• Înapoi

Mai multe traduceri:

Ființa creată pentru prima dată.... Purtător de lumină.... Apostazia de la Dumnezeu....

În calitate de ființă umană, intelectul vostru nu înțelege adevărul profund decât într-o anumită măsură, deoarece lucrurile pur spirituale pot fi explicate doar în mod spiritual, această explicație este primită de spiritul din voi și, cu siguranță, este transmisă și intelectului prin intermediul sufletului, însă acesta este încă prea împovărat de povara pământească și, prin urmare, nu poate pătrunde în cunoașterea spirituală atât de adânc încât totul să fie clar pentru el. Spiritul Meu, însă, se anunță prin scânteia spirituală și oricine are iubire va înțelege și el sensul a ceea ce îi anunț:

Voința Mea de a da formă era extrem de mare, puterea Mea era inepuizabilă și Mi-am găsit beatitudinea în realizarea gândurilor și planurilor Mele. Și această fericire a vrut să se împărtășească, iubirea Mea a vrut să se dăruiască, am vrut ca o altă ființă în afară de Mine să se bucure de ceea ce Mă făcea nespus de fericit. Simțeam că singurătatea Mea era un neajuns pe care îl puteam remedia oricând, de îndată ce aș fi vrut.... Și am vrut să Mă regăsesc într-o ființă care trebuia să fie cel mai strâns unită cu Mine, pe care am vrut să o formez ca o oglindă a Mea, ca imaginea Mea, pentru a-i putea oferi o fericire nelimitată și astfel să-Mi sporesc din nou fericirea. Am vrut să creez o astfel de ființă, iar această voință a fost suficientă, pentru că voința Mea a fost putere și a lucrat întotdeauna în dragoste și înțelepciune. Ființa care a ieșit din Mine era într-adevăr imaginea Mea, dar nu M-a putut vedea pentru că, dacă ar fi putut să Mă vadă, ar fi murit de fericire, deoarece nicio ființă nu putea suporta să Mă vadă, pentru că orice ființă, chiar și cea mai perfectă imagine a Mea, nu este decât un produs al forței iubirii Mele, în timp ce Eu Însumi sunt puterea iubirii și eclipsez totul cu o forță incomparabilă, dar de aceea nu eram vizibil pentru ființa care a ieșit din Mine. Cu toate acestea, în această ființă am creat un recipient pentru Mine Însumi, în care puterea Mea de iubire putea curge în mod constant, o ființă care, prin urmare, primea de asemenea voința Mea creatoare, puterea Mea, înțelepciunea Mea și iubirea Mea din abundență de la Mine, prin afluxul constant de putere de la Mine. Prin urmare, acum era capabilă să simtă aceeași fericire, putea să se despoaie de forța sa, după voința sa, putea să fie creativă, să se facă fericită și astfel să-Mi sporească în mod constant fericirea, pentru că forța Mea îi permitea acest lucru și Eu Mă bucuram de fericirea ei....

Și acum nenumărate ființe identice au ieșit din acea ființă.... Toți erau copii ai iubirii Mele, în lumină radiantă, în perfecțiune supremă, căci numai cele mai perfecte lucruri puteau ieși vreodată din imaginea Mea și din iubirea Mea infinită creată de Mine, pentru că ambele noastre voințe erau identice, ambele iubiri se reflectau în ființele create, pentru că nu exista nimic imperfect atâta timp cât voința și iubirea Mea lucrau prin acea primă ființă creată. Era o lume de spirite pline de lumină, existau spirite create inițial în număr mare.... puterea de la Mine curgea fără restricții către ființa pe care o alesesem să fie purtătoare de lumină și putere....

Iar ființa în sine era fericită.... Totuși, am vrut și să sporesc această fericire; am vrut ca ea să nu fie legată de voința Mea, ci să fie activă prin voința sa proprie, ceea ce a fost voia Mea.... dacă ființa era și rămânea perfectă..... Căci ființa, fiind creată de Mine, era incapabilă de orice altă voință. Dar am vrut ca ea să poată face ce vrea, pentru că aceasta era prima caracteristică a unei ființe divine: Iubirea este atât de puternică în ea încât determină o voință îndreptată în egală măsură spre Mine. Am vrut să primesc această iubire de la prima Mea ființă creată, dar, în același timp, a fost menită să aducă ființa la cea mai înaltă perfecțiune, astfel încât ea să nu mai lucreze ca ființă creată conform voinței Mele, ci, după ce a intrat în voința Mea din iubire, să se bucure de o fericire nelimitată.... Dar, pentru a trece acest test de voință și de iubire, a trebuit să se miște în deplină libertate de voință. Nu M-a văzut, dar M-a recunoscut, pentru că stătea în lumină.... Dar a văzut nenumăratele ființe pe care voința sa le adusese la existență și s-a simțit producătorul lor, deși știa că primise puterea de la Mine.... Și ființa mi-a invidiat puterea.... Fiind vizibilă pentru ființele pe care le-a creat, era totuși conștientă de originea sa din Mine, dar și-a revendicat dreptul de a domni asupra acestor ființe pentru sine, prezentându-se în fața lor ca sursă de forță, ca singura putere capabilă să creeze.... Practic, a denunțat iubirea față de Mine pentru a putea să domine.... Acest proces este de neînțeles pentru voi, oamenii, faptul că o ființă care se cunoaște pe sine ar putea să se abată spre o gândire complet greșită, însă liberul arbitru explică acest lucru, care, pentru a putea acționa, ar putea de asemenea să aleagă în mod negativ, dar nu a fost nevoit să aleagă.

Purtătorul de lumină și de putere a văzut pe de o parte dovada puterii ghidate prin el, dar nu a văzut sursa puterii în sine. Astfel, el s-a ridicat la poziția de conducător al spiritelor create și a încercat, de asemenea, să Mă prezinte pe Mine Însumi ca fiind inexistent. El a căutat să-și transfere voința, acum întoarsă de la Mine, către ei.... Și acum a venit momentul deciziei, dovada perfecțiunii lor, și pentru aceste ființe create de purtătorul de lumină cu ajutorul forței Mele.... Puterea Mea era în toate aceste ființe, erau pline de lumină și străluceau de iubire pentru Mine, pe Cel care nu-L vedeau, dar pe care totuși Îl recunoșteau. Dar ele erau, de asemenea, îndreptate spre Creatorul lor cu iubire, pentru că puterea care le-a creat era iubirea care curgea prin prima ființă creată și care i-a permis să creeze. Această iubire trebuia acum să decidă, și s-a împărțit....

O confuzie nefirească a apărut în rândul ființei spirituale care s-a simțit îndemnată să ia o decizie. Dar era de asemenea de înțeles din nou.... întrucât puterea Mea de iubire funcționa ca lumină.... că îndemnul către sursa inițială de putere era mai puternic în multe ființe, că iubirea se diminua față de cel care se despărțea de Mine și se împingea spre Mine cu o forță sporită.... Pentru că lumina din ele era realizarea faptului că Eu eram iubirea din eternitate. Deși fiecare ființă avea cunoaștere, ea avea și liberul arbitru, care nu era legat de cunoaștere, altfel ar fi fost lipsită de libertate. Și lumea spirituală s-a împărțit în sine.... Ființa din afara Mea avea adepții ei, la fel ca și Eu Însumi, deși nu eram vizibil. Dar puterea venită de la Mine a avut un efect atât de puternic încât multe ființe s-au îndepărtat de cel care voia să Mi se opună.... Voința lor a rămas corect direcționată, în timp ce purtătorul de lumină și adepții săi și-au direcționat greșit voința, astfel că s-au separat de Mine în ceea ce privește voința și asta a însemnat căderea lor în abis....

Astfel, purtătorul de lumină, ființa cea mai plină de lumină care a ieșit din Mine, a devenit adversarul Meu, în timp ce ființa care a ieșit din el, creată de ambele noastre voințe de iubire, s-a întors parțial spre Mine și parțial spre el, în funcție de fervoarea de iubire cu care s-a umplut. Pentru că odată cu momentul separării de Mine a purtătorului de lumină, în ființe a apărut și o dorință nedeterminată de a avea un pol solidificat. Liberul arbitru a început să se desfășoare.... ele nu au fost influențate cu forța nici de Mine, nici de adversarul Meu, ci doar luminate de forța amândurora, pe care fiecare ființă dorea să o obțină pentru sine. Fluxul Meu de putere era doar iubire și a atins ființele cu atâta putere încât ele M-au recunoscut fără să Mă vadă, dar au fost capabile să recunoască și schimbarea de voință a Ființei Mele create inițial. Dar, de vreme ce au putut vedea această Ființă, mulți au urmat-o, adică s-au subordonat voinței ei și astfel s-au îndepărtat de Mine. Dar, în egală măsură, ființele create inițial s-au simțit copiii Mei și Mi-au rămas credincioase de bunăvoie, doar că numărul lor era mult mai mic. Acestea au fost primele ființe create, care au fost aduse la existență de cea mai fericită voință creatoare a purtătorului Meu de lumină și de puterea nemărginită a iubirii care se revarsă. Și această forță a iubirii era de asemenea inerentă în aceste ființe și le îndemna în mod constant spre Mine, pentru că recunoșteau că voința actuală a Creatorului lor este greșită și, prin urmare, se îndepărtau de El. Această recunoaștere ar fi fost posibilă și pentru celelalte ființe, dar ele l-au urmat orbește pe cel pe care îl puteau vedea, iar voința lor a fost respectată și nu a fost influențată în nici un fel de Mine, deoarece această decizie de voință trebuia luată pentru a modela ființa creată într-o perfecțiune independentă. Ființa care M-a părăsit a atras cu ea în abis o mulțime de adepți pentru că îndepărtarea de Mine înseamnă îndreptarea spre abis, apropierea de o stare complet opusă, ceea ce înseamnă, prin urmare, întuneric și neputință, lipsă de cunoaștere și de putere. În timp ce copiii Mei au rămas în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată, în fericire.

După această cădere a lui Lucifer, purtătorul de lumină, puterea lui a fost frântă..... Nu mai putea să creeze și să modeleze, deși nu l-am lipsit de putere, pentru că era creatura Mea. Puterea și forța lui erau adepții săi asupra cărora domnea acum ca prinț al întunericului. Dar ei sunt, de asemenea, produsele iubirii Mele, pe care nu le las adversarului Meu pentru totdeauna. Atâta timp cât aceste ființe îi poartă voința, ele îi aparțin; dar de îndată ce am reușit să le întorc voința spre Mine, el le-a pierdut și astfel puterea lui scade în aceeași măsură în care eliberez ființa care îi este roabă de sub controlul său, ceea ce, totuși, necesită întotdeauna voința liberă a ființei. Și acesta este scopul planului Meu veșnic de Mântuire, care este sprijinit cu cea mai mare nerăbdare și dragoste de toți locuitorii împărăției de lumină, de îngerii și arhanghelii Mei, căci toți sunt colaboratorii Mei care se străduiesc să le redea fraților căzuți fericirea la care au renunțat de bună voie.... Și această lucrare de eliberare va reuși, chiar dacă va fi nevoie de timpuri veșnice, până când ultima ființă căzută o dată se va întoarce la Mine, până când prima ființă, care a ieșit din iubirea Mea, se va apropia și ea din nou de Mine în dorința iubirii Mele.... până când se va întoarce și ea cu pocăință în casa Tatălui pe care a părăsit-o de bună voie....

Amin

Traducător

Primeiro Ser.... Criado Light Bearer.... Apostasy from God....

Como ser humano o seu intelecto só em certa medida pode compreender a verdade mais profunda, pois as coisas puramente espirituais só podem ser explicadas espiritualmente, esta explicação é recebida pelo espírito dentro de si e certamente também transmitida ao intelecto através da alma, no entanto esta última ainda está demasiado sobrecarregada com a terra e, portanto, incapaz de penetrar o conhecimento espiritual tão profundamente que tudo é claro para ela. O meu espírito, no entanto, anuncia-se a si próprio através da centelha espiritual que há em si, e qualquer pessoa que tenha amor também compreende o significado do que lhe proclamo:

A minha vontade de moldar as coisas era demasiado grande, a minha força inesgotável, e encontrei a minha felicidade na realização dos meus pensamentos e planos. E esta felicidade queria comunicar-se, o Meu amor queria entregar-se, eu queria outro ser além de Mim mesmo para desfrutar do que Me fez indizívelmente feliz. Senti que a minha solidão era uma falha que eu podia remediar a qualquer momento, assim que quisesse.... E eu queria encontrar-Me novamente num ser que deveria estar mais intimamente unido a Mim, que eu queria moldar como um espelho de Mim mesmo, como a Minha imagem, a fim de poder dar-lhe uma felicidade ilimitada e assim também aumentar novamente a Minha felicidade. Eu queria criar tal ser, e esta vontade era suficiente, pois a minha vontade era força e sempre trabalhou com amor e sabedoria.

O ser que emergiu de Mim era de facto a Minha imagem, mas não podia ver-Me porque, se pudesse ver-Me, teria falecido de felicidade, porque nenhum ser podia suportar a visão de Mim, pois cada ser, mesmo a imagem mais perfeita de Mim mesmo, é apenas um produto da Minha força de amor, enquanto que Eu Sou a força do amor Mim mesmo e irradio tudo com uma força incomparável, mas por isso não era visível para o ser que emergiu de Mim. No entanto, eu tinha criado um recipiente para Mim mesmo neste ser em que a Minha força de amor podia fluir constantemente, um ser que por isso também recebeu de Mim a Minha vontade criativa, a Minha força, a Minha sabedoria e o Meu amor em abundância através do constante influxo de força de Mim. Assim, pôde agora sentir a mesma felicidade, pôde despojar-se da sua força de acordo com a sua vontade, foi capaz de ser criativamente activo, de se fazer feliz, e assim aumentar constantemente a Minha felicidade porque a Minha força permitiu que este ser o fizesse, e eu deliciei-me com a sua felicidade....

E agora inúmeros seres idênticos emergiram desse ser.... Eram todos filhos do Meu amor, em luz radiante, na mais alta perfeição, pois só o mais perfeito poderia emergir da imagem de Mim mesmo e do Meu infinito amor criado por Mim, porque ambas as nossas vontades eram as mesmas, ambas o nosso amor se reflectia nos seres criados, porque não havia nada de imperfeito enquanto a Minha vontade e o Meu amor funcionassem através daquele ser criado pela primeira vez. Era um mundo de espíritos cheio de luz, havia um grande número de espíritos criados originalmente.... a força de Mim fluía sem restrições para o ser que eu tinha escolhido para ser o portador de luz e força....

E o próprio ser foi feliz.... Mas também queria aumentar esta felicidade; queria que ela não estivesse ligada à Minha vontade, mas que fosse activa por vontade própria, o que.... se o ser fosse perfeito e permanecesse.... foi a Minha vontade. Pois o ser, sendo criado por Mim, era incapaz de qualquer outra vontade. Mas eu queria que ele pudesse fazer o que quisesse, porque esta era a primeira característica de um ser divino, que o amor é tão poderoso nele que determina uma vontade que é igualmente dirigida para Mim. Queria receber este amor do Meu primeiro ser criado, mas ao mesmo tempo também se destinava a levar o ser à mais alta perfeição, para que já não funcionasse como um ser criado de acordo com a Minha vontade, mas, tendo entrado na Minha vontade por amor, era para desfrutar de felicidade ilimitada.... Mas para passar esta prova de vontade e amor teve de se movimentar em completa liberdade de vontade. Não me viu, mas reconheceu-me, pois estava na luz.... Mas viu os inúmeros seres que a sua vontade tinha trazido à existência e sentiu-se como seu produtor, apesar de saber que tinha recebido a força de Me.... E o ser invejado Eu a força.... Sendo visível para os seres que criou, estava no entanto consciente da sua origem de Mim, mas reivindicou o direito de governar esses seres para si próprio, apresentando-se a eles como a fonte de força, como o único poder capaz de criar.... Denunciava-me efectivamente o amor para poder governar.... Este processo é incompreensível para vós, humanos, que um ser consciente de si mesmo possa desviar-se para um pensamento completamente errado, mas o livre arbítrio explica isso, o que, para poder agir, também poderia escolher negativamente, mas não tinha de escolher.

O portador da luz e do poder viu de um lado a evidência do poder dirigido através dele, mas não viu a fonte do poder em si. Assim, ele elevou-se para governar os seus espíritos criados e também procurou retratar Mim Mesmo como inexistente para eles. Ele procurou transferir a sua vontade, agora afastada de Mim, para aqueles.... E agora chegou o momento da decisão, a prova da sua perfeição, também para estes seres criados pelo portador da luz usando a Minha força.... A minha força estava em todos estes seres, estavam cheios de luz e brilhavam de amor por Mim, que não viam mas que, no entanto, reconheciam. Mas também se viraram para o seu Criador com amor, porque a força que os criou foi o amor que fluíra através do ser criado pela primeira vez e que lhe permitiu criar. Este amor estava agora a decidir, e dividiu-se....

Surgiu uma confusão profana entre os seres espirituais que se sentiram instados a tomar uma decisão. Mas também era compreensível novamente.... uma vez que a Minha força de amor funcionava como uma.... leve que o impulso para a fonte original de força era mais forte em muitos seres, que o amor diminuía para aquele que se separava de Mim e se empurrava para Mim com mais força.... Pois a luz neles era a realização de que eu era amor desde a eternidade. Embora cada ser tivesse tido a realização, também tinha o livre arbítrio que não estava vinculado à realização ou teria sido desprovido de liberdade. E o mundo espiritual dividiu-se.... O ser à parte de Mim tinha os seus seguidores, tal como Eu próprio, embora eu não fosse visível. Mas a força de Mim teve um efeito tão forte que muitos seres se afastaram daquele que se queria opor a Mim.... A sua vontade permaneceu correctamente dirigida, enquanto que o portador da luz e os seus seguidores dirigiram a sua vontade de forma errada, separando-se assim de Mim em termos de vontade e isto significou a sua queda no abismo....

Assim o portador da luz, o ser mais leve que emergiu de Mim, tornou-se o Meu adversário, enquanto o ser que emergiu dele, que criou ambas as nossas vontades de amor, voltou-se em parte para Mim e em parte para ele, dependendo da emanação de amor pela qual foi preenchido. Pois com o momento da separação do portador da luz de Mim, um desejo indeterminado de um pólo solidificado também surgiu nos seres. O livre arbítrio começou a desdobrar-se.... eles não foram influenciados à força por Mim nem pelo Meu adversário, mas apenas iluminados por ambas as nossas forças que cada ser queria ganhar para si próprio. O meu fluxo de força foi apenas amor e tocou tão poderosamente os seres que eles Me reconheceram sem Me verem, mas também foram capazes de reconhecer a mudança de vontade do Meu Ser criado pela primeira vez. Mas como puderam ver este Ser, muitos seguiram-no, ou seja, subordinaram-se à sua vontade e assim se afastaram de Mim. Mas igualmente, os seres criados originalmente sentiam-se como Meus filhos e permaneceram fiéis a Mim por vontade própria, apenas o seu número era muito menor. Estes foram os primeiros seres criados que foram trazidos à existência pela vontade criativa mais feliz do meu portador da luz e pela força imensurável do amor. E esta força de amor era também inerente a estes seres e incitava-os constantemente para Mim, pois reconheciam a vontade presente do seu Criador como errada e por isso se afastaram d'Ele. Este reconhecimento também teria sido possível para os outros seres mas eles seguiram cegamente aquele que podiam ver, e a sua vontade foi respeitada e de forma alguma influenciada por Mim porque esta decisão de vontade teve de ser tomada para moldar o ser criado na perfeição independente. O ser que Me deixou arrastou um grande seguimento com ele para o abismo, pois partir de Mim significa lutar para o abismo, aproximar-se de um estado completamente oposto, o que significa, portanto, escuridão e impotência, falta de conhecimento e força. Enquanto que os meus filhos permaneceram na luz mais radiante e na força imensurável, em êxtase.

Após esta queda de Lúcifer, o portador da luz, a sua força foi quebrada.... Ele já não podia criar e moldar, embora eu não lhe tenha retirado as forças porque ele era o meu ser criado. O seu poder e força era o seu apêndice sobre o qual governava agora como o príncipe das trevas. Mas são também os Meus produtos de amor que não deixo para sempre ao Meu adversário. Enquanto estes seres ainda carregarem a sua vontade, eles pertencem-lhe; mas assim que eu consegui virar a sua vontade para Mim, ele perdeu-os, e assim o seu poder diminui na mesma medida em que eu liberto o ser em cativeiro do seu controlo, o que, contudo, requer sempre o livre arbítrio do ser. E este é o propósito do Meu eterno plano de Salvação, que é apoiada com grande entusiasmo e amor por todos os habitantes do reino da luz, pelos Meus anjos e arcanjos, pois todos eles são Meus colaboradores que se esforçam por devolver aos irmãos caídos a bem-aventurança que outrora perderam voluntariamente.... E este trabalho de libertação será bem sucedido, mesmo que requeira tempos eternos até ao último, uma vez caído, até que o Meu primeiro ser, que emergiu do Meu amor, também se aproxima de Mim novamente em desejo do Meu amor.... até que, também ela, regresse arrependida à casa do Pai, que uma vez deixou.... voluntariamente_>Ámen

Traducător