Comparați anunțul cu traducerea
Ființa creată pentru prima dată.... Purtător de lumină.... Apostazia de la Dumnezeu....
În calitate de ființă umană, intelectul vostru nu înțelege adevărul profund decât într-o anumită măsură, deoarece lucrurile pur spirituale pot fi explicate doar în mod spiritual, această explicație este primită de spiritul din voi și, cu siguranță, este transmisă și intelectului prin intermediul sufletului, însă acesta este încă prea împovărat de povara pământească și, prin urmare, nu poate pătrunde în cunoașterea spirituală atât de adânc încât totul să fie clar pentru el. Spiritul Meu, însă, se anunță prin scânteia spirituală și oricine are iubire va înțelege și el sensul a ceea ce îi anunț:
Voința Mea de a da formă era extrem de mare, puterea Mea era inepuizabilă și Mi-am găsit beatitudinea în realizarea gândurilor și planurilor Mele. Și această fericire a vrut să se împărtășească, iubirea Mea a vrut să se dăruiască, am vrut ca o altă ființă în afară de Mine să se bucure de ceea ce Mă făcea nespus de fericit. Simțeam că singurătatea Mea era un neajuns pe care îl puteam remedia oricând, de îndată ce aș fi vrut.... Și am vrut să Mă regăsesc într-o ființă care trebuia să fie cel mai strâns unită cu Mine, pe care am vrut să o formez ca o oglindă a Mea, ca imaginea Mea, pentru a-i putea oferi o fericire nelimitată și astfel să-Mi sporesc din nou fericirea. Am vrut să creez o astfel de ființă, iar această voință a fost suficientă, pentru că voința Mea a fost putere și a lucrat întotdeauna în dragoste și înțelepciune. Ființa care a ieșit din Mine era într-adevăr imaginea Mea, dar nu M-a putut vedea pentru că, dacă ar fi putut să Mă vadă, ar fi murit de fericire, deoarece nicio ființă nu putea suporta să Mă vadă, pentru că orice ființă, chiar și cea mai perfectă imagine a Mea, nu este decât un produs al forței iubirii Mele, în timp ce Eu Însumi sunt puterea iubirii și eclipsez totul cu o forță incomparabilă, dar de aceea nu eram vizibil pentru ființa care a ieșit din Mine. Cu toate acestea, în această ființă am creat un recipient pentru Mine Însumi, în care puterea Mea de iubire putea curge în mod constant, o ființă care, prin urmare, primea de asemenea voința Mea creatoare, puterea Mea, înțelepciunea Mea și iubirea Mea din abundență de la Mine, prin afluxul constant de putere de la Mine. Prin urmare, acum era capabilă să simtă aceeași fericire, putea să se despoaie de forța sa, după voința sa, putea să fie creativă, să se facă fericită și astfel să-Mi sporească în mod constant fericirea, pentru că forța Mea îi permitea acest lucru și Eu Mă bucuram de fericirea ei....
Și acum nenumărate ființe identice au ieșit din acea ființă.... Toți erau copii ai iubirii Mele, în lumină radiantă, în perfecțiune supremă, căci numai cele mai perfecte lucruri puteau ieși vreodată din imaginea Mea și din iubirea Mea infinită creată de Mine, pentru că ambele noastre voințe erau identice, ambele iubiri se reflectau în ființele create, pentru că nu exista nimic imperfect atâta timp cât voința și iubirea Mea lucrau prin acea primă ființă creată. Era o lume de spirite pline de lumină, existau spirite create inițial în număr mare.... puterea de la Mine curgea fără restricții către ființa pe care o alesesem să fie purtătoare de lumină și putere....
Iar ființa în sine era fericită.... Totuși, am vrut și să sporesc această fericire; am vrut ca ea să nu fie legată de voința Mea, ci să fie activă prin voința sa proprie, ceea ce a fost voia Mea.... dacă ființa era și rămânea perfectă..... Căci ființa, fiind creată de Mine, era incapabilă de orice altă voință. Dar am vrut ca ea să poată face ce vrea, pentru că aceasta era prima caracteristică a unei ființe divine: Iubirea este atât de puternică în ea încât determină o voință îndreptată în egală măsură spre Mine. Am vrut să primesc această iubire de la prima Mea ființă creată, dar, în același timp, a fost menită să aducă ființa la cea mai înaltă perfecțiune, astfel încât ea să nu mai lucreze ca ființă creată conform voinței Mele, ci, după ce a intrat în voința Mea din iubire, să se bucure de o fericire nelimitată.... Dar, pentru a trece acest test de voință și de iubire, a trebuit să se miște în deplină libertate de voință. Nu M-a văzut, dar M-a recunoscut, pentru că stătea în lumină.... Dar a văzut nenumăratele ființe pe care voința sa le adusese la existență și s-a simțit producătorul lor, deși știa că primise puterea de la Mine.... Și ființa mi-a invidiat puterea.... Fiind vizibilă pentru ființele pe care le-a creat, era totuși conștientă de originea sa din Mine, dar și-a revendicat dreptul de a domni asupra acestor ființe pentru sine, prezentându-se în fața lor ca sursă de forță, ca singura putere capabilă să creeze.... Practic, a denunțat iubirea față de Mine pentru a putea să domine.... Acest proces este de neînțeles pentru voi, oamenii, faptul că o ființă care se cunoaște pe sine ar putea să se abată spre o gândire complet greșită, însă liberul arbitru explică acest lucru, care, pentru a putea acționa, ar putea de asemenea să aleagă în mod negativ, dar nu a fost nevoit să aleagă.
Purtătorul de lumină și de putere a văzut pe de o parte dovada puterii ghidate prin el, dar nu a văzut sursa puterii în sine. Astfel, el s-a ridicat la poziția de conducător al spiritelor create și a încercat, de asemenea, să Mă prezinte pe Mine Însumi ca fiind inexistent. El a căutat să-și transfere voința, acum întoarsă de la Mine, către ei.... Și acum a venit momentul deciziei, dovada perfecțiunii lor, și pentru aceste ființe create de purtătorul de lumină cu ajutorul forței Mele.... Puterea Mea era în toate aceste ființe, erau pline de lumină și străluceau de iubire pentru Mine, pe Cel care nu-L vedeau, dar pe care totuși Îl recunoșteau. Dar ele erau, de asemenea, îndreptate spre Creatorul lor cu iubire, pentru că puterea care le-a creat era iubirea care curgea prin prima ființă creată și care i-a permis să creeze. Această iubire trebuia acum să decidă, și s-a împărțit....
O confuzie nefirească a apărut în rândul ființei spirituale care s-a simțit îndemnată să ia o decizie. Dar era de asemenea de înțeles din nou.... întrucât puterea Mea de iubire funcționa ca lumină.... că îndemnul către sursa inițială de putere era mai puternic în multe ființe, că iubirea se diminua față de cel care se despărțea de Mine și se împingea spre Mine cu o forță sporită.... Pentru că lumina din ele era realizarea faptului că Eu eram iubirea din eternitate. Deși fiecare ființă avea cunoaștere, ea avea și liberul arbitru, care nu era legat de cunoaștere, altfel ar fi fost lipsită de libertate. Și lumea spirituală s-a împărțit în sine.... Ființa din afara Mea avea adepții ei, la fel ca și Eu Însumi, deși nu eram vizibil. Dar puterea venită de la Mine a avut un efect atât de puternic încât multe ființe s-au îndepărtat de cel care voia să Mi se opună.... Voința lor a rămas corect direcționată, în timp ce purtătorul de lumină și adepții săi și-au direcționat greșit voința, astfel că s-au separat de Mine în ceea ce privește voința și asta a însemnat căderea lor în abis....
Astfel, purtătorul de lumină, ființa cea mai plină de lumină care a ieșit din Mine, a devenit adversarul Meu, în timp ce ființa care a ieșit din el, creată de ambele noastre voințe de iubire, s-a întors parțial spre Mine și parțial spre el, în funcție de fervoarea de iubire cu care s-a umplut. Pentru că odată cu momentul separării de Mine a purtătorului de lumină, în ființe a apărut și o dorință nedeterminată de a avea un pol solidificat. Liberul arbitru a început să se desfășoare.... ele nu au fost influențate cu forța nici de Mine, nici de adversarul Meu, ci doar luminate de forța amândurora, pe care fiecare ființă dorea să o obțină pentru sine. Fluxul Meu de putere era doar iubire și a atins ființele cu atâta putere încât ele M-au recunoscut fără să Mă vadă, dar au fost capabile să recunoască și schimbarea de voință a Ființei Mele create inițial. Dar, de vreme ce au putut vedea această Ființă, mulți au urmat-o, adică s-au subordonat voinței ei și astfel s-au îndepărtat de Mine. Dar, în egală măsură, ființele create inițial s-au simțit copiii Mei și Mi-au rămas credincioase de bunăvoie, doar că numărul lor era mult mai mic. Acestea au fost primele ființe create, care au fost aduse la existență de cea mai fericită voință creatoare a purtătorului Meu de lumină și de puterea nemărginită a iubirii care se revarsă. Și această forță a iubirii era de asemenea inerentă în aceste ființe și le îndemna în mod constant spre Mine, pentru că recunoșteau că voința actuală a Creatorului lor este greșită și, prin urmare, se îndepărtau de El. Această recunoaștere ar fi fost posibilă și pentru celelalte ființe, dar ele l-au urmat orbește pe cel pe care îl puteau vedea, iar voința lor a fost respectată și nu a fost influențată în nici un fel de Mine, deoarece această decizie de voință trebuia luată pentru a modela ființa creată într-o perfecțiune independentă. Ființa care M-a părăsit a atras cu ea în abis o mulțime de adepți pentru că îndepărtarea de Mine înseamnă îndreptarea spre abis, apropierea de o stare complet opusă, ceea ce înseamnă, prin urmare, întuneric și neputință, lipsă de cunoaștere și de putere. În timp ce copiii Mei au rămas în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată, în fericire.
După această cădere a lui Lucifer, purtătorul de lumină, puterea lui a fost frântă..... Nu mai putea să creeze și să modeleze, deși nu l-am lipsit de putere, pentru că era creatura Mea. Puterea și forța lui erau adepții săi asupra cărora domnea acum ca prinț al întunericului. Dar ei sunt, de asemenea, produsele iubirii Mele, pe care nu le las adversarului Meu pentru totdeauna. Atâta timp cât aceste ființe îi poartă voința, ele îi aparțin; dar de îndată ce am reușit să le întorc voința spre Mine, el le-a pierdut și astfel puterea lui scade în aceeași măsură în care eliberez ființa care îi este roabă de sub controlul său, ceea ce, totuși, necesită întotdeauna voința liberă a ființei. Și acesta este scopul planului Meu veșnic de Mântuire, care este sprijinit cu cea mai mare nerăbdare și dragoste de toți locuitorii împărăției de lumină, de îngerii și arhanghelii Mei, căci toți sunt colaboratorii Mei care se străduiesc să le redea fraților căzuți fericirea la care au renunțat de bună voie.... Și această lucrare de eliberare va reuși, chiar dacă va fi nevoie de timpuri veșnice, până când ultima ființă căzută o dată se va întoarce la Mine, până când prima ființă, care a ieșit din iubirea Mea, se va apropia și ea din nou de Mine în dorința iubirii Mele.... până când se va întoarce și ea cu pocăință în casa Tatălui pe care a părăsit-o de bună voie....
Amin
Traducător
Prvá stvorená bytosť.... nositeľ Svetla (LUCIFER).... OdpadNUTIE OD Boha.
Váš ľudský intelekt chápe absolútnu, čiže hlbšiu pravdu iba do určitej miery, pretože čisto duchovné veci môžu byť vysvetlené len duchovne. Toto vysvetlenie je prijímané skrze ducha vo vás a je tiež prenášané do intelektu prostredníctvom duše, ale intelekt je stále zaťažený pozemskými vecmi (svetom), a preto nemôže preniknúť tak hlboko do duchovného poznania, tak aby mu bolo všetko jasné. Môj duch sa však prejavuje vo vás prostredníctvom duchovnej iskry a ten, kto má lásku, tiež chápe význam toho, čo mu oznamujem:
Moja tvorivá vôľa bola nadrozmerná (obrovská), moja moc nevyčerpateľná a našiel som Svoju blaženosť v realizácii svojich myšlienok a plánov. A táto blaženosť sa chcela sama vyjadriť, Moja láska sa chcela odovzdať, Ja som chcel mať pri sebe ďalšiu bytosť, ktorá by sa z toho tešila, čo mi prinášalo neskutočné šťastie. Cítil som svoju osamelosť ako nedostatok, ktorý som mohol kedykoľvek odstrániť, ako som to chcel.... Ja som chcel seba znovu objaviť v bytosti, ktorá by mala byť úzko spojená (zjednotená) so mnou, ako zrkadlo samého Mňa, ako Môj obraz, aby som ho mohol obdarovať neobmedzenou blaženosťou, a tým tiež zvýšiť Moju blaženosť. Ja som chcel vytvoriť takúto bytosť a tá vôľa bola dostatočná, lebo Moja vôľa bola sila, ktorá vždy pracovala (pôsobila) skrze lásku a múdrosť. Bytosť, ktorá bola so Mňa externalizovaná (vytiahnutá, vyžiarená), bola vskutku Moja predstava (obraz), ale nemohla Ma vidieť, pretože keby Ma mohla vidieť, ona by vďaka preveľkej blaženosti prestála jestvovať, pretože pozerať sa na Mňa by nemohla vydržať žiadnu bytosť (= v zmysle, „nikto nemôže vidieť Boha v jeho podstate, aby pri tom zostal živý“, 2. Mojžišova 33, 20). Lebo každá bytosť, dokonca aj Môj najdokonalejší obraz, je vždy len produktom sily Mojej lásky, zatiaľ čo Ja sám som sila lásky a rozosvecujem všetko v neporovnateľnej sile (alebo „neporovnateľným svetlom“), preto som nemohol byť viditeľný pre bytosti, ktoré boli vyjadrené (stvorené) so Mňa. Ale v tejto stvorenej bytosti som pre Mňa mal nádobu, do ktorej mohla Moja moc lásky nepretržite prúdiť, preto ona cez ten neustály prúd Mojej sily tiež prijala Moju tvorivú vôľu, Moju silu, Moju múdrosť a Moju lásku neobmedzene. Takže teraz mohla cítiť tú istú blaženosť, mohla využiť svoju moc podľa svojej vôle, mohla by byť tvorivo aktívna pre svoje vlastné potešenie, a tak neustále zvyšovať Moju blaženosť, pretože to bola Moja moc, ktorá to umožnila a jeho šťastie bolo Mojim potešením.
A teraz, prostredníctvom tejto bytosti, sa objavilo nespočetné množstvo identických bytostí. Boli to všetky deti Mojej lásky, v žiarivom svetle, v najvyššej dokonalosti, pretože z Môjho obrazu, ktorý som stvoril a Mojej nekonečnej lásky, sa mohlo objaviť len to najdokonalejšie, pretože naša vôľa bola rovnaká. Obe naše lásky boli znovuobjavené v stvorených bytostiach, pretože nejestvovalo nič nedokonalé, až zatiaľ, kým Moja vôľa a Moja Láska pracovali/pôsobili cez prvú stvorenú bytosť. Bol to svetlom naplnený duchový svet, v ktorom boli pôvodne stvorené duchovné bytosti vo veľkom počte.... Moja sila prúdila neobmedzene na bytosť, ktorú som si zvolil za nositeľa svetla a moci.... A samotná bytosť bola nevýslovne šťastná.... Ale Ja som tiež chcel zvýšiť túto blaženosť; Chcel som, aby nebola viazaná na Moju vôľu (alebo „viazaná Mojou vôľou“), ale aby všetko vykonávala svoju vlastnú vôľu, ktorá.... keď bola bytosť dokonalá a takou by tiež zostala.... bola by Moja vôľa. Pretože som ju Ja stvoril nebola schopná mať inú vôľu. Chcel som však, aby bola schopná konať a vytvárať slobodne/samostatne.... pretože je jediná vlastnosť Božskej bytosti, že láska sama v sebe je taká silná, a je rozhodujúcim prvkom pre vôľu, ktorá je namierená smerom Mojej vôle. Chcel som prijať túto lásku od Mojej prvej stvorenej bytosti, ktorá tým spôsobom mala vstúpiť do najvyššej dokonalosti svojho bytia (čiže, výsledkom toho mala byť úplná dokonalosť bytosti), aby už nepôsobila (samostatne) ako stvorená bytosť v súlade s Mojou vôľou, ale mala by mať neobmedzenú blaženosť zjednotenia/zlučovania sa s Mojou vôľou príčinou lásky ku Mne....
Ale aby bolo možné prejsť tým testom lásky a vôle, musela sa pohybovať v úplnej slobodnej vôli. Nevidela Ma, ale Ma poznala/priznala, pretože stála vo svetle.... Ale videla tie nespočetné bytosti, ktoré jestvovali skrze jej vôľu, a cítila sa ako ich stvoriteľ, hoci to vedela, že moc na to mala odo Mňa.... A bytosť mi závidela pre Moju silu.... Aj keď dokonca bola viditeľná bytostiam, ktoré stvorila, predsa bola si vedomá svojho pôvodu od Mňa, napriek tomu vzala suverénne právo nad týmito bytosťami pre seba, prezentujúc im seba ako zdroj moci, ako jedinú silu, ktorá je schopná vytvárať.... Navyše, odoprela Mi lásku aby bola schopná vládnuť.... Je pre vás ľudí nepochopiteľný tento proces, ktorým sebavedomá bytosť bola schopná stratiť sa v úplne nesprávnom myslení, no to sa vysvetľuje slobodnou vôľou, ktorá s cieľom aby sa stala aktívnou, musí mať možnosť (môže a nemusí) pochybného výberu.
Nositeľ svetla a moci videl na jednej strane dôkazy o sile pôsobiacej srze neho, ale nevidel sám zdroj sily. A tak sa pozdvihol ako vládca nad svojimi stvorenými duchovnými bytostiami a tiež sa im snažil reprezentovať Moje nejestvovanie. Snažil sa im preniesť svoju už teraz protirečivú vôľu.... A teraz prišiel okamih rozhodnutia, dôkaz ich dokonalosti, dokonca aj pre tie stvorenia, ktoré vytvoril Nositeľ svetla skrze Moju moc.... Moja moc bola vo všetkých týchto bytostiach základným prvkom, boli naplnení svetlom a horeli láskou ku Mne, ktorého nevideli, ale poznali/priznávali. Ale mali tiež lásku k svojmu tvorcovi, pretože sila, ktorá ich vytvorila, bola láska, ktorá pretekala prvou stvorenou bytosťou a umožnila jej vytvárať. Táto láska sa teraz musela rozhodnúť, a rozdelila sa....
Medzi duchovnými bytostiami sa objavil desivý zmätok, ktorým boli nútené urobiť rozhodnutie. Ale.... pretože Moja moc lásky pôsobila ako svetlo.... bolo pochopiteľné, že v mnohých bytostiach bola silnejšia túžba k prvotnému prameňu moci, a tak ich láska klesala oproti tomu, ktorý sa oddelil odo Mňa a so zvýšenou silou tlačil smerom ku Mne.... Pre svetlo v nich bolo poznanie, že Ja som láska z večnosti. Každá bytosť mala poznanie, ale aj slobodnú vôľu, ktorá nebola viazaná poznaním, inak by to bolo nespravodlivé. A duchovný svet sa rozdelil.... externalizovaná bytosť mala svojich nasledovateľov, rovnako ako aj Ja svojich, aj keď som nebol viditeľný. Pôsobenie Mojej moci však bolo taká silné, že mnohé bytosti sa odvrátili od toho, ktorý sa chcel postaviť proti Mne. Ich vôľa zostala v správnom smere, zatiaľ čo nositeľ svetla s jeho nasledovníkmi namieril vôľu nesprávne, takže sa od Mňa dobrovoľne oddelili, a spôsobilo to pád do priepasti.
Na ten spôsob nositeľ svetla (Lucifer), úplne osvietená bytosť, ktorú som externalizoval (=vyžiaril som ho zo Seba), stala sa Mojim protivníkom/nepriateľom, zatiaľ čo všetko to čo sa z neho vynorilo, čo bolo stvorené láskou nás oboch, sa čiastočne obrátilo ku Mne, čiastočne k nemu, v závislosti od žiare lásky, ktorou bolo preniknuté. Akonáhle sa nositeľ svetla odo Mňa oddelil, bytosti zažili nedefinovanú túžbu po určitom/definovanom póle. Slobodná vôľa sa začala rozvíjať/objavovať.... neboli násilne ovplyvňovaní Mnou alebo Mojím protivníkom, boli iba vystavení vyžarovaniu oboch síl, ktoré chcely získať každú bytosť pre seba. Prúd Mojej moci bola čistá láska a dotýkal sa bytostí tak mocne, že ma poznali/priznali bez toho, aby Ma videli, ale mohli tiež rozpoznať zmenu vôle Mojej prvej stvorenej bytosti. No keďže boli schopní vidieť túto bytosť, mnohí ho nasledovali, to znamená, že boli podriadení jeho vôli, a tak sa odo Mňa vzdialili. Ale iné pôvodne stvorené bytosti sa cítili ako Moje deti a dobrovoľne zostali Mne verné, iba že ich počet bol oveľa menší. Boli to prvé stvorené bytosti, ktoré vznikli z najblaženejšej tvorivej vôle Môjho nositeľa svetla a z môjho obrovského prílivu sily lásky, ktorá ho napĺňala. A táto sila lásky bola neoddeliteľnou súčasťou týchto bytostí a neustále ich tlačila smerom ku Mne, pretože spoznali prítomnú vôľu svojho tvorcu ako zlú, a preto sa od neho odvrátili. Dokonca aj ostatné bytosti by to dokázali rozpoznať, ale slepo nasledovali toho, ktorého mohli vidieť, a ich vôľa bola rešpektovaná a nijakým spôsobom som ju nechcel ovplyvniť, pretože toto rozhodnutie vôle sa muselo uskutočniť, aby sa stvorené bytosti formovali k nezávislej dokonalosti. Bytosť, ktorá ma opustila, potiahla za sebou do priepasti veľký počet nasledovníkov, pretože vzdialiť sa od Mňa znamenalo usilovať sa o priepasť, zamerať sa na úplne opačný stav, čo znamená tmu a slabosť, stratu vedomosti a sily. Zatiaľ čo Moje deti zostali v najjasnejšom svetle a nesmiernej sile a blaženosti.
Po tomto páde Lucifera, nositeľa svetla, bola jeho sila zlomená/porazená.... Už nemohol pracovať a tvoriť, hoci som ho nezbavil jeho sily (v zmysle „vziať mu silu“), pretože bol mojím stvorením. Jeho sila a moc bola v jeho nasledovníkoch, nad ktorým teraz vládol ako knieža temnoty. Ale aj oni sú tiež produkty Mojej lásky, ktoré nenechám navždy svojmu protivníkovi. Pokiaľ tieto bytosti stále zdieľajú jeho vôľu, patria jemu; Akonáhle sa Mi podarí obrátiť ich vôľu smerom ku Mne, on ich stratí, a tak sa jeho sila zmenšuje rovnako, ako Ja prepúšťam väzňov z jeho kontroly, čo však vždy predpokladá slobodnú vôľu bytosti.
A toto je zámerom Môjho večného plánu Spasenia, ktorý je horlivo a láskyplne podporovaný všetkými obyvateľmi kráľovstva svetla, Mojimi anjelmi a archanjelami, pretože sú to všetci Moji spolupracovníci, ktorí sa snažia znovu priniesť blaženosť ich padlým bratom, ktorú (blaženosť) kedysi dobrovoľne zapreli.... A toto dielo vyslobodenia sa podarí, aj keď to vyžaduje večné časy, až kým sa Mi posledný, raz padlý duch nevráti, dokonca kým sa Moja prvá bytosť, ktorá sa raz vynorila z Mojej lásky, ku Mne znovu nepriblíži v túžbe po Mojej láske.... dokiaľ sa ona v pokání nevráti do Otcovho domu, ktorý raz dobrovoľne opustila....
AMEŇ
Traducător