• Înapoi

Depășirea prăpastiei în lumea de dincolo: Iisus Hristos....

O mare prăpastie există încă în lumea spirituală între cei care s-au ținut departe de Mine în viața pământească și cei care și-au găsit deja calea spre Mine și au putut intra în împărăția spirituală cu un veșmânt de lumină. Aceștia pot cu siguranță să-i vadă pe cei dintâi și să evalueze starea lor mizerabilă, dar aceia locuiesc într-o împărăție în care nu se văd decât pe ei înșiși sau ființe spirituale asemănătoare cu care își otrăvesc propria existență în lupte și certuri și nu pot simți nicio fericire. De asemenea, aceste suflete nu-și vor mai putea revedea niciodată dragii lor predecesori, dacă aceștia au plecat deja într-un grad mai înalt de maturitate, dar și ei trebuie să atingă mai întâi un anumit grad înainte de a avea loc o reunire fericită.... Astfel, există două lumi în care locuiesc astfel de suflete, deși este o împărăție spirituală în care toate sufletele intră după moartea trupului.... Există două lumi care sunt destul de îndepărtate una de cealaltă, ceea ce nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci doar în ceea ce privește natura fiecărei lumi în parte.... Este o mare prăpastie, și totuși această prăpastie trebuie să fie într-o zi depășită. De fiecare dată, ființele trebuie să coboare nerecunoscute din împărăția luminii și să încerce opera lor de salvare a sufletelor, care constă în a le convinge să se desprindă de mediul înconjurător și să urmeze de bunăvoie ființele de lumină, care apoi încearcă să le conducă tot mai aproape de propria lor sferă.... adică trebuie să informeze sufletele din întuneric despre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și despre marea Sa operă de milă, care a fost realizată și pentru acele suflete, dacă ele însele doresc acest lucru. Numai atunci se va reduce prăpastia dintre ele și Mine, dintre împărăția întunericului și împărăția luminii.... Numai atunci sufletul va intra pe calea care duce din abis spre ascensiune și numai atunci binecuvântările actului de mântuire își vor face efectul asupra lor și le vor aduce treptat într-o stare de maturitate în care pot și vor dori să realizeze din nou ele însele lucrarea de răscumpărare, pentru că vor să-și achite datoria de recunoștință care le împinge să fie dispuse să ajute ființele nenorocite care locuiesc încă în abis. Abisul trebuie depășit și nu există decât o singură punte: Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin.... Oricine ia calea spre El o ia acum și spre Mine, chiar dacă nu a vrut să Mă recunoască pe Pământ sau era încă departe de Mine. El se întoarce la Mine doar prin Isus Hristos și, prin urmare, El este podul care duce din tărâmul întunecat în împărăția luminii.... Și ar trebui să țină minte acest lucru toți oamenii care, cu siguranță, cred că sunt în contact cu Mine pe Pământ și totuși nu au găsit încă atitudinea corectă față de Iisus Hristos, care se numesc creștini doar cu numele și în realitate nu au stabilit o legătură sufletească cu Mine în Iisus Hristos, care, prin urmare, nu s-au folosit încă de binecuvântările actului de mântuire și, prin urmare, nici nu pot vorbi de o răscumpărare din păcatul lor primordial.... De asemenea, ei se vor confrunta cu o prăpastie adâncă atunci când vor ajunge în împărăția de dincolo, căci mai întâi trebuie să-L caute și să-L găsească pe El, Răscumpărătorul divin, pentru ca El să-i elibereze și pe ei de vina lor, căci mărturisirea lor pe Pământ a avut loc doar cu gura, în timp ce inima a fost neimplicată. Dar Eu privesc în inimă, oricât de tare și de des ar rosti gura numele Meu, Eu nu Mă voi lăsa înșelat de ea și nu pot transfera sufletul acolo unde nu-i este locul în realitate.... El va vedea marea prăpastie care se află în fața sa atunci când va trece în împărăția spirituală.... sau, de asemenea: Nu va vedea nimic altceva decât ceea ce simțurile sale orientate spre Pământ îl fac să creadă, și va fi doar avantajul său dacă va fi capabil să se detașeze curând și nu se va împotrivi ideilor ajutoarelor, astfel încât Răscumpărătorul divin să îi poată fi prezentat destul de curând ca singurul Salvator din situația sa.... Podul trebuie să fie construit, sufletul trebuie să ia calea spre Mine prin Iisus Hristos și cu siguranță va fi introdus prin El pe poarta împărăției luminii, odată ce a trecut peste prăpastia largă, odată ce voința sa îl conduce spre Iisus Hristos și acum dorește și va găsi răscumpărarea prin El. Atunci va fi luat și el calea către Tatăl.... Eu îl voi primi în împărăția Mea de lumină și fericire....

Amin

Le dépassement du gouffre dans l'au-delà : Jésus Christ

Dans le monde spirituel il existe encore un grand abîme entre ceux qui se tiennent loin de Moi et ceux qui M'ont déjà trouvé dans la vie terrestre et qui pouvaient entrer dans le Règne spirituel avec un vêtement de Lumière. Les premiers pourront les voir et mesurer leur état pitoyable, mais ceux-ci demeurent dans un Règne où ils ne voient pas autre chose qu’eux-mêmes ou bien des êtres spirituels du même sentiment, avec lesquels ils empoisonnent leur propre existence avec des conflits et des disputes et ils ne peuvent trouver aucune béatitude. Ces âmes ne pourront jamais revoir leurs chers qui les ont précédés si ceux-ci sont décédés dans un degré de maturité supérieure, mais eux-mêmes doivent d'abord atteindre un degré déterminé de maturité avant qu’ils puissent être heureux de se revoir. Ce sont donc deux mondes dans lesquels de telles âmes demeurent, bien que ce soit dans le Règne spirituel dans lequel toutes les âmes entrent après la mort du corps. Ce sont deux mondes totalement loin l'un de l'autre, chose qui n'est pas à entendre physiquement, mais seulement dans la constitution de chaque monde. Il y a un grand abîme et cet abîme doit de toute façon être dépassé un jour. Du Règne de la Lumière doivent toujours de nouveau descendre des êtres non reconnus et tenter leur travail de salut sur les âmes qui consiste dans le fait que les âmes doivent être stimulées à se détacher de leur ambiance et à suivre les êtres de Lumière dans la libre volonté, qui ensuite chercheront toujours à les guider plus près de leur propre royaume, c'est-à-dire qu’ils doivent apporter aux âmes dans l'obscurité le message du divin Rédempteur Jésus Christ et de la grande Œuvre de Libération qui a été accomplie aussi pour ces âmes si elles-mêmes le veulent. Seulement alors cet abîme diminuera entre eux et Moi, entre le règne de l'obscurité et le Règne de la Lumière. Seulement alors les âmes prennent la voie qui mène hors de l'abîme vers le Haut, et seulement alors agissent sur elles les Grâces de l'Œuvre de Libération et elles les portent lentement même dans un état de maturité où elles-mêmes maintenant peuvent et veulent à leur tour effectuer le travail de Libération, parce qu'elles désirent payer leur dette, ce qui les pousse à être disponible pour aider les êtres malheureux qui demeurent encore dans l'abîme. Cet abîme doit être comblé, et il existe seulement un Pont : Jésus Christ, le divin Rédempteur. Celui qui prend la voie vers Lui, la prend aussi vers Moi, bien que sur la Terre il n'ait pas voulu Me reconnaitre ou bien il s'est tenu à une grande distance de Moi. Seulement à travers Jésus Christ il revient à Moi et donc Jésus Est le Pont qui mène hors du royaume obscur dans le Règne de la Lumière. Et les hommes devraient penser au fait que sur la Terre ils croient être en liaison avec Moi, bien qu’ils n'aient pas encore trouvé la juste prédisposition envers Jésus Christ, ils s'appellent chrétiens seulement par le nom et en Vérité ils n'ont établi aucun lien intime avec Moi en Jésus Christ, donc ils n'ont pas encore exploité eux-mêmes les Grâces de l'Œuvre de Libération et donc ils ne peuvent pas parler d'une Libération de leur faute d’Ur. Aussi ceux-ci se trouveront devant un profond abîme, lorsqu’ils seront arrivés dans le Règne de l'au-delà, parce que d'abord ils doivent chercher et trouver le divin Rédempteur, pour qu’Il les libère de leur dette, parce que leur déclaration sur la Terre se produisait seulement avec la bouche, alors que le cœur n'était pas participant. Mais Je regarde le cœur, pour combien fort et souvent la bouche exprime Mon Nom, Je ne Me laisse pas duper par cela et Je ne peux pas transférer l'âme là où en Réalité elle ne doit pas être. Elle verra devant elle le grand abîme, lorsqu’elle entrera dans le Règne spirituel, ou bien elle ne verra rien, sauf ce que son sens orienté vers la Terre lui fait miroiter, et se sera seulement à son avantage si elle réussit à s’en détacher vite et ne s'oppose pas aux tentatives d'aide pour qu'il puisse lui être présenté au plus vite le divin Rédempteur comme l’Unique Sauveur de sa situation. Le Pont doit être établi, l'âme doit prendre la voie vers Moi à la suite de Jésus Christ, et par Lui elle est introduite avec certitude à travers la Porte dans le Règne de la Lumière, si seulement elle a dépassé le grand abîme, lorsque sa volonté la pousse vers Jésus Christ et maintenant elle désire la Libération et elle la trouvera par Lui. Alors elle a pris aussi la voie vers le Père, Je l'accueillerai dans Mon Règne de Lumière et de Béatitude.

Amen