• Înapoi

Odată cu moartea de pe cruce a început o perioadă de răscumpărare....

Cu moartea Mea pe cruce s-a încheiat o perioadă de răscumpărare în sens spiritual.... S-a pus capăt unei stări până atunci fără speranță, căci intrarea în împărăția luminii fusese imposibilă până la răstignirea Mea, iar sufletele oamenilor, cu cea mai bună voință din lume, nu au atins decât un anumit grad de purificare; totuși, veșnicia nu ar fi fost suficientă pentru a eradica complet păcatul fostei răzvrătiri împotriva Mea.... Și astfel, povara acestei vinovății a păcatului i-a forțat și mai mult sub controlul adversarului Meu, astfel încât sufletele chinuite, dându-și seama de adversitatea lor, au strigat după un Mântuitor. Dar din momentul în care Mi-am dat viața pentru marea vină a păcatului oamenilor, puterea adversarului Meu a fost frântă și astfel a început un nou timp.... Primele suflete complet răscumpărate au putut să-și părăsească locuința lor anterioară și să intre prin porțile beatitudinii pe care Eu le deschisesem.... Această posibilitate rămâne, din nou și din nou sufletele se pot elibera de sub controlul său, din nou și din nou sufletele se eliberează de orice sclavie și, de fapt, o perioadă de "răscumpărare" abia a început, deși dezvoltarea creatoare și viața pe Pământ au fost, de asemenea, necesare pentru răscumpărarea completă și din nou și din nou mai întâi trebuie să creeze condițiile prealabile care apoi au ca rezultat și întoarcerea completă la Mine. Și astfel este cu siguranță posibil să vorbim de un nou timp de la îndeplinirea actului Meu de Mântuire, căci numai de atunci sufletele au putut primi beatitudinea eternă în care li s-a permis cândva să trăiască în lumină și putere.... Cu toate acestea, oamenii nu sunt conștienți de faptul că pot realiza cele mai frumoase lucruri tocmai pentru că Eu Însumi am murit pentru ei pe cruce, pentru a construi o punte de trecere de la împărăția întunericului la împărăția luminii.... Ei nu sunt conștienți de faptul că, dacă nu Mă recunosc pe Mine și actul Meu de Mântuire, se predau de bună voie din nou puterii adversarului Meu.... că nu se pot aștepta la o altă soartă decât cea care a fost acordată sufletelor oamenilor înainte de răstignirea Mea: Robie și întuneric, slăbiciune și chin, care fac parte dintre cei nerăscumpărați asupra cărora adversarul Meu are încă putere. Mântuitorul a venit la oameni de Sus și a fost recunoscut doar de câțiva.... Dar lucrarea de răscumpărare a fost împlinită.... poarta de intrare în împărăția luminii a fost deschisă și, prin urmare, o perioadă de răscumpărare a început odată cu răstignirea Mea, chiar dacă Pământul ca atare nu a arătat niciun fenomen deosebit de sfârșit.... Pentru că starea fără speranță de atunci putea fi schimbată acum prin recunoașterea lui Iisus Hristos și a actului de mântuire, prin întoarcerea conștientă la El, prin acceptarea jertfei de iubire și prin aceasta răscumpărarea vinovăției păcatului.... Și oamenilor li s-a acordat din nou un timp în care își puteau găsi răscumpărarea completă cu bunăvoință..... Dar acum și acest timp a expirat, iar harul nemaiîntâlnit în care se aflau oamenii nu mai este și nu va mai fi folosit..... Oamenii rămân legați în lumea adversarului pentru că nu fac niciun efort pentru a se elibera și pentru că propria voință trebuie să lupte pentru această eliberare. Și astfel trebuie să se stabilească din nou o limită, trebuie să se înceapă din nou o nouă perioadă de timp în care actul de mântuire să fie mai apreciat, în care răscumpărarea să poată avea loc din nou pe scară largă, pentru că efectul actului de mântuire rămâne neschimbat dacă doar voința oamenilor permite acest efect. Dar cei care nu vor, trebuie să simtă din nou cu toată asprimea cătușele captivității lor, pentru ca într-o zi să se trezească și în aceste ființe dorința de libertate, de fericire, de lumină.... Iar adversarul Meu trebuie să fie lipsit de puterea asupra acestor ființe pe care le ține în atâta întuneric încât nici ele nu văd lumina crucii.... Și iarăși va răsări un nou timp, căci dezvoltarea ascendentă a spiritului continuă neîncetat și mereu intră pe acest Pământ noi suflete care au ocazia să se lase eliberate de Iisus Hristos.... Întotdeauna și mereu revărs harurile actului Meu de Mântuire asupra acestor suflete, și mereu aceștia se întorc la Mine ca și copii ai Mei.... Pentru că lucrarea de răscumpărare a fost realizată pentru toate ființele spirituale căzute cândva, și a fost și va fi eficientă asupra tuturor oamenilor din trecut, prezent și viitor, până când răscumpărarea va fi o dată realizată complet....

Amin

Avec la mort sur la Croix commença une époque de Libération

Avec Ma mort sur la Croix il était imposé une fin à une période de Libération dans le sens spirituel. Un état sans espoir qui durait depuis le début était terminé, parce que l'entrée dans le Règne de la Lumière était impossible jusqu'à Ma mort sur la Croix, et les âmes des hommes atteignaient avec la meilleure volonté toujours seulement un degré de purification ; mais pour éteindre définitivement le péché de la rébellion d'autrefois contre Moi, l'Éternité n'auraient pas suffi. Et le poids de cette faute du péché les forçait à rester sous le pouvoir de Mon adversaire, de sorte que les âmes torturées conscientes de leur misère, criaient pour avoir un Sauveur. Jusqu'à l'heure où J'ai donné Ma vie pour la grande faute du péché des hommes, car alors le pouvoir de Mon adversaire était cassé, et donc un temps nouveau commença. Les premières âmes totalement rachetées pouvaient abandonner leur lieu de séjour et entrer dans la Béatitude à travers les Portes que J'avais ouvertes. Cette possibilité reste existante, des âmes peuvent toujours de nouveau se détacher de son pouvoir, toujours de nouveau des âmes deviennent libres de toute chaîne, et en Vérité seulement maintenant commençait une période de «Libération», bien que le développement de la Création et de la vie sur la Terre ait été nécessaire pour la Libération définitive et qu'il doive toujours de nouveau d'abord être créé des conditions préalables qui ensuite ont pour conséquence le total retour à Moi. Et ainsi on peut certes parler d'un nouveau temps jusqu'à l'accomplissement de Mon Œuvre de Libération, parce que seulement alors il pouvait être offert l'éternelle Béatitude aux âmes qui pouvaient vivre autrefois dans la Lumière et dans la Force. Mais les hommes ne se rendent pas compte qu’ils peuvent atteindre la chose la plus belle, justement parce que Je Suis Moi-Même morts pour eux sur la Croix, pour édifier un Pont du règne de l'obscurité dans le Règne de la Lumière. Ils ne se rendent pas compte qu'eux-mêmes se livrent librement de nouveau au pouvoir de Mon adversaire, si ne Me reconnaissent pas Moi et Mon Œuvre de Libération qu'ils n'ont à attendre aucun autre destin que celui qui était le sort des âmes des hommes avant Ma mort sur la Croix : la non-liberté et l'absence de Lumière, la faiblesse et les tourments qui sont la part de l'être non libéré, sur lequel Mon adversaire a encore le pouvoir. Mais le Sauveur est venu aux hommes d'en haut et a été reconnu seulement de peu. Mais l'Œuvre de Libération a été accomplie, les Portes dans le Règne de la Lumière ont été ouvertes, et donc avec Ma mort sur la Croix commençait un trait de Libération, bien que la Terre comme telle ne montrait pas de phénomènes particuliers de la fin. Parce que l'état d'absence d'espoir d’alors pouvait maintenant être changé à travers la reconnaissance de Jésus Christ et de Son Œuvre de Libération, en se tournant consciemment vers Lui, à travers l'acceptation du Sacrifice de l'Amour et avec cela de l'extinction de la faute du péché. Et aux hommes de nouveau il était concédé un temps dans lequel ils pouvaient trouver, avec une bonne volonté, leur Libération définitive. Mais maintenant ce temps est passé, et la Grâce inouïe dans laquelle étaient les hommes, n'a pas été et n’est plus exploitée. Les hommes restent liés au monde de l'adversaire, parce qu'eux-mêmes ne font rien pour leur libération et parce que leur volonté doit aspirer à cette libération. Et donc il doit maintenant de nouveau être imposé une limite, il doit de nouveau être commencé un nouveau trait de temps, dans lequel l'Œuvre de Libération est évaluée davantage, dans lequel peut avoir de nouveau lieu une Libération dans une grande dimension, parce que l'effet de l'Œuvre de Libération reste inchangé, si seulement la volonté des hommes permet cet effet. Mais les hommes qui ne sont pas de bonne volonté doivent sentir à nouveau les chaînes de leur captivité avec toute la dureté, pour qu’aussi dans ces êtres se réveille le désir pour la liberté, pour la Béatitude, pour la Lumière. Et Mon adversaire doit être privé de ce pouvoir sur ces êtres qu'il tient dans une telle obscurité qu’ils ne voient même pas la Lumière de la Croix. Et un nouveau temps commencera de nouveau, parce que le développement vers le Haut du spirituel procède incessamment, et toujours de nouveau il vient de nouvelles âmes sur cette Terre, auxquelles il est offert la possibilité de se laisser libérer par Jésus Christ. Je déverse toujours de nouveau les Grâces de Mon Œuvre de Libération sur ces âmes, et toujours de nouveau de tels âmes reviennent à Moi comme Mes fils, parce que l'Œuvre de Libération a été accomplie pour tout le spirituel autrefois tombé, et elle est devenue et devient efficace dans tous les hommes du passé, du présent et du futur, jusqu'à ce que la Libération se soit déroulée complètement.

Amen