazele anterioare de dezvoltare, dacă nu este în totalitate de voință opusă lui Dumnezeu. De aceea, primii oameni de pe Noul Pământ vor trăi minuni peste minuni, vor fi și ei atinși de ele pentru ca dragostea lor pentru Dumnezeu să crească tot mai mult, pentru ca prin această dragoste să se alăture tot mai intim Lui și să trăiască în harul Său, dar aceste minuni sunt de asemenea de înțeles pentru ei, ei știu că sunt doar semne ale imensei iubiri a lui Dumnezeu, care vrea să câștige pentru Sine toate ființele spirituale și le oferă toate posibilitățile de a schimba voința Sa. Și așa va fi pentru mult timp, până când chiar și ceea ce inițial este încă legat de lumea vegetală și animală va ajunge la stadiul de întrupare ca ființă umană....... Atunci înțelegerea pentru miraculosul creației divine va dispărea tot mai mult în ființa umană, dorința pentru materie se va trezi din nou și astfel influența Satanei va avea un efect mai puternic asupra ființei umane prin propria sa dorință pentru ceea ce conține încă substanțe spirituale imature. Și atunci legătura cu Dumnezeu va slăbi și se va intensifica din nou lupta dintre lumină și întuneric, care a putut să se odihnească la început, deoarece tot ceea ce locuia pe Pământ în mod liber consimțit era pătruns de lumină. Căci cursul de dezvoltare a ființei rămâne același în fiecare fază.... ființa spirituală trebuie să rămână în forma solidă până când este dispusă să ia calea slujirii prin lucrări de creație care nu mai înseamnă cătușe atât de dure, iar acum trebuie să slujească în acestea până când a atins o anumită maturitate care îi conferă acum o stare în care ar trebui să slujească în mod liber, dar nu mai este forțată să o facă ca în etapele preliminare. Și apoi nu trebuie să eșueze, altfel întregul curs al dezvoltării este parcurs anterior în mod inutil. Pentru că liberul arbitru al ființei umane decide dacă aceasta este ultima ei întrupare pe Pământ sau dacă trebuie să treacă din nou prin întreaga creație, dacă se întoarce la lumină în ultima etapă sau se lasă capturată de forțele întunecate și trebuie să fie din nou alungată în materia solidă pentru veșnicie......

Amin