• Înapoi

Suferința ca purificare sau ca iubire....

Ceea ce contribuie la promovarea maturității sufletului veți simți adesea ca pe o povară sau ca pe un inconvenient, căci ele sunt adesea mijloace de a ajuta sufletul să se purifice, de a-l face mai tare și mai receptiv la lumină. Este adevărat că există un mijloc extrem de eficient și mai puțin dureros pentru voi, oamenii: Activitatea în iubire dezinteresată față de aproapele.... Atunci sufletul se va maturiza foarte repede, va dobândi tot mai multă forță și natura sa va fi purificată și schimbată prin iubire. Dar majoritatea dintre voi, oamenii, sunteți lipsiți de iubire, aveți încă multă iubire de sine în voi, nu ați devenit încă complet dezinteresați în gândurile și acțiunile voastre și, prin urmare, purificarea sufletului trebuie să aibă loc prin alte mijloace, cum ar fi suferința și boala, grijile și greutățile, care apoi vă împovărează și ele, și necesită toată credința voastră pentru a scăpa din nou de ele. Pentru că în credință profundă Îmi puteți încredința toate nevoile și suferințele voastre, Mi le puteți preda și apoi puteți fi siguri și că le voi lua de la voi. Dar și această credință profundă nu se naște din nou decât din iubire.... Și astfel, iubirea rămâne întotdeauna lucrul cel mai urgent, iubirea nu poate fi eliminată, iubirea este adevăratul și cel mai sigur mijloc de a vă elibera de boli și suferințe, de griji de tot felul.... Dar voi, la rândul vostru, nu știți ce binecuvântări se vor adăuga sufletului vostru dacă voi, oamenii, veți lua asupra voastră cu răbdare tot ceea ce vă apasă, dacă veți suporta cu umilință totul de dragul maturizării sufletului vostru.... Căci niciun suflet nu s-a maturizat în așa măsură încât să fie de o claritate cristalină atunci când pleacă, astfel încât lumina iubirii Mele să poată străluci acum prin el fără inhibiții.... Mai mult sau mai puține impurități se mai agață încă de fiecare suflet și, prin urmare, cu cât mai mult le poate respinge încă pe Pământ, cu atât mai fericit va intra el în împărăția de dincolo și Îmi va mulțumi ca Dumnezeu și Tată al său pentru perioada de încercare de pe Pământ, chiar dacă a fost încă atât de dificilă. Și totuși, fiecare zi din viața pământească este doar o ocazie de probă, fiecare zi este ocazia sufletului de a aduna bogății spirituale, iar fiecare zi trece și intervalul de timp până la plecarea sa de pe Pământ devine tot mai scurt.... Nu durează o veșnicie, dar starea sufletului, dacă este foarte deficitară, poate dura o veșnicie.... Iar dacă voi, oamenii, ați considera vreodată toate suferințele pe care trebuie să le îndurați doar ca pe un mijloc de purificare, ca pe o condiție pentru a vă purifica sufletul de toate slăbiciunile și defectele care încă se mai agață de el, ați binecuvânta cu adevărat suferința și v-ați bucura de ea pentru că vă aduce progres spiritual, și odată veți recunoaște și de ce a fost necesară în timpul existenței voastre pământești. Ar trebui să învățați să considerați fiecare zi ca pe o treaptă pe scara spre perfecțiune...., dar trebuie să o urcați și voi pentru a ajunge la țintă. Într-o zi veți realiza cât de inutile au fost acele zile, deoarece nu ați avut nimic de îndurat.... cu excepția cazului că ele erau pline de activitate în dragoste.... Atunci va scădea și cantitatea de suferință, și cu adevărat nu ar mai fi atâtea greutăți și mizerii în lume dacă s-ar practica iubirea, dacă oamenii s-ar strădui să desfășoare lucrări altruiste de iubire și să promoveze astfel maturitatea sufletului în modul cel mai natural. Dar dacă trebuie să suferiți, fiți recunoscători pentru aceasta și totuși străduiți-vă să vă modelați natura în iubire, căci viața voastră pământească este doar scurtă, dar este decisivă pentru întreaga veșnicie.

Amin

La sofferenza oppure l’amore come mezzo di purificazione

Quello che contribuisce alla maturità dell’anima lo percepirete sovente come peso o disagio, perché sono più sovente dei mezzi per aiutare l’anima e togliere le scorie, per renderla pura e ricettiva per la Luce. Esiste comunque un mezzo oltremodo efficace che per voi uomini è meno doloroso: l’agire nell’amore disinteressato per il prossimo. Allora l’anima matura più velocemente, si conquista sempre più Forza ed attraverso l’amore viene purificata e cambia nel suo essere. Ma voi uomini fate quasi sempre mancare l’amore, avete ancora in voi molto amor proprio, non siete ancora diventati totalmente altruistici nel vostro pensare ed agire e perciò deve svolgersi la descoriazione dell’anima attraverso altri mezzi, come sofferenza e malattia, preoccupazioni e miserie, che poi vi aggravano anche e richiede tutta la vostra fede per liberarvene. Perché nella profonda fede potreste affidare a Me tutte le vostre miserie e sofferenze, le potete caricare su di Me e poi anche essere certi che Io ve le tolgo. Questa profonda fede però procede anche di nuovo solo dall’amore. E così l’amore rimane sempre la cosa più urgente, non può essere escluso, l’amore è il vero e più sicuro mezzo di diventare liberi da malattia e sofferenza, da preoccupazioni di ogni genere.

Nuovamente non sapete che cosa è per la Benedizione della vostra anima, se prendete su di voi anche pazientemente tutto ciò che vi aggrava, quando portate tutto rassegnati per via della maturazione della vostra anima. Perché nessuna anima è già maturata così tanto da essere cristallina al suo decesso, che la Mia Luce d’Amore la possa irradiare senza impedimento. In ogni anima sono ancora più o meno attaccate delle impurità, e più le può ancora espellere ancora sulla Terra, più felice entra nel Regno dell’aldilà e Mi ringrazia come suo Dio e Padre per il tempo di prova sulla Terra, per quanto possa essere stato difficile.

Ed ogni giorno nella vita terrena è comunque una possibilità per l’affermazione, ogni giorno è per l’anima la possibilità di raccogliere ricchezze spirituali, ed ogni giorno passa e la spanna di tempo fino al suo decesso dalla Terra diventa sempre più breve. Non dura in eterno, ma lo stato dell’anima, per quanto molto imperfetta, può durare eternamente. E se voi uomini consideraste ogni sofferenza che dovete sopportare, come mezzo di purificazione, come la condizione per togliere alla vostra anima le scorie di tutte le debolezze ed errori ancora attaccati in lei, benedireste davvero la sofferenza e ve ne rallegrereste, perché vi porta progresso spirituale ed una volta riconoscerete anche, perché era necessaria durante la vostra esistenza terrena.

Dovete imparare a considerare ogni giorno come un gradino sulla scala per il perfezionamento, che però dovete anche salire per giungere alla meta. Una volta riconoscerete, quanto inutile era stato ogni giorno in cui non avevate nulla da sopportare, a meno che erano colmati con l’agire nell’amore. Allora diminuirà anche la misura di sofferenza e non vi sarebbe davvero così tanta miseria e bisogno nel mondo, se venisse esercitato l’amore, se gli uomini si adoperassero a svolgere opere dell’amore disinteressato per promuovere nel modo più naturale la maturità dell’anima. Ma quando dovete soffrire, siate grati per questo e tendete comunque a formare il vostro essere nell’amore, perché solo breve è la vostra vita terrena, ma è determinante per tutta l’Eternità.

Amen