• Nazaj

DELO NA DUŠI: SPREMEMBA SAMOLJUBJA V LJUBEZEN DO BLIŽNJEGA....

Nič vas ne more osvoboditi tega, da morate izvajati delo na vas samih, če želite doseči večno življenje. Preoblikovanje vašega bitja je delo svobodne volje. To je preobrazba samoljubja v nesebično Ljubezen do bližnjega, ker je edino to slednje Božanska Ljubezen, Ljubezen, ki ustreza izvornemu Božanskemu Bitju.... Ljubezen, ki deluje kot moč in je princip Božanskega reda. Vendar pa je človek na začetku svojega utelešenja izpolnjen s samoljubjem kot del dediščine tistega (Satana), ki je brez vsakršne Ljubezni, toda kateremu ste vi dolžni vaše življenje kot človek. Nekoč ste bili namreč Božanska bitja, izpolnjeni s svetlobo in močjo; vi ste nastali iz Božje Ljubezni in kot Njegove stvaritve bili ravno tako izpolnjeni z Ljubeznijo. Torej to je bila čista, nesebična, Božanska Ljubezen, katera si je vedno prizadevala edino osrečiti, katera je silila nazaj (rinila, vlekla nazaj) k večni Ljubezni ter bila v pristni povezanosti z Njo. Vendar pa se je ta Ljubezen spremenila preko vpliva tistega (Satana), ki se je iz lastne prevzetnosti (oholosti) obrnil stran od Boga in je svojo voljo ter svoje prepričanje ravno tako prenesel na vas. Toda obračanje stran od Boga je imelo za posledico to, da je Njegova Ljubezen naletela na odpor, da ste Ga vi zavrgli (zavrnili), in zato Ona (Ljubezen, Bog) ni mogla biti več učinkovita za vas, ker vsak odpor ukinja dejavnost Ljubezni. Vendar pa je to, da se Bog Svojim stvaritvam, ki so nastale iz Njegove moči Ljubezni, ne odreka.... da si On nenehno prizadeva ponovno osvojiti Njihovo Ljubezen in da je On zaradi tega našel pot, po kateri je bila mogoča vrnitev k Njemu, utemeljeno na Njegovi neskončni Ljubezni. Vrnitev k Njemu se lahko zgodi edino, ko bitje ponovno sprejme Njegovo moč Ljubezni, kar pomeni, da odneha od svojega odpora, da se ono spremeni, da se ono preoblikuje v tisto, kar je bilo na začetku.... da tako izprijeno (pokvarjeno) ljubezen, samoljubje (sebičnost) ponovno spremeni v Božansko Ljubezen.... Torej ta preobrazba bitja ravno tako zahteva zavestno delo na sebi.... Človek na začetku svojega utelešenja vedno misli edino na to, da poskrbi zase in si prizadeva za svoje telesno blagostanje.... On bo stalno mislil bolj na samega sebe, kot pa na svojega bližnjega; on bo raje najprej priskrbel za svoje telo, kot pa da bi izvajal dela Ljubezni do bližnjega.... To namreč pomeni preobrazbo njegovega bitja, ker bodo blagost, ponižnost, miroljubnost, pravičnost, sočutje in potrpežljivost vedno blagodejno vplivali na bližnje. In tako, ko vse to zahteva, da je svoj „jaz“ in želje telesa potrebno postaviti v ozadje, ko zahteva borbo proti slabóstim in pomanjkljivostim.... se bo samoljubje počasi (postopoma) spreminjalo v čisto nesebično Ljubezen, katera želi vedno osrečiti.

Vi morate brezpogojno opraviti to delo, in nihče ne more namesto vas prevzeti tega dela. To je edina zanesljiva pot vrnitve k Bogu in blaženosti. In ničesar ni, kar bi vas lahko osvobodilo tega, da morate zavestno delati na duši; ne obstaja nikakršno drugo sredstvo, katero bi vam dalo blaženost, če se izognete temu delu na samemu sebi. Vi vsi ste obremenjeni s pomanjkljivostmi (hibami, napakami) in slabostmi, ker ste nekoč popolnost žrtvovali z odpadništvom od Boga, z zavačanjem Njegove Ljubezni.... Torej vi lahko ponovno pridete do popolnosti, ponovno lahko postanete polni svetlobe (znanja, prosvetljenja) in moči. Vendar pa se morate vi najprej prilagoditi Božjemu Bitju, ker vas drugače Božanski tok Ljubezni ne more prežeti. To je za vas mogoče v stadiju človeka, če le imate resno voljo za to in tako resno delate na sebi; vam obenem tudi priteka moč, čim vi prosite Boga za to. Čeprav se vam to na začetku zdi kot težko delo, pa vam bo postajalo vse lažje, ker boste vi potem (za)čutili srečo, katere še niste doživeli, katero pa vam lahko priredi edino čista Božanska sebe-darujoča (sebe-žrtvujoča) Ljubezen. Toda vse dokler človek še vedno kot prioriteto postavlja svoje lastne koristi, bo njemu ravno tako tuj ta notranji občutek sreče celo tedaj, ko svojemu telesu ustvarja zadovoljstvo (užitek, ugodje).... Torej gre se za dušo.... Ona je namreč resnični „jaz“, kateri mora biti na poti vrnitve k Bogu, če on želi pričakovati večno življenje v blaženosti in biti od Boga, kot Njegov otrok ponovno sprejet v Očetovo Hišo.

AMEN

Lucrarea sufletului: Transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele....

Nimic nu vă poate scuti de a face munca sufletească asupra voastră dacă doriți să dobândiți viața veșnică. Transformarea ființei voastre este o lucrare a liberului arbitru. Este transformarea iubirii de sine în iubire dezinteresată față de aproapele, căci numai aceasta din urmă este iubire divină, o iubire așa cum corespunde ființei primordiale a lui Dumnezeu.... o iubire care se desfășoară ca forță și care este principiul ordinii divine. Dar la începutul întrupării sale, ființa umană este plină de iubirea de sine ca moștenire de la cel care este lipsit de orice iubire și căruia îi datorați existența voastră ca ființă umană. Pentru că odată ce ați fost ființe divine pline de lumină și putere, ați ieșit din iubirea lui Dumnezeu și astfel ați fost și voi plini de iubire ca și creații ale Sale. Dar a fost o iubire pură, dezinteresată, divină, care a căutat întotdeauna doar să mulțumească, care s-a împins înapoi spre Iubirea Eternă și a stat în uniune intimă cu ea. Dar această iubire s-a schimbat prin influența celui care s-a îndepărtat de Dumnezeu în mod egoist și care v-a transferat și voința și atitudinea sa. Iar întoarcerea de la Dumnezeu a făcut ca iubirea Lui să întâmpine și ea rezistență, pe care voi ați respins-o și astfel nu a mai putut avea efect asupra voastră, pentru că orice rezistență anulează eficacitatea iubirii. Dar faptul că Dumnezeu nu-și abandonează creațiile Sale, care au apărut din puterea iubirii Sale.... că El caută în mod constant să le recâștige iubirea și că, prin urmare, a găsit o cale de a le permite să se întoarcă din nou la El, se bazează pe iubirea Sa infinită. Totuși, întoarcerea la El nu poate avea loc decât atunci când ființa acceptă din nou puterea Sa de iubire, ceea ce înseamnă că ea renunță la rezistența sa, că se schimbă, că se remodelează în ceea ce a fost la început.... că iubirea greșită, iubirea egoului, se transformă astfel din nou în iubire divină..... Dar această transformare a ființei necesită și o muncă conștientă asupra propriei persoane.... La începutul întrupării sale, omul este preocupat mereu doar de grija de sine și de bunăstarea sa fizică... Se va gândi întotdeauna mai mult la sine decât la aproapele său, se va îngriji mai întâi de trupul său decât să săvârșească fapte de iubire pentru semenii săi, pentru că este încă dominat de iubirea de sine ca urmare a fostei sale apostazii față de Dumnezeu. Dar dacă acum desfășoară o lucrare sufletească conștientă, atunci el va face și un efort pentru a alunga toată iubirea egoistă de la sine și pentru a o înlocui cu iubirea dezinteresată față de aproapele.... Iar aceasta înseamnă o transformare a naturii sale, căci blândețea, smerenia, pacea, dreptatea, mila și răbdarea vor avea întotdeauna un efect benefic asupra semenilor, dar ele presupun și o lăsare la o parte a "eu-lui" și a dorințelor fizice, o luptă împotriva slăbiciunilor și a defectelor.... astfel, iubirea egoistă se va transforma încet-încet în iubire pur altruistă, care vrea întotdeauna să-i facă pe oameni fericiți. Trebuie să împliniți irevocabil această lucrare a sufletului și nimeni nu vă poate lua această lucrare, ea este scopul vieții voastre pământești, este calea sigură de întoarcere la Dumnezeu și la beatitudinea veșnică. Și nu există nimic care să vă elibereze de această muncă conștientă a sufletului vostru, nu există alte mijloace care să vă ofere beatitudine ocolind această muncă asupra voastră. Sunteți cu toții afectați de defecte și slăbiciuni pentru că ați renunțat la perfecțiunea voastră de odinioară prin căderea de la Dumnezeu, prin respingerea iubirii Sale.... Dar puteți atinge din nou perfecțiunea, puteți redeveni plini de lumină și putere, însă mai întâi trebuie să vă aliniați din nou la natura primordială a lui Dumnezeu, altfel fluxul divin de iubire nu poate curge prin voi. Iar acest lucru este posibil și pentru voi, în stadiul uman, dacă aveți voința serioasă de a face acest lucru și, prin urmare, lucrați în mod conștient asupra voastră înșivă. Puterea vine și ea la voi de îndată ce o cereți lui Dumnezeu. Iar ceea ce vi se pare inițial o muncă dificilă va deveni întotdeauna mai ușor pentru voi, pentru că atunci veți simți voi înșivă o fericire necunoscută pe care numai iubirea pură, divină, care se predă pe sine, v-o poate oferi. Dar atâta timp cât omul pune încă pe primul loc propria bunăstare, acest sentiment interior de fericire îi este, de asemenea, străin, chiar dacă trupul său își creează bunăstarea pentru sine.... Dar este vorba despre suflet.... Pentru că acesta este sinele vostru real, care ar trebui să ia calea înapoi spre Dumnezeu dacă vrea să se aștepte la o viață veșnică în fericire și să fie primit din nou de Dumnezeu ca și copil al Său în casa Tatălui....

Amin