• Înapoi

Trup, suflet și spirit.... Explicație....

Relația dintre trup, suflet și spirit este de neînțeles pentru oameni și, prin urmare, funcționarea spiritului este, de asemenea, dificil de explicat acestora. Spiritul se află în opoziție cu trupul, în timp ce sufletul se află între cele două, astfel că el trebuie, ca să spunem așa, să se decidă pentru trup sau pentru spirit, dar nu se poate întoarce niciodată spre amândouă. La începutul întrupării sale ca ființă umană, sufletul este complet devotat trupului, de aceea se străduiește să îndeplinească toate dorințele trupului, adică să gândească, să simtă și să vrea.... sufletul ființei umane.... este doar în acord cu trupul, care, fiind încă materie în sine, caută și el să se unească cu materia. Astfel, omul va avea o dorință pentru bunuri materiale, deoarece acestea sunt întruchiparea a ceea ce îi face plăcere trupului. Prin urmare, spiritul este aproape ineficient, sufletul nu ascultă ceea ce îi cere spiritul; el nu se poate afirma, deoarece trupul are încă preponderența și ocupă pe deplin sufletul, dominându-i astfel simțurile și aspirațiile. Dar sufletul poate recunoaște și el inutilitatea lucrurilor pământești, poate considera dorința trupului ca fiind lipsită de importanță, poate cere de la viața pământească mai mult decât simple bunuri materiale.... atunci spiritul își intră în drepturi.... El se exprimă acum către suflet și este ascultat de acesta. Sufletul începe să ia o altă direcție, nu mai revendică pentru trup, ci se străduiește pentru bunuri spirituale, se lasă învățat, adică acceptă fără contradicție ceea ce îi transmite spiritul, ba chiar se simte fericit și acordă tot mai puțină atenție trupului său sau caută și el să-l încline spre ceea ce cere spiritul de la suflet.... să renunțe la materia pământească în schimbul bunurilor spirituale. Acum că spiritul a triumfat asupra trupului, atât spiritul cât și trupul caută să câștige sufletul pentru ei înșiși. Și de îndată ce spiritul reușește să suprime dorințele trupului, el este învingător.... Dar ce se înțelege prin spirit?....

Spiritul este divinul din ființa umană, este ceea ce marchează ființa umană ca fiind creatura lui Dumnezeu, spiritul este legătura care leagă ființa umană de Tatăl-Spirit din eternitate. Este conștiința în om de a fi veșnic unit cu Tatăl din veșnicie. De îndată ce intră în acțiune, ființa umană se recunoaște pe sine ca fiind o creatură a lui Dumnezeu, înainte de aceasta, ea este conștientă doar de sine ca ființă vie care vrea să obțină de la viață tot ceea ce aceasta îi oferă. Dar atunci când omul se recunoaște pe sine, atunci lumea nu mai este nimic pentru el, atunci caută bunuri superioare, atunci gândurile sale sunt îndreptate spre împărăția spirituală, atunci caută să intre în contact cu Cel care i-a dat viață, atunci gândirea sa este corectă, iar voința și acțiunile sale corespund voinței divine. Atunci va lucra în ființa umană spiritul de la Dumnezeu, căruia sufletul i se predă acum pentru a fi călăuzit și instruit, astfel încât trupul, sufletul și spiritul să devină acum una și să caute unirea cu Dumnezeu, deoarece spiritul din ființa umană îndeamnă în mod constant spre Tatăl-Spirit, cu Care este și va rămâne indisolubil unit pentru eternitate....

Amin

Corpo – Anima – Spirito – La spiegazione

Per l’uomo è incomprensibile in quale rapporto stanno vicendevolmente il corpo, l’anima e lo spirito. E per questo è anche difficile da spiegare loro “l’agire” dello spirito. Lo spirito è il contrario del corpo, mentre l’anima si trova in mezzo ai due, quindi si deve in certo qual modo decidere per il corpo o per lo spirito, ma non può mai rivolgersi contemporaneamente ad ambedue. L’anima all’inizio dell’incorporazione come uomo, è dedita totalmente al corpo. L’anima dell’uomo ha quindi la tendenza a soddisfare tutti i desideri del corpo, cioè pensare, percepire e volere, essi sono soltanto predisposti per il corpo perché egli stesso è ancora materia e cerca di unirsi alla materia. Quindi l’uomo avrà solamente dei desideri per i beni materiali, perché questi sono la quintessenza di ciò che piace al corpo. Lo spirito non arriva quasi per nulla ad essere stimato, l’anima non ascolta ciò che le dice lo spirito. Non può affermarsi, perché il corpo ha ancora il privilegio ed impegna l’anima in tutto e per tutto, cioè domina il suo sentimento e la sua tendenza.

L’anima può anche riconoscere la non validità delle cose terrene, può considerare non importante il desiderio del corpo, può pretendere di più dalla vita terrena che solamente beni materiali. Allora lo spirito giunge al suo diritto. Ora egli si esprime nei confronti dell’anima e viene da lei ascoltato. L’anima comincia a dirigersi in un’altra direzione, ora non chiede più niente per il corpo, ma tende verso beni spirituali, si lascia istruire, cioè accetta senza resistenza ciò che le trasmette lo spirito, anzi si sente felice e bada sempre meno al suo corpo oppure cerca di rendere anche lui incline a ciò che lo spirito chiede all’anima: di deporre la materia terrena, per scambiare beni spirituali. Ora lo spirito ha vinto sul corpo. Ambedue, spirito e corpo cercano di vincere per sé l’anima e quando riesce allo spirito di respingere i desideri della carne, egli è vincitore. Ma che cosa è da intendersi per “spirito”? -

Lo spirito è il Divino nell’uomo, e ciò che caratterizza gli uomini come creature divine, lo spirito è il legame che unisce l’uomo con lo Spirito del Padre dall’Eternità. E’ la consapevolezza nell’uomo di essere unito dall’Eternità con lo Spirito del Padre. Appena entra in azione, solo allora l’uomo si riconosce come “creatura di Dio”, prima è consapevole di sé soltanto come essere vivente, che vorrebbe conquistare tutto ciò che la vita gli offre. Ma quando l’uomo si riconosce, allora il mondo non gli significa più nulla, allora cerca beni superiori, allora i suoi pensieri sono rivolti al Regno spirituale allora cerca di entrare in comunicazione con Colui il Quale gli ha dato la Vita, allora il suo pensare è giusto ed il suo volere ed agire corrispondenti alla Volontà divina. Allora opera quindi lo spirito da Dio nell’uomo al Quale ora l’anima si dedica, la guida e l’ammaestra affinché corpo, anima e spirito diventino ora uno e stabiliscano l’unione con Dio, perché lo spirito spinge ininterrottamente verso lo Spirito del Padre, con il Quale è legato e lo rimane in tutte le Eternità.

Amen