• Înapoi

Amintiți-vă de timpul de după moarte....

Într-o zi, cu toții va trebui să vă lepădați de trupul pământesc, iar sufletul vostru va primi o altă locuință.... Nici unul dintre voi nu va scăpa de soarta lui, fiecare va trebui cu siguranță să se aștepte la sfârșitul său trupesc. Astfel știți că existența voastră pe Pământ este limitată și că nimeni nu se poate apăra de moartea trupească atunci când îi vine ceasul.... Și totuși, în ciuda acestei certitudini, trăiți o viață pe acest Pământ ca și cum nu s-ar termina niciodată. Planificați și creați doar pentru vremuri ulterioare, fără să știți dacă veți trăi pentru a vedea aceste vremuri. Nu vă gândiți la aceasta, ci la ceea ce este sigur pentru voi; creeați și lucrați doar pentru scurta viață pe Pământ, care nu are durată. Dar voi înșivă nu veți pieri, sufletul vostru va rămâne în viață chiar și după moartea trupului, iar sufletul vostru este sinele vostru real.... Deci, de fapt, nu există moarte pentru voi, ci doar o schimbare a locului unde vă aflați..... Dacă vă gândiți foarte serios la acest lucru, atunci veți acționa cu înțelepciune dacă vă asigurați că tocmai această locuință vă va face fericiți după aceea. Apoi vă veți extinde grija asupra timpului în care nu veți mai trăi pe acest Pământ, asupra continuării vieții în împărăția de dincolo, dar care acum este în concordanță cu schimbarea voastră pământească. Ați fi cu toții mai ambițioși dacă ați crede în acest lucru. Cu cât vă faceți mai multe griji cu privire la conservarea trupului vostru, cu atât mai puțin credeți că veți continua să trăiți. Și nu vi se poate da nici o dovadă în acest sens, pentru că schimbarea voastră pământească nu trebuie să fie determinată de frică, dar pe care orice certitudine a continuării vieții după moarte ar declanșa-o în voi, care nu vă străduiți voluntar să vă ridicați. Cei care se străduiesc în mod voluntar au cu siguranță certitudinea în ei înșiși, ei cred, dar tocmai pentru că se străduiesc în sus. Efortul născut din frică nu duce la perfecțiune. De aceea, vouă, oamenilor, nu vi se poate dovedi că există viață după moarte. Dar oricine se gândește serios la asta și vrea să facă ceea ce este corect poate trezi în sine credința în ea. Prin urmare, oamenii vor fi din ce în ce mai conștienți de efemeritatea a ceea ce prețuiesc prea mult. Oamenii vor fi smulși din mijlocul vieții, iar fiecare ar putea învăța din asta să privească și el viața ca pe un dar care îi poate fi luat din nou în fiecare zi.... Și nu trebuia decât să urmărească gândurile care l-au cuprins cu ocazia morții subite a unui semen. Trebuia doar să-l urmeze cu gândul pe cel plecat în infinit.... Trebuia doar să se ocupe mai des cu acest gând, că el nu a pierit, ci doar și-a schimbat domiciliul.... Și, cu adevărat, mâini s-ar fi întins spre el din împărăția spirituală, dorind să-l tragă. Dar chiar dacă ființa umană nu are certitudinea continuării vieții, ea trebuie să ia în considerare această posibilitate și, din când în când, să lase ca această posibilitate să se ivească în fața ochilor săi cu ocazia morții semenilor și să se întrebe care ar fi soarta sa dacă ar fi chemat brusc. Atâta timp cât omul nu poate dovedi.... ceea ce nu va fi niciodată posibil.... că nu există viață după moarte, el ar trebui să-și ia întotdeauna măsuri de precauție. Și nu va regreta niciodată dacă pe Pământ nu se gândește doar la trupul său, ci și la sufletul său, dacă adună pe Pământ o mică bogăție spirituală care apoi îl ajută să se înalțe în împărăția spirituală. Atunci sufletul va culege ceea ce a semănat omul pe Pământ, și binecuvântat este sufletul care a făcut provizii pe Pământ pentru veșnicie.....

Amin

Lembre-se do tempo após a morte....

Um dia todos vocês terão que descartar o corpo terreno e a vossa alma receberá outra morada.... Nenhum de vós escapará ao seu destino, cada um de vós terá certamente de esperar o seu fim físico. Assim você sabe que sua existência na terra é limitada e que ninguém pode se defender da morte corporal quando chega a sua hora.... No entanto, apesar dessa certeza, você vive uma vida nesta terra como se ela nunca devesse terminar. Você só planeja e cria para tempos posteriores sem saber se vai viver para ver esses tempos. Você não conta com isso, mas com o que é certo para você; você só cria e trabalha para a curta vida na Terra, que não tem duração. Mas vós próprios não perecereis, a vossa alma permanecerá viva mesmo depois da morte do vosso corpo, e a vossa alma é o vosso verdadeiro eu.... Portanto, não há realmente morte para você, apenas uma mudança do seu paradeiro..... Se você pensar muito seriamente sobre isso, então você vai agir sabiamente se você se certificar de que essa mesma morada o faz feliz depois. Então estenderás os teus cuidados até ao tempo em que não mais viveres nesta terra, mas continuares a tua vida no reino do além, mas que agora está de acordo com a tua mudança terrena. Vocês todos seriam mais ambiciosos se acreditassem nisto. Quanto mais você se preocupa com a preservação do seu corpo, menos acredita que vai continuar a viver. E nenhuma prova vos pode ser dada para isso, porque a vossa mudança terrena não deve ser determinada pelo medo, mas que toda certeza de uma continuação da vida após a morte desencadearia em vós que não se esforçam voluntariamente para cima. Aqueles que se esforçam voluntariamente certamente têm a certeza dentro de si, mas eles acreditam.... mas pela mesma razão que eles lutam para cima. A luta que nasce do medo não leva à perfeição. É por isso que não pode ser provado a vocês, humanos, que há vida após a morte. Mas todos que pensam seriamente sobre isso e querem fazer a coisa certa, podem despertar a crença em si mesmos. As pessoas ficarão, portanto, cada vez mais conscientes da rápida transição daquilo que elas valorizam demais. As pessoas serão arrancadas do meio da vida, e todos poderão aprender com isso a considerar também a sua vida como um dom que lhe pode ser retirado todos os dias.... E ele só teve que seguir os pensamentos que o assolaram por ocasião da morte súbita de um ser humano.... Ele só precisava de seguir a partida para o infinito.... Ele só tinha de lidar frequentemente com ele que não faleceu, mas apenas mudou de morada.... E na verdade, as mãos iriam alcançá-lo desde o reino espiritual, querendo puxá-lo. Mas mesmo que o ser humano não tenha a certeza da continuação da vida, ele deveria contar com a possibilidade e, uma e outra vez, por ocasião da morte de outros seres humanos, deixar que essa possibilidade surja diante dos seus olhos e perguntar a si mesmo qual seria o seu destino se de repente fosse chamado para longe. Enquanto o homem não puder provar.... que nunca será possível.... que não há sobrevivência após a morte, ele deve sempre tomar precauções. E nunca se arrependerá se na Terra pensar não apenas no seu corpo, mas também na sua alma, se reunir uma pequena riqueza espiritual na Terra, que então o ajude a ascender no reino espiritual. Então a alma colherá o que o ser humano semeou na terra, e bendita é a alma que fez provisões na terra para a eternidade...._>Amém