• Nazaj

BORBA PROTI SAMOLJUBJU....

Tisti, ki je samega sebe premagal (nadvladal) do te mere, da se je pripravljen žrtvovati za bližnjega, je zmagal v borbi proti samoljubju, in ta okrepljena Ljubezen do bližnjega ga zagotovo vodi do popolnosti. Čeprav pa je borba proti samoljubju težka; ona zahteva močno voljo, da bi premagala samega sebe, če sam človek znotraj sebe nima spodbude na Ljubezen preko Duhovne Iskre (delež Samega Boga – Božjega Duha, Očeta in Stvarnika Jezusa Kristusa), ki dremlje v njemu, ki je del Božanske Ljubezni in ki je vedno pripravljena da(ja)ti. Tedaj bo človek tudi z lahkoto izvajal dela Ljubezni, ker je tedaj njegovo bitje že izpolnjeno z Ljubeznijo.... on sledi spodbudi Duha v njemu; sàmo njegovo bitje se ravno tako spreminja v Ljubezen in on izpolnjuje namen svojega zemeljskega življenja.... Samoljubje postaja vse manjše, in Ljubezen, ki daje in ki želi osrečiti, ga bo vse bolj izpolnjevala; on ponovno vstopa v svoje izvorno stanje, ki je bilo čista Ljubezen.

Vendar pa tam, kjer je samoljubje še vedno močno in kjer so človeku približane Božanske Zapovedi Ljubezni, se človekova volja lahko potrudi, da pred Bogom dela to, kar je v Njegovih očeh pravilno.... torej on se lahko zavestno bori proti samoljubju, lahko načrtovano izvaja dela Ljubezni.... manj spodbujen od znotraj, toda ima voljo, da izpolnjuje Božje zapovedi.... Tedaj se bo na začetku še kako boril, vendar pa ta dobra volja naredi, da v tej borbi zmaga, ker on prejema vso podporo od Boga.... Izkusil bo okrepitev volje in vedno znova mu bodo ponujene priložnosti, kjer lahko deluje v Ljubezni.... in on si bo tako prislužil vzajemno Ljubezen, in Ona ga bo od znotraj ganila ter okrepila njegovo Ljubezen-sko voljo. Tedaj pa bo začel čutiti spodbudo na dela Ljubezni; on se več ne upira, uspešno je prestal borbo in njegova duša začenja dozorevati.

Tako da usmerjanje k Bogu pomeni prelomnico.... Ta volja se bo vedno izražala oz. dokazovala z izpolnjevanjem Njegove volje.... Tam, kjer se duh v človeku lahko že zgodaj izrazi, bo človek preko Ljubezen-skega delovanja postal prepoznaven; zanj bo značilno, da bo pripravljen pomagati, da bo ljubezniv in vedno pripravljen služiti. Tedaj se Božananska Iskra v človeku lahko razvije v plamen, ki žari; to pa pomeni povečano pripravljenost, da pomaga in da z veseljem služi v Ljubezni.... Toda človek je lahko ganjen z Božjo Besedo, ki mu je dana in ki vsebuje Božanske Zapovedi Ljubezni. On lahko verjame, da Bog od njega pričakuje Ljubezen do Boga in do bližnjega; in on se tedaj lahko preko razuma strinja in se potrudi živeti tako, kot to predpisujejo (zahtevajo) Božje Zapovedi....

Vendar pa mora biti njegova volja vedno Bogu naklonjena, ker ga drugače tudi ta učenja ne ganejo in se na nikakršen način ne čuti ganjen, ko se pridiga o Ljubezni do Boga in do bližnjega. Ravno tako je mogoče, da se preko velike stiske bližnjega spremeni njegovo mišljenje in da on dobi voljnost, da pomaga. Tedaj pa se začenja borba proti samoljubju, ki zahteva neko večjo borbo nadvladovanja, ki pa se vedno ne konča z zmago.... In takšnim trdosrčnim ljudem se lahko ponudi velika pomoč, če se jim ponudi veliko brezpogojne Ljubezni, Katera lahko prebudi vzajemno Ljubezen.... če se jim nesebično pomaga, da se rešijo težav, če se jim vedno znova ponudi Ljubezen, katero bodo doživeli kot blagodejno in katera lahko spremeni njihovo bitje....

Namreč v vsakem človeškem srcu tleje Božanska Iskra, in čim se ji uspe dati spodbud0, ona sama po sebi znotraj deluje z veliko močjo.... Toda ljudem je potrebno vedno znova objavljati (oznanjati) Božanko učenje Ljubezni. Oni morajo poznati Božansko voljo in oni morajo izkusiti učinke življenja (v) Ljubezni, kakor tudi napačen način zemeljskega življenja. Morajo vedeti, da lahko postanejo blaženi edino preko Ljubezni in da se zaradi tega morajo boriti proti samoljubju, ker je le to napačno usmerjena ljubezen, ki preprečuje, da bi se človek izpopolnjeval, ker je le to dediščina tistega (Luciferja), ki je brez vsakršne Ljubezni; in zaradi tega je tudi nesrečen, vse dokler se tudi on ne spremeni, vse dokler njegovo bitje ravno tako ponovno ne postane Ljubezen, kakor je bilo to na začetku....

AMEN

Luptă împotriva iubirii de sine....

Oricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....

Amin