• Înapoi

Suferința ca purificare sau ca iubire....

Ceea ce contribuie la promovarea maturității sufletului veți simți adesea ca pe o povară sau ca pe un inconvenient, căci ele sunt adesea mijloace de a ajuta sufletul să se purifice, de a-l face mai tare și mai receptiv la lumină. Este adevărat că există un mijloc extrem de eficient și mai puțin dureros pentru voi, oamenii: Activitatea în iubire dezinteresată față de aproapele.... Atunci sufletul se va maturiza foarte repede, va dobândi tot mai multă forță și natura sa va fi purificată și schimbată prin iubire. Dar majoritatea dintre voi, oamenii, sunteți lipsiți de iubire, aveți încă multă iubire de sine în voi, nu ați devenit încă complet dezinteresați în gândurile și acțiunile voastre și, prin urmare, purificarea sufletului trebuie să aibă loc prin alte mijloace, cum ar fi suferința și boala, grijile și greutățile, care apoi vă împovărează și ele, și necesită toată credința voastră pentru a scăpa din nou de ele. Pentru că în credință profundă Îmi puteți încredința toate nevoile și suferințele voastre, Mi le puteți preda și apoi puteți fi siguri și că le voi lua de la voi. Dar și această credință profundă nu se naște din nou decât din iubire.... Și astfel, iubirea rămâne întotdeauna lucrul cel mai urgent, iubirea nu poate fi eliminată, iubirea este adevăratul și cel mai sigur mijloc de a vă elibera de boli și suferințe, de griji de tot felul.... Dar voi, la rândul vostru, nu știți ce binecuvântări se vor adăuga sufletului vostru dacă voi, oamenii, veți lua asupra voastră cu răbdare tot ceea ce vă apasă, dacă veți suporta cu umilință totul de dragul maturizării sufletului vostru.... Căci niciun suflet nu s-a maturizat în așa măsură încât să fie de o claritate cristalină atunci când pleacă, astfel încât lumina iubirii Mele să poată străluci acum prin el fără inhibiții.... Mai mult sau mai puține impurități se mai agață încă de fiecare suflet și, prin urmare, cu cât mai mult le poate respinge încă pe Pământ, cu atât mai fericit va intra el în împărăția de dincolo și Îmi va mulțumi ca Dumnezeu și Tată al său pentru perioada de încercare de pe Pământ, chiar dacă a fost încă atât de dificilă. Și totuși, fiecare zi din viața pământească este doar o ocazie de probă, fiecare zi este ocazia sufletului de a aduna bogății spirituale, iar fiecare zi trece și intervalul de timp până la plecarea sa de pe Pământ devine tot mai scurt.... Nu durează o veșnicie, dar starea sufletului, dacă este foarte deficitară, poate dura o veșnicie.... Iar dacă voi, oamenii, ați considera vreodată toate suferințele pe care trebuie să le îndurați doar ca pe un mijloc de purificare, ca pe o condiție pentru a vă purifica sufletul de toate slăbiciunile și defectele care încă se mai agață de el, ați binecuvânta cu adevărat suferința și v-ați bucura de ea pentru că vă aduce progres spiritual, și odată veți recunoaște și de ce a fost necesară în timpul existenței voastre pământești. Ar trebui să învățați să considerați fiecare zi ca pe o treaptă pe scara spre perfecțiune...., dar trebuie să o urcați și voi pentru a ajunge la țintă. Într-o zi veți realiza cât de inutile au fost acele zile, deoarece nu ați avut nimic de îndurat.... cu excepția cazului că ele erau pline de activitate în dragoste.... Atunci va scădea și cantitatea de suferință, și cu adevărat nu ar mai fi atâtea greutăți și mizerii în lume dacă s-ar practica iubirea, dacă oamenii s-ar strădui să desfășoare lucrări altruiste de iubire și să promoveze astfel maturitatea sufletului în modul cel mai natural. Dar dacă trebuie să suferiți, fiți recunoscători pentru aceasta și totuși străduiți-vă să vă modelați natura în iubire, căci viața voastră pământească este doar scurtă, dar este decisivă pentru întreaga veșnicie.

Amin

O sofrimento como meio de purificação ou de amor....

O que contribui para a promoção da maturidade da alma, muitas vezes você se sentirá como um fardo ou um inconveniente, pois muitas vezes são meios para ajudar a alma a se purificar, para torná-la mais alta e mais receptiva à luz. Embora haja um meio extremamente eficaz que é menos doloroso para vocês, humanos: trabalhar no amor altruísta ao próximo.... Então a alma amadurecerá muito rapidamente, adquirirá cada vez mais força e a sua natureza será purificada e mudada através do amor. Mas à maioria de vós, humanos, falta amor, ainda tendes muito amor próprio, ainda não vos tornastes completamente altruístas nos vossos pensamentos e acções e, por isso, a purificação da alma tem de ocorrer por outros meios, tais como o sofrimento e a doença, as preocupações e as dificuldades, que depois também vos sobrecarregam e exigem toda a vossa fé para se livrarem deles novamente. Porque em profunda fé podeis confiar-Me todas as vossas necessidades e sofrimentos, podeis entregá-los a Mim e ter a certeza de que Eu os tirarei de vós. Mas esta fé profunda também só emerge novamente do amor.... E assim o amor permanece sempre a coisa mais urgente, o amor não pode ser eliminado, o amor é o meio verdadeiro e seguro de se libertar de doenças e sofrimentos, de preocupações de todos os tipos.... Mas vós, por vossa vez, não sabeis que bênçãos irão acumular na vossa alma se vós, humanos, pacientemente tomardes sobre vós tudo o que vos sobrecarrega, se humildemente suportardes tudo para o amadurecimento da vossa alma.... Pois nenhuma alma amadureceu a tal ponto que seja de uma clareza cristalina ao partir, para que a Minha luz de amor possa agora brilhar através dela desinibidamente.... Mais ou menos impurezas ainda se agarram a cada alma, e assim quanto mais ela ainda pode repeli-las na Terra, mais feliz ela entrará no reino do além e Me agradecerá como seu Deus e Pai pelo tempo de provação na Terra, mesmo que ainda fosse tão difícil. E no entanto, cada dia na vida terrena é apenas uma oportunidade para a liberdade condicional, cada dia é a oportunidade da alma para reunir riquezas espirituais, e cada dia passa e o espaço de tempo até a sua partida da terra torna-se cada vez mais curto.... Não dura para sempre, mas o estado da alma, se for muito deficiente, pode durar para sempre.... E se vós, seres humanos, alguma vez considerardes todo o sofrimento que tendes de suportar como um meio de purificação, como a condição para purificar a vossa alma de todas as fraquezas e defeitos que ainda se agarram a ela, abençoareis verdadeiramente o sofrimento e desfrutá-lo-eis, porque ele vos traz progresso espiritual e uma vez reconhecereis também por que razão ele foi necessário durante a vossa existência terrena. Você deve aprender a considerar todos os dias como um passo na escada para a perfeição...., mas você também tem que subir para alcançar o objetivo. Um dia você vai perceber como esses dias foram inúteis, já que você não tinha nada para suportar.... a menos que estivessem cheios de actividade no amor.... Então a quantidade de sofrimento também diminuirá, e realmente não haveria tanta dificuldade e miséria no mundo se o amor fosse praticado, se as pessoas fizessem um esforço para realizar obras de amor altruísta e assim promover a maturidade da alma da maneira mais natural. Mas se você tem que sofrer, seja grato por isso e ainda assim se esforce para moldar sua natureza em amor, pois sua vida terrena é apenas curta, mas é decisiva para toda a eternidade._>Amém