• Înapoi

Dizolvare.... Exterminare.... Noua interdicție....

Progresul spiritual nu poate fi înregistrat niciodată într-o lume a urii și a lipsei de bunăvoință, iar Pământul nu reușește să-și atingă scopul real de a ajuta spiritualul întrupat în el să se dezvolte ascendent. A sosit, așadar, momentul ca multiplele creații, care ar trebui să îndeplinească acest scop, să fie dizolvate și să elibereze spiritualul în scopul unei noi transformări. Dar pentru umanitate, această disoluție înseamnă o cădere de la înălțimea deja escaladată în cea mai adâncă adâncime, înseamnă un transfer înapoi în materia cea mai dură și o nouă trecere prin toate lucrările creației pe Noul Pământ. Din cauza sărăciei lor de iubire, oamenii sunt complet ignoranți și nu înțeleg ceea ce îi așteaptă și nici nu vor să se gândească la asta dacă li se prezintă cunoștințele despre aceasta. Ei nu se preocupă de problemele spirituale, iar acesta este, de asemenea, un semn că a sosit timpul disoluției Vechiului Pământ. Ei nu sunt deschiși la nici o explicație în legătură cu aceasta, trăiesc doar în funcție de interesele lor pământești și resping orice conversație spirituală. Și, prin urmare, îndemnurile și avertismentele sunt fără succes. Dar dacă nu există nicio posibilitate ca o schimbare spirituală să aibă loc pe Pământ, dacă un impuls spiritual este complet exclus, atunci nu ne putem aștepta decât la o descompunere completă, pe care însă Dumnezeu nu o va lăsa să se întâmple mai întâi, ci va remodela deja Pământul în prealabil, ceea ce, deși este legat de o lucrare de distrugere completă, este totuși prevăzut în planul veșniciei pentru a da o viață nouă omenirii complet degenerate, adică spiritului legat în ea, posibilitatea de a se dezvolta din nou în ascensiune, deoarece iubirea infinită a lui Dumnezeu nu va lăsa nimic să cadă complet, chiar dacă este complet contrar lui. Prin urmare, ultima distrugere a Pământului va fi în același timp un act de cea mai mare milă, dar va avea loc în mod irevocabil pentru a preveni o coborâre și mai adâncă a oamenilor care, în lipsa lor de bunătate, au rupt deja orice legătură cu Dumnezeu și au lărgit prăpastia dintre El și ei și, prin urmare, nu mai au nicio putere de a se dezvolta ascendent. Și de aceea Dumnezeu le vine în ajutor, îi lipsește de forma lor exterioară și îi leagă din nou pe cei spirituali, astfel încât prăpastia infinit de mare, pe care a stabilit-o liberul arbitru al ființei umane, să fie redusă din nou în starea de constrângere, astfel încât cei spirituali să se apropie din nou de Dumnezeu în starea de legătură și să aibă din nou posibilitatea de a folosi corect libertatea voinței pentru a ajunge la Dumnezeu, chiar dacă după o perioadă de timp infinit de lungă....

Amin

Auflösung.... Vernichtungswerk.... Neubannung....

In einer Welt des Hasses und der Lieblosigkeit kann nimmermehr ein geistiger Fortschritt verzeichnet werden, und es verfehlt die Erde ihren eigentlichen Zweck, dem in ihr verkörperten Geistigen zur Aufwärtsentwicklung zu verhelfen. Es ist sonach die Zeit gekommen, daß die mannigfaltigen Schöpfungen, die diesen Zweck erfüllen sollten, aufgelöst werden und das Geistige freigeben zwecks neuer Verformung. Für die Menschheit aber bedeutet diese Auflösung ein Sturz aus der schon erklommenen Höhe in die tiefste Tiefe, er bedeutet ein Rückversetzen in die härteste Materie und nochmaligen Gang durch alle Schöpfungswerke auf der neuen Erde. Die Menschen sind durch ihre Liebearmut völlig unwissend und haben für das vor ihnen Liegende kein Verständnis und auch keinen Willen, darüber nachzudenken, so ihnen das Wissen darüber unterbreitet wird. Sie befassen sich nicht mit geistigen Problemen, und es ist dies gleichfalls ein Zeichen, daß die Zeit der Auflösung der alten Erde gekommen ist. Sie sind für keinerlei Aufklärung darüber zugängig, sie leben nur ihren irdischen Interessen und lehnen jedes geistige Gespräch ab. Und deshalb sind Mahnungen und Warnungen erfolglos. So aber jede Möglichkeit ausfällt, daß eine geistige Wandlung stattfindet auf Erden, so ein geistiger Auftrieb völlig ausscheidet, bleibt nur ein gänzlicher Verfall zu erwarten, den Gott aber nicht erst eintreten lässet, sondern zuvor schon die Erde umgestaltet, was zwar mit einem völligen Vernichtungswerk verbunden ist, doch im Plan von Ewigkeit vorgesehen ist, um dem völlig entarteten Menschengeschlecht, d.h. dem darin gebundenen Geistigen, die Möglichkeit einer Aufwärtsentwicklung wieder zu schaffen, weil Gottes endlose Liebe nichts gänzlich fallenlässet, und ob es auch Ihm völlig widersetzlich ist. Die letzte Zerstörung der Erde wird daher gleichzeitig ein Akt größter Barmherzigkeit sein, doch unwiderruflich wird sie stattfinden, um ein noch tieferes Absinken der Menschen zu verhindern, die in ihrer Lieblosigkeit schon jede Bindung mit Gott aufgelöst und die Kluft zwischen Ihm und ihnen erweitert haben und daher ihnen jegliche Kraft mangelt, sich zur Höhe zu entwickeln. Und darum kommt Gott ihnen zu Hilfe, Er beraubt sie ihrer Außenform und bindet das Geistige erneut, auf daß die endlos weite Kluft, die der freie Wille des Menschen hergestellt hat, wieder im Mußzustand verringert werde, auf daß das Geistige Gott wieder näherkommt im gebundenen Zustand und ihm einmal wieder die Möglichkeit gegeben wird, die Willensfreiheit recht zu nützen, um zu Gott zu gelangen, wenn auch nach endlos langer Zeit....

Amen