• Înapoi

Depășirea prăpastiei în lumea de dincolo: Iisus Hristos....

O mare prăpastie există încă în lumea spirituală între cei care s-au ținut departe de Mine în viața pământească și cei care și-au găsit deja calea spre Mine și au putut intra în împărăția spirituală cu un veșmânt de lumină. Aceștia pot cu siguranță să-i vadă pe cei dintâi și să evalueze starea lor mizerabilă, dar aceia locuiesc într-o împărăție în care nu se văd decât pe ei înșiși sau ființe spirituale asemănătoare cu care își otrăvesc propria existență în lupte și certuri și nu pot simți nicio fericire. De asemenea, aceste suflete nu-și vor mai putea revedea niciodată dragii lor predecesori, dacă aceștia au plecat deja într-un grad mai înalt de maturitate, dar și ei trebuie să atingă mai întâi un anumit grad înainte de a avea loc o reunire fericită.... Astfel, există două lumi în care locuiesc astfel de suflete, deși este o împărăție spirituală în care toate sufletele intră după moartea trupului.... Există două lumi care sunt destul de îndepărtate una de cealaltă, ceea ce nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci doar în ceea ce privește natura fiecărei lumi în parte.... Este o mare prăpastie, și totuși această prăpastie trebuie să fie într-o zi depășită. De fiecare dată, ființele trebuie să coboare nerecunoscute din împărăția luminii și să încerce opera lor de salvare a sufletelor, care constă în a le convinge să se desprindă de mediul înconjurător și să urmeze de bunăvoie ființele de lumină, care apoi încearcă să le conducă tot mai aproape de propria lor sferă.... adică trebuie să informeze sufletele din întuneric despre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și despre marea Sa operă de milă, care a fost realizată și pentru acele suflete, dacă ele însele doresc acest lucru. Numai atunci se va reduce prăpastia dintre ele și Mine, dintre împărăția întunericului și împărăția luminii.... Numai atunci sufletul va intra pe calea care duce din abis spre ascensiune și numai atunci binecuvântările actului de mântuire își vor face efectul asupra lor și le vor aduce treptat într-o stare de maturitate în care pot și vor dori să realizeze din nou ele însele lucrarea de răscumpărare, pentru că vor să-și achite datoria de recunoștință care le împinge să fie dispuse să ajute ființele nenorocite care locuiesc încă în abis. Abisul trebuie depășit și nu există decât o singură punte: Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin.... Oricine ia calea spre El o ia acum și spre Mine, chiar dacă nu a vrut să Mă recunoască pe Pământ sau era încă departe de Mine. El se întoarce la Mine doar prin Isus Hristos și, prin urmare, El este podul care duce din tărâmul întunecat în împărăția luminii.... Și ar trebui să țină minte acest lucru toți oamenii care, cu siguranță, cred că sunt în contact cu Mine pe Pământ și totuși nu au găsit încă atitudinea corectă față de Iisus Hristos, care se numesc creștini doar cu numele și în realitate nu au stabilit o legătură sufletească cu Mine în Iisus Hristos, care, prin urmare, nu s-au folosit încă de binecuvântările actului de mântuire și, prin urmare, nici nu pot vorbi de o răscumpărare din păcatul lor primordial.... De asemenea, ei se vor confrunta cu o prăpastie adâncă atunci când vor ajunge în împărăția de dincolo, căci mai întâi trebuie să-L caute și să-L găsească pe El, Răscumpărătorul divin, pentru ca El să-i elibereze și pe ei de vina lor, căci mărturisirea lor pe Pământ a avut loc doar cu gura, în timp ce inima a fost neimplicată. Dar Eu privesc în inimă, oricât de tare și de des ar rosti gura numele Meu, Eu nu Mă voi lăsa înșelat de ea și nu pot transfera sufletul acolo unde nu-i este locul în realitate.... El va vedea marea prăpastie care se află în fața sa atunci când va trece în împărăția spirituală.... sau, de asemenea: Nu va vedea nimic altceva decât ceea ce simțurile sale orientate spre Pământ îl fac să creadă, și va fi doar avantajul său dacă va fi capabil să se detașeze curând și nu se va împotrivi ideilor ajutoarelor, astfel încât Răscumpărătorul divin să îi poată fi prezentat destul de curând ca singurul Salvator din situația sa.... Podul trebuie să fie construit, sufletul trebuie să ia calea spre Mine prin Iisus Hristos și cu siguranță va fi introdus prin El pe poarta împărăției luminii, odată ce a trecut peste prăpastia largă, odată ce voința sa îl conduce spre Iisus Hristos și acum dorește și va găsi răscumpărarea prin El. Atunci va fi luat și el calea către Tatăl.... Eu îl voi primi în împărăția Mea de lumină și fericire....

Amin

Para franquear el abismo en el Más Allá: Jesucristo...

En el Mundo espiritual existe un enorme abismo entre aquellos que en su vida terrenal se habían mantenido lejos de Mí, y aquellos que ya habían encontrado el camino hacia Mí, los que con un vestido de Luz podían entrar en el Reino espiritual. Estos mismos pueden muy bien ver a los otros y darse cuenta de su estado desgraciado. Pero estos otros se hallan en un reino donde no ven más que a sí mismos y a otros seres espirituales de la misma índole que riñen y disputan, con lo que ellos mismos se fastidian su existencia y no pueden experimentar la menor bienaventuranza.

Estas almas nunca ya podrán volver a ver a antepasados, a los que querían, si estos al dejar la Tierra atrás ya habían logrado un grado de maduración más elevado; de modo que también estas almas antes tienen que alcanzar cierto grado de maduración antes de que pueda realizarse un reencuentro feliz...

De modo que se trata de dos mundos habitados por tales almas, aunque se trate de un Reino espiritual en el que todas las almas entran después de la muerte del cuerpo... pues se trata de dos mundos que se hallan muy lejanos entre ellos - lo que no se debe entender como una gran distancia sino sólo referente el estado de cada uno de estos mundos.

Se trata de un abismo enorme, pero aun así alguna vez hay que franquearlo. Para eso cada vez de nuevo deben descender seres del Reino de Luz –sin ser reconocidos– para que intenten a realizar en estas almas su tarea de Salvación, la que consiste en inducirles que deseen a soltarse de su ambiente y, con su libre voluntad, sigan a estos seres de Luz que entonces procurarán acercarlos más y más a su propio entorno.

Es decir, los seres de Luz deben informar a las almas de las tinieblas sobre el Redentor divino Jesucristo y su gran Obra de Gracia que también está realizada para ellas, si ellas mismas tan sólo lo desean... Sólo entonces el abismo entre ellas y Yo, entre el reino de las tinieblas y el Reino de la Luz se disminuirá... y sólo entonces el alma procede en el camino que sale de las profundidades para llevar a las Alturas. Porque sólo entonces la Gracia de la Obra de Redención surtirá su efecto en ellas, y también contribuyen para que poco a poco entren en un estado de maduración en el que ahora ellas mismas pueden y quieren contribuir para trabajos de redención porque de esta manera luego quieren “pagar” su culpa de gratitud, la que a ellas mismas incita a que estén disponibles para ayudar a aquellos seres desgraciados que todavía languidecen en las profundidades.

De modo que hace falta franquear el abismo, y no hay más que un solo puente: Jesucristo, el Redentor divino... Cada uno que se pone en camino a Él, también se pone en camino a Mí, aunque en la Tierra no me quería reconocer o todavía se hallaba muy lejano de Mí. Únicamente vía Jesucristo puede regresar a Mí, por lo que Él es el Puente que de la parte oscura lleva al Reino de Luz...

De esto deberían ser conscientes todos los seres humanos que en la Tierra se imaginan que están en contacto conmigo pero que aun así no han encontrado la actitud correcta ante Jesucristo... los que sólo según el nombre se llaman cristianos pero que en realidad no han establecido una conexión íntima conmigo en Jesucristo; de modo que aún no se han servido de la Gracia de la Obra de Redención, por lo que tampoco pueden hablar de una Redención de su culpa original... Estos, cuando hayan entrado en el Reino del Más Allá, también se encontrarán ante un abismo profundo, porque antes deben buscar y encontrar al Redentor divino para que también a estos los libere de su culpa. Pues en la Tierra estos le profesaron solamente con los labios, mientras que el corazón no participaba.

Pero Yo observo únicamente el corazón, y por muy alto y muchas veces que la boca pronuncie mi Nombre, con eso no permito que se me engañe porque no puedo colocar el alma allí donde en realidad no le corresponde, pues cuando entrará en el Reino espiritual ella verá delante de sí el enorme abismo... o también: no verá nada sino lo que le hacen creer sus sentidos orientados hacia lo terrenal. Y sólo será una ventaja para el alma si lo antes posible puede soltarse y no se opone a las recomendaciones de los ayudantes, de modo que lo antes posible el Redentor divino le puede estar presentado como único Salvador de su situación...

Hay que tender el puente pues el alma debe ponerse en camino a Mí, vía Jesucristo, y mediante Él pasará de manera segura por la Puerta del Reino de Luz - si antes de todo ha franqueado el ancho abismo... si la voluntad la empuja hacia Jesucristo, y si ahora desea la redención, la que encontrará mediante Él. Entonces también ha elegido el camino hacia el Padre... pues Yo acogeré el alma en mi Reino de Luz y de Bienaventuranza.

Amén.