Viața pământească este doar o perioadă de încercare în care trebuie să vă dovediți vouă înșivă că vă folosiți corect voința. Dacă treceți testul, abia atunci veți avea o viață corectă, o viață care vă satisface în toate, care vă face fericiți pentru că vă aduce întotdeauna împlinirea dorinței voastre. Dar dorința voastră este de un alt fel decât pe Pământ. Recunoașteți mai întâi cât de zadarnice au fost bunurile pământești în comparație cu bucuriile împărăției spirituale, nu vă mai străduiți pentru ceva trecător, ci recunoașteți valoarea bunurilor care sunt nepieritoare. Dar atâta timp cât urmăriți bunurile materiale pe Pământ, atâta timp cât gândurile și intențiile voastre se învârt în jurul plăcerilor pământești sau al posesiunilor pământești, voința voastră va fi în continuare încătușată de cel care este stăpânul lumii pământești, căci acesta este mijlocul lui de a vă cuceri, acela de a vă ademeni cu plăcerile lumii pentru a vă distrage de la țelul care v-a fost fixat pentru viața pământească. Dar atunci cu greu veți putea trece testul voinței și, de asemenea, cu greu veți putea intra în împărăția spirituală pentru viața veșnică după dispariția voastră pământească. Căci testul eșuat al voinței vă va aduce o soartă îndoielnică în veșnicie, o stare de chin în care veți tânji mereu după bunurile pământești pentru a trebui să recunoașteți mereu că acestea nu mai există pentru voi, că sunteți deci săraci pentru că nu posedați nici bunuri spirituale, nici bunuri pământești. Atâta timp cât trăiți pe Pământ, ar trebui să învățați să recunoașteți nevrednicia bunurilor pământești-materiale și să încercați să vă detașați de ele, pentru că numai îndepărtându-vă de ele, bunurile spirituale vă vor deveni accesibile, deoarece nicio ființă umană nu le poate obține pe amândouă în același timp și pentru că voința liberă a ființei umane trebuie să decidă ce bunuri i se par dezirabile. Voința omului este corect folosită atunci când colecționează bunuri spirituale, când nu se lasă ispitit de plăcerile pământești, ci caută în mod constant contactul cu lumea spirituală, când renunță la ceea ce îi oferă lumea și se lasă în schimb insuflat spiritual, când, prin urmare, acordă puțină atenție dorințelor trupului și se gândește în schimb la suflet, când îi oferă acestuia hrană spirituală și renunță la plăcerile pământești pentru a nu lăsa sufletul să moară de foame. Dacă omul îl caută pe Dumnezeu, El se va lăsa și pe Sine Însuși găsit, pentru că o astfel de voință îi este plăcută și îi asigură omului dragostea și harul lui Dumnezeu. Atunci el va fi trecut testul voinței și își va fi trăit cu succes viața pământească pentru suflet, iar apoi îl așteaptă o viață fericită în împărăția spirituală care va dura veșnic și îl va compensa de o mie de ori pentru tot ceea ce a pierdut pe Pământ....
Amin
TraducătorA vida terrena é apenas um momento de provação em que provareis a vós próprios que utilizais correctamente a vossa vontade. Se passar o teste, só então terá a vida certa, uma vida que o satisfaz em tudo, o que o faz feliz porque lhe traz sempre a realização do seu desejo. Mas o seu desejo é de um tipo diferente do que na terra. Reconhece-se primeiro como os bens terrenos eram fúteis em comparação com as alegrias do reino espiritual, já não se luta por nada transitório, mas reconhece-se o valor dos bens que são imperecíveis. Mas enquanto perseguires os bens materiais na terra, enquanto os teus pensamentos e intenções girarem em torno dos prazeres terrenos ou dos bens terrenos, a tua vontade ainda será amordaçada por aquele que é senhor do mundo terreno, pois é esse o seu meio de te conquistar, que te seduz com os prazeres do mundo para te distrair do objectivo que te é fixado para a vida terrena. Mas então dificilmente poderá passar o teste da vontade e também dificilmente poderá entrar no reino espiritual para a vida eterna após a sua morte terrena. Pois a prova falhada da vontade dar-lhe-á um destino duvidoso na eternidade, um estado de tormento em que ansiará constantemente por bens terrenos para ter de reconhecer constantemente que estes já não existem para si, que é, portanto, pobre porque não possui nem bens espirituais nem terrenos. Enquanto viverem na terra, devem aprender a reconhecer a indignidade dos bens materiais terrenos e tentar desligar-se deles, pois só afastando-se deles é que os bens espirituais se tornarão acessíveis para vós, porque nenhum ser humano pode alcançar ambos ao mesmo tempo e porque o livre arbítrio do ser humano tem de decidir quais os bens que lhe parecem desejáveis. A vontade do ser humano é correctamente utilizada quando recolhe bens espirituais, quando não se deixa tentar pelos prazeres terrenos mas procura constantemente o contacto com o mundo espiritual, quando renuncia ao que o mundo lhe oferece e, em vez disso, se deixa pensar espiritualmente, quando presta pouca atenção aos desejos do corpo e, em vez disso, considera a alma, quando a alimenta espiritualmente e renuncia aos prazeres terrenos para não deixar a alma morrer à fome. Se o ser humano procura Deus, Ele também se permitirá ser encontrado, porque tal vontade lhe agrada e assegura ao ser humano o amor e a graça de Deus. Então ele terá passado o teste da vontade e vivido com sucesso a sua vida terrena pela alma, e então uma vida feliz espera-o no reino espiritual que durará para sempre e o compensará mil vezes por tudo o que lhe faltou na terra...._>Ámen
Traducător