• Înapoi

Răscumpărarea din formă....

Voi ați trebuit deja să treceți prin nenumărate forme, și totuși nu sunteți răscumpărați de formă, căci sufletul vostru.... spiritualul, care trebuie să se dezvolte în sus.... este încă închis într-un înveliș material care înseamnă pentru el o cătușă, căci nu se poate înălța liber și cu inima ușoară în împărăția spirituală. Cu toate acestea, el a parcurs deja un drum infinit de lung, iar dacă voi, oamenii, ați ști cât de scurtă este încă ultima porțiune de drum și cât de aproape vă așteaptă un țel extrem de glorios, ați avea în minte doar acest țel și v-ați îndrepta spre el.... Vi se spune de nenumărate ori, dar voi credeți prea puțin și, de asemenea, nu este posibil să vi se dea amintirea timpului trecut al dezvoltării voastre, pentru că atunci ați face totul împinși de frică pentru a nu fi nevoiți să parcurgeți din nou acest drum. Trebuie să vă străduiți să ajungeți la scopul final fără nicio cunoaștere, însă vi se oferă cunoașterea acestuia sub forma unor învățături pe care, totuși, le puteți la fel de bine respinge ca și accepta, deoarece nu vi se poate oferi nicio dovadă. Doar câțiva oameni acceptă astfel de cunoștințe ca fiind adevărul, dar aceștia au un avantaj considerabil față de cei care nu cred și, prin urmare, trăiesc iresponsabil până în ziua de azi.... Căci aceștia nu au nevoie de dovezi, deoarece simt în ei înșiși acest lucru, care este adevărul, și acum trăiesc și pe Pământ în conformitate cu această cunoaștere.... Ei depășesc, ca să spunem așa, ultima formă care le adăpostește doar sufletul până la moartea trupului pentru a putea apoi intra în împărăția spirituală complet fără griji. Oamenii de pe Pământ pășesc deja aproape de granița împărăției spirituale, nu mai este un drum lung până la obiectiv, iar moartea trupului poate fi sfârșitul unei perioade de dezvoltare nesfârșite.... Dar ciclul poate, de asemenea, să înceapă din nou, ființa poate cădea de la înălțimea deja atinsă în cea mai profundă adâncime.... forma exterioară deja considerabil slăbită se poate condensa din nou și nu se pune problema unei "eliberări de formă" pentru un timp infinit de lung.... deoarece timpul de grație din ultima întrupare nu a fost folosit.... Dar care ființă umană crede acest lucru și trage consecințele de aici?.... Este o chestiune de voință pe care fiecare persoană trebuie să o decidă pentru sine; doar cunoștințele pot fi prezentate oamenilor, dar ființa umană însăși trebuie să ia o poziție în această privință fără constrângere, dacă vrea să tragă un avantaj din aceste cunoștințe.... Totuși, acest lucru îi va fi facilitat dacă nu se va împotrivi, deoarece atunci i se va aduce atât de mult material de gândire încât va fi, ca să zicem așa, îndemnat de el însuși să se gândească la dezvoltarea sa, la sarcina sa pământească și la scopul său.... Ceea ce nu caută el însuși va fi adus la el și de fiecare dată voința lui va fi influențată să se gândească la aceasta..... Doar decizia finală trebuie să fie luată de el însuși, iar acest lucru necesită o viață conștientă.... o viață în conformitate cu această cunoaștere.... depășirea ultimei forme prin dorința intimă de libertate, de lumină și de putere.... pentru Dumnezeu, prin modelarea de sine spre iubire.... Numai prin iubire spiritualul se răscumpără din forma care v-a fost dată doar pentru că îi lipsea iubirea.... Dar puterea iubirii rupe orice formă și dă spiritualului libertatea veșnică....

Amin

La libération de la forme

Vous avez dû passer déjà à travers d’innombrables formes et vous n’êtes toujours pas encore libérés de la forme, parce que votre âme, le spirituel qui doit se développer vers le Haut, est toujours encore enfermé dans une enveloppe matérielle, ce qui pour elle signifie une chaîne, parce qu'elle ne peut pas s'élever déchargée et libre dans le Règne spirituel. Mais elle a déjà parcouru une voie infiniment longue et si vous les hommes saviez combien est seulement encore bref le dernier trait de la voie et combien proche vous fait signe un but outre mesure merveilleux, vous auriez devant les yeux seulement ce but et viseriez seulement à celui-ci. Cela vous est toujours de nouveau dit et il n'est pas possible de vous donner la réminiscence du temps passé de votre développement, parce qu'alors, poussés par la peur, vous vous donneriez du mal pour ne pas devoir re-parcourir encore une fois ce chemin. Vous devez tendre au dernier but sans n'importe quel savoir, mais il vous en est donné connaissance sous la forme d'Enseignements que vous pouvez cependant refuser comme aussi accepter, parce que pour ceux-ci il ne peut pas vous être donné de preuves. Seulement peu d'hommes acceptent un tel savoir comme Vérité, mais ceux-ci sont considérablement avantagés par rapport à ceux qui ne croient pas et qui donc vivent au jour le jour comme des irresponsables. Les premiers n'ont besoin d'aucune preuves, parce qu'ils sentent en eux ce qu'est la Vérité et ils vivent maintenant selon cette connaissance sur la Terre. Ils dépassent aussi la dernière forme qui cache seulement encore leur âme jusqu'à la mort du corps, pour que celle-ci puisse ensuite entrer totalement déchargée dans le Règne spirituel. Les hommes sur la Terre marchent déjà très près de la frontière avec le Règne spirituel, il n’y a plus une longue voie jusqu’au but, et la mort du corps peut être la fin d'un temps de développement infiniment long. Mais le parcours peut à nouveau recommencer, l'être peut tomber de la hauteur déjà atteinte dans l'abîme le plus profond, la forme extérieure qui s'est desserrée déjà considérablement, peut de nouveau devenir épaisse et on ne peut pas parler d'une « libération de la forme » pour encore un temps infiniment long, parce que le temps de Grâce dans la dernière incorporation n'a pas été utilisé. Mais quel homme croit cela et en tire les conséquences ? Le fait que chaque homme doive décider tout seul par lui-même est une question de volonté ; aux hommes il peut être donné seulement le savoir, mais l'homme lui-même doit prendre position sans contrainte s'il veut tirer un avantage d’un tel savoir. Mais cela lui est rendu facile, lorsqu’il ne prête plus aucune résistance, parce qu'alors à lui il est porté près tant de patrimoine mental que tout seul il est pour ainsi dire poussé à réfléchir sur son développement, sur sa tâche terrestre et sur son but. Ce que lui-même ne cherche pas, lui est apporté et cela pousse toujours de nouveau sa volonté à réfléchir. Lui-même doit seulement prendre la dernière décision, et celle-ci exige maintenant une vie consciente, un vote par rapport à ce savoir, le dépassement de la dernière forme à travers l'intime désir pour la liberté, la Lumière et la Force, et pour Dieu à travers l'auto-formation dans l'amour. Le spirituel est libéré de la forme seulement par l'amour qui vous avait été donné seulement parce qu'il vous manquait l'amour. La Force de l'amour casse toute forme et donne au spirituel la liberté éternelle.

Amen