• Înapoi

Revederea în lumea de dincolo în împărăția luminii....

Este un moment incomparabil de fericit când sufletul părăsește Pământul și intră în împărăția luminii, în sfere unde nu mai există nimic neatractiv, unde sufletul este îmbrățișat de un val de lumină fericită, unde ființe extrem de frumoase se apropie de el și îi arată o măsură de iubire care aproape îl copleșește. Razele de lumină sunt adaptate la starea sa de maturitate, deci întotdeauna în măsura în care îl fac cu siguranță inimaginabil de fericit, dar nu îi mistuie sufletul, ceea ce un exces de lumină, pentru care sufletul nu este încă receptiv, ar putea cu siguranță să o facă.... În vastitatea infinită el vede cele mai minunate creații, căci ochiul său spiritual are acum capacitatea de a contempla creațiile spirituale care nu mai sunt materie și care, totuși, apar în fața sa la fel de veridice, deci nu sunt o autoamăgire.

Și în mijlocul acestei frumuseți, pe care ochiul său o privește, îi găsește pe cei dragi care l-au precedat în gradul de maturitate, în care împărăția luminii a putut să îi primească. Pentru oameni, fericirea unei astfel de revederi este de neconceput, dar în împărăția spirituală sufletul poate primi impresii mai profunde fără să piară, și simte conștient fericirea pe care Dumnezeu i-a pregătit-o și îi cântă în inima sa laude și mulțumiri, așa cum în general, dacă împărăția luminii i-a devenit casă, strălucește de dragoste pentru Tatăl care i-a pregătit toate aceste fericiri.... Lucrul împreună cu sufletele aflate în același grad de maturitate îi sporește puterea și voința de a lucra, iar acum aceasta se îndreaptă spre sufletele care sunt încă mult sub el, pentru a le ajuta să atingă aceeași beatitudine. Și cu iubire milostivă se îngrijește de cei care i-au fost aproape pe Pământ și care încă locuiesc în sferele inferioare, care au rămas în urmă în dezvoltarea lor spirituală pe Pământ din cauza necredinței și a lipsei de bunătate și, prin urmare, încă trăiesc nefericiți în întuneric sau în amurg în lumea de dincolo.... El recunoaște cu siguranță aceste suflete și poate să se apropie de ele și să le ofere ajutorul său, dar el însuși nu este recunoscut de aceste suflete și, prin urmare, ajutorul său este adesea respins.... Cu toate acestea, dragostea și răbdarea unui suflet de lumină tinde în mod constant spre aceste suflete și, din când în când, reușește să obțină influență. Fericirea sa, pe care o primește în emanația constantă de iubire a lui Dumnezeu, în creațiile incomparabile ale împărăției de lumină și în interacțiunea cu ființele cu care este unit în iubire fericită, îi dă în permanență impulsul pentru o activitate răscumpărătoare, își găsește propria fericire în a dărui ceea ce primește el însuși; își găsește mereu împlinirea dorinței sale de Dumnezeu și nu poate să nu vrea să îi facă fericiți. Este imposibil să descrii oamenilor de pe Pământ slava împărăției luminii, tocmai pentru că un suflet matur poate suporta doar abundența luminii și, prin urmare, poate înțelege și beatitudinea, iar ființa umană încă imperfectă nu are înțelegere pentru aceasta. Dar un lucru pe care el ar trebui și poate să îl creadă este că va exista o revedere în împărăția de dincolo, că moartea nu pune capăt vieții actuale a sufletului și că aceste suflete se recunosc între ele atunci când se atinge un anumit grad de maturitate, dar pe care multe suflete nu îl au încă. De aceea, pentru multe suflete poate dura mult timp până să experimenteze fericirea reunirii cu cei dragi; totuși, dorința de a o obține este adesea motivul pentru a se strădui să se ridice. Forța de iubire a sufletelor este în permanență activă pentru a răscumpăra sufletele din adânc și pentru a le ajuta să ajungă la beatitudine, să intre în împărăția unde îi înconjoară o lumină radiantă, unde Îl pot privi pe Dumnezeu și unde orice adversitate are un sfârșit....

Amin

Het weerzien in het hiernamaals - Graad van voltooiing

Het is een onvergelijkelijk zalig moment wanneer de ziel van de aarde scheidt en het lichtrijk binnengaat in sferen waarin er niets slechts meer is, waar de ziel door een golf van zalig makend licht omvangen wordt. Waar uiterst schone wezens haar benaderen en haar een mate van liefde betonen die haar bijna overweldigt. De lichtuitstralingen zijn aan haar graad van rijpheid aangepast, dus steeds in die mate dat ze wel onvoorstelbaar gelukkig stemmen maar de ziel niet verteren, wat een overmaat aan licht die de ziel nog niet in staat is op te nemen, wel zou kunnen. In oneindige uitgestrektheid ziet zij de wonderbaarlijkste scheppingen, want haar geestelijk oog is nu geschikt geestelijke scheppingen te kunnen aanschouwen, die niet stoffelijk meer zijn maar zich toch net zo werkelijk aan haar vertonen en dus geen zelfbedrog zijn.

En te midden van deze schoonheid die haar oog aanschouwt, treft zij haar geliefden aan die haar vooraf zijn gegaan in die graad van rijpheid dat het lichtrijk hen kon opnemen. Voor mensen is de zaligheid van zo'n weerzien niet in te denken, maar in het geestelijke rijk is de ziel in staat diepere indrukken op te doen zonder te vergaan. En zij ervaart bewust de zaligheid die God haar bereidt en zingt Hem in haar hart lof en dank toe, net als ze, wanneer het lichtrijk haar vaderland is geworden, helemaal in liefde ontbrandt tot de Vader die haar al deze zaligheden heeft bereid.

Het samenwerken met zielen met dezelfde graad van rijpheid, verhoogt haar kracht en haar wil tot werkzaam zijn. En deze richt zij nu op de zielen die nog ver onder haar staan, om hen te helpen dezelfde zaligheid te bereiken. En zij bekommert zich nu in barmhartige liefde om degenen die haar na stonden op aarde en die nog in lagere sferen vertoeven. Die op aarde door ongeloof en liefdeloosheid in hun geestelijke ontwikkeling zijn achtergebleven - en daarom in het hiernamaals nog ongelukkig in duisternis of in schemerlicht vertoeven. Zij herkent weliswaar deze zielen en zij kan hen ook naderen en hun haar hulp aanbieden, maar zijzelf wordt door deze zielen niet herkend en daarom wordt haar hulp ook vaak afgewezen.

Maar de liefde en het geduld van een lichtziel doen onophoudelijk moeite voor deze zielen en bereiken ook eens dat zij invloed krijgt. Haar eigen zaligheid die zij vanuit de voortdurende liefdesuitstraling van God ontvangt, de onvergelijkelijke scheppingswerken in het lichtrijk en het samenwerken met wezens met wie zij in gelukkig makende liefde verbonden is, geven haar voortdurend nieuwe kracht om verlossend werkzaam te zijn. Zelf vindt zij haar geluk daarin, te geven wat zijzelf ontvangt. Steeds wordt haar verlangen naar God vervuld en zij kan niet anders dan eveneens gelukkig willen maken.

Het is onmogelijk de mensen op deze aarde de heerlijkheid van het lichtrijk te beschrijven, omdat alleen een voltooide ziel de volheid van licht kan verdragen en daardoor ook de zaligheid kan begrijpen waarvan de nog onvolkomen mens geen begrip heeft. Doch één ding moet en kan hij geloven: dat er een weerzien is in het rijk hierna. Dat de dood niet een einde maakt aan het eigenlijke leven van de ziel en dat deze zielen elkaar herkennen, als een bepaalde graad van rijpheid bereikt is die echter veel zielen nog niet bezitten. En daarom kan het voor veel zielen ook lang duren voordat zij het geluk van de vereniging met hun geliefden ervaren. Maar het verlangen ernaar is vaak een reden om opwaarts te streven. De liefdeskracht van de zielen is voortdurend bezig zielen uit de diepte te verlossen en hen te helpen zalig te worden, hen te helpen het rijk binnen te gaan waar stralend licht hen omringt, waar zij God kunnen aanschouwen en waar alle nood ten einde is.

Amen