• Înapoi

Fiecare persoană poartă ea însăși responsabilitatea....

Fiecare om poartă el însuși responsabilitatea pentru viața sa pământească. Aceasta nu poate fi luată de la el, chiar dacă un tovarăș iubitor de oameni ar dori să o susțină, deoarece el trebuie să ia singur decizia, care este scopul vieții sale pământești. Numai mijlocirea iubitoare îi poate da puterea de a lua decizia corectă, chiar dacă acest lucru nu este încă o garanție, deoarece voința omului este și trebuie să rămână liberă. Dar iubirea este capabilă de multe și nu va rămâne fără efect decât în cele mai rare cazuri.... și anume atunci când rezistența interioară împotriva lui Dumnezeu este încă atât de puternică încât adversarul său are o putere mai mare asupra omului. Dacă voi, oamenii, vă gândiți serios, atunci simțul responsabilității ar trebui să vă facă să vă străduiți să atingeți perfecțiunea pe acest Pământ, pentru că atunci gândurile voastre ar fi mai mult îndreptate spre timpul care vă așteaptă, spre viața de după moarte.... Pentru că voi, oamenii, știți că va trebui să muriți, și numai necredința totală în viața de după moarte vă va lăsa să treceți la cele veșnice cu indiferență.... Dar, de îndată ce va exista cea mai mică credință în viața de după moarte, va trebui să vă întrebați și voi cum va fi și cu ce ați contribuit la ea pentru a o face suportabilă pentru voi.... Pe Pământ puteți oricând să vă lipiți de alții, puteți să le transmiteți altora responsabilitatea voastră și apoi, din nou, să fiți beneficiarul a ceea ce alții au făcut pentru voi.... Dar numai voi trebuie să răspundeți pentru voi înșivă, pentru sufletul vostru, și nicio ființă umană nu vă poate lua responsabilitatea.... iar sufletul vostru va fi judecat în funcție de faptele voastre.... sau altfel: Își va crea propria soartă, pe care va trebui să o accepte în împărăția de dincolo și care, și acolo, nu va putea fi schimbată, deci îmbunătățită, decât prin propria voință. Și oricât de indolent a fost omul în viața pământească, acum va trebui să lucreze el însuși la transformarea sa dacă vrea să-și îmbunătățească soarta, dar poate fi sprijinit foarte mult prin mijlocirea iubitoare, primind putere. Și de aceea este o binecuvântare neașteptată atunci când gândurile bune urmează o persoană decedată, când o persoană decedată a mai dobândit prieteni pe Pământ care trimit gânduri de iubire pentru ea.... Aceștia nu sunt pierduți fără speranță. Și acum sufletul aplică corect și această rezervă de putere, astfel încât acum își îndreaptă voința spre ceea ce a neglijat să facă pe Pământ: Să ajute slujind în iubire.... Atunci și el va urca încet-încet.... Dar nici o altă ființă nu va putea face vreodată pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși: Să-și întoarcă privirea spre Iisus Hristos.... Pentru că sufletul trebuie să-L fi găsit, trebuie să-L cheme conștient în ajutor, și aceasta este și cea mai mare responsabilitate în viața pământească, că omul trebuie să ia calea lui Iisus Hristos dacă vrea să intre în viața veșnică după moarte. Nici această responsabilitate nu poate fi luată de la el, chiar dacă i se poate oferi ajutor de mijlocire.... ci trebuie să ia el însuși această decizie, dacă nu pe Pământ, atunci în împărăția de dincolo. Și, prin urmare, nici o persoană de pe Pământ nu ar trebui să se bazeze pe semenii săi în ceea ce privește propria dezvoltare a sufletului său..... Fiecare trebuie să lucreze asupra lui însuși, fiecare trebuie să se folosească pentru aceasta de ajutorul lui Iisus Hristos, fiecare trebuie să realizeze el însuși schimbarea voinței, astfel încât să se îndepărteze de adversarul lui Dumnezeu, care l-a dominat până acum, și să se întoarcă în mod pe deplin conștient la Dumnezeu în Iisus Hristos.... Numai atunci sufletul său poate intra în pacea veșnică, și numai atunci omul va fi trăit responsabil pe Pământ.... și atunci va fi fericit și va rămâne pentru totdeauna....

Amin

Ogni uomo porta la responsabilità

Ogni uomo porta da sé stesso la responsabilità per la sua vita terrena. Non gli può essere tolta, persino quando se ne volesse adoperare un prossimo amorevole, perché la lui stesso deve trovare la decisione che è lo scopo della sua vita terrena. Gli può essere soltanto trasmessa la Forza tramite l’amorevole intercessione per decidersi nel modo giusto, benché anche questa non è ancora una garanzia, perché la volontà dell’uomo è e deve rimanere libera. Ma l’amore può fare molto e solo nei casi più rari rimarrà senza effetto e questo quando la resistenza contro Dio è ancora così forte, che il Suo avversario ha maggior potere sull’uomo.

Quando voi uomini riflettete seriamente su questo, la consapevolezza della responsabilità dovrebbe farvi tendere al perfezionamento su questa Terra, perché allora il vostro pensare sarebbe orientato di più al tempo che è dinanzi a voi, sulla vita dopo la morte, perché il fatto che voi uomini dovete morire, lo conoscete e soltanto la totale miscredenza ad una Vita dopo la morte vi fa camminare indifferenti. Ma appena esiste ancora una minima fede nella continuazione della vita, dovrete anche interrogarvi come questa sarà costituita e che cosa voi stessi ne avete contribuito per formala per voi sopportabile.

Sulla Terra vi potete sempre rivolgere ad altri, potete rovesciare la vostra responsabilità su altri e poi essere di nuovo beneficiari di ciò che altri hanno fatto per voi. Ma per voi stessi, per la vostra anima, voi da soli dovete ritenervi responsabili e nessun uomo può assumere la responsabilità per voi e la vostra anima verrà giudicata secondo le vostre opere, oppure. Lei stessa si crea la sorte che deve prendere su di sé nel Regno dell’aldilà e che la stessa può venir cambiata soltanto tramite la sua propria volontà, quindi migliorata. Per quanto l’uomo sia anche stato indolente nella vita terrena, lui stesso dovrà ora mettere mano alla sua trasformazione, se vuole migliorare la sua sorte, ma può essere molto sostenuto tramite l’amorevole intercessione, mentre gli viene trasmessa la Forza.

E perciò è di insospettata Benedizione quando ad un defunto seguono buoni pensieri, quando un defunto si è conquistato ancora comunque degli amici sulla Terra che gli inviano amorevoli pensieri. Costoro non sono perduti senza speranza. E se ora l’anima impiega anche bene quell’apporto di Forza, che ora rivolga la sua volontà su ciò che ha mancato di fare sulla Terra: di aiutare nell’amore servente. Allora giungerà anche lentamente in Alto.

Ma mai un altro essere può fare per lei ciò che lei stessa deve fare: rivolgere i suoi sguardi a Gesù Cristo. Perché l’anima deve aver trovato Lui, deve invocare Lui coscientemente per l’Aiuto, e questa è anche la più grande responsabilità nella vita terrena, che l’uomo deve prendere la via verso Gesù Cristo, se dopo la morte vuole entrare nella Vita eterna. Nemmeno questa responsabilità non gli può essere tolta, persino quando può essergli prestato l’aiuto d’intercessione, ma lui stesso deve trovare la decisione, se non sulla Terra, ma allora nel Regno dell’aldilà. E perciò nessun uomo sulla Terra deve affidarsi ai suoi prossimi, dove si tratta del proprio sviluppo della sua anima. Ognuno deve lavorare su sé stesso, ognuno deve approfittare dell’Aiuto di Gesù Cristo, ognuno deve svolgere su sé stesso il cambiamento della volontà, affinché si distolga dall’avversario di Dio che lo ha domato finora, e che si rivolga pienamente cosciente a Dio in Gesù Cristo. Solo allora la sua anima può entrare nell’eterna Pace, e solo allora l’uomo ha vissuto responsabilmente sulla Terra, ed allora sarà anche beato e lo rimarrà in eterno.

Amen