• Înapoi

Judecata de Apoi.... Spiritualizarea Pământului....

La sfârșitul vremurilor va avea loc o Judecată severă, adică va veni un moment în care compoziția Pământului nu va mai putea fi numită materie pământească, ci când toate substanțele se vor fi spiritualizat, astfel încât și Pământul va fi devenit o creație mai mult spirituală, așa cum sunt infinit de multe în spațiu, dar fiecare dintre ele se pretinde a fi o stație educativă a spiritului. Și Pământul rămâne tot o asemenea stație educativă a spiritului, numai că atât creațiile sale, cât și locuitorii săi pot fi numiți spiritualizați, că viața creaturilor se desfășoară în alte condiții și că sarcina lor nu poate fi comparată cu cea actuală. După o perioadă de timp infinit de lungă, Pământul actual va trebui să treacă și el printr-o astfel de epocă, iar Iisus a vorbit despre această epocă ascultătorilor Săi de pe Pământ. Fiecare creație materială parcurge această cale de dezvoltare, adică la început este doar materie dirijată și se ridică la un nivel complet diferit într-un timp infinit de lung, în eternități care nu pot fi estimate niciodată de ființele umane; ea se spiritualizează din ce în ce mai mult și în cele din urmă nu poate fi abordată decât ca o creație spirituală. Dar aceste perioade de timp sunt incomensurabil de lungi, pentru că mai întâi tot spiritualul alungat trebuie să parcurgă această cale materială pământească, pentru ca apoi materia să poată fi considerată ca fiind complet depășită. Și astfel, va mai trece încă o perioadă infinit de lungă până la spiritualizarea completă pe Pământ. Iar acest timp până atunci cuprinde din nou faze individuale de dezvoltare, fiecare dintre ele trebuind să fie considerată ca o eternitate de către oamenii încă ignoranți, pentru că multe generații trebuie să se maturizeze într-o astfel de fază pentru a ajunge la un anumit grad de maturitate, care apoi echivalează cu spiritualizarea pe Pământ. Fiecare fază începe cu oameni cu o înaltă maturitate spirituală și se termină cu oameni a căror înclinație descendentă este atât de puternică încât se împlinește, încât sunt alungați din nou în creațiile Noului Pământ care urmează. Aceste faze de dezvoltare sunt nesfârșite în comparație cu standardele umane, dar ele se sfârșesc întotdeauna, iar o epocă de dezvoltare începe mereu din nou. Dar, la sfârșitul vremurilor, spiritualizarea creației materiale anterioare va înainta din ce în ce mai repede, iar testele de voință, cărora le aparține fiecare perioadă, vor putea să se îndepărteze din ce în ce mai mult, deoarece toate creaturile vor simți atunci același lucru.... cu toții doresc să vadă fața lui Dumnezeu și, prin urmare, se străduiesc să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, sau au fost deja răpiți prea departe de forța adversă pentru a mai găsi drumul înapoi spre Dumnezeu. Și, prin urmare, ei trebuie să rămână mai târziu în aceste creații spirituale ca spirite în locurile în care sunt atrase, iar aceasta este cea mai severă pedeapsă pe care Dumnezeu o poate aplica opoziției spirituale, în fond, este o stare de orbire completă, o stare de servitute, în care slujirea are loc doar împotriva voinței servitorului, dar ființa umană nu poate lua altă cale decât să continue să slujească până când renunță la împotrivirea sa. Aceasta este, de asemenea, o lege divină: Fiecare proces are loc în mici și apoi în infinit de multiple variații care se repetă. Iisus a prevăzut sfârșitul acestui timp, dar voi, oamenii, nu puteți să vă îndreptați privirea decât spre vremurile în care sunt prevăzute lucruri umane posibile.... Voi toți vă gândiți doar la o ultimă judecată.... Dar ea se va repeta mereu, atâta timp cât epocile de răscumpărare își vor găsi finalitatea conform voinței divine.... Orice judecată se încheie cu condamnarea a ceea ce aparține adversarului și cu admiterea în sferele de lumină a celor care i-au rămas credincioși lui Dumnezeu chiar și în cele mai mari adversități. Astfel, la Judecata de Apoi va avea loc și o distrugere totală (distrugere) a tot ceea ce este încă material, dar va lua naștere un Pământ Nou, complet spiritual, dar numai după o perioadă de timp atât de lungă încât nu este nevoie să fie menționată pentru a nu-i amăgi pe oameni și a le anunța o nouă perioadă de dezvoltare în care, în opinia lor, ar putea să recupereze ceea ce au neglijat. În curând vine irevocabila judecata care separă o epocă de răscumpărare de următoarea.... Acest lucru va fi vestit de către văzătorii și profeții pe care Dumnezeu i-a chemat la aceasta, cărora El Însuși îl anunță prin spiritul Său, căci este necesar ca întreaga omenire să aibă în minte sfârșitul apropiat, să-și schimbe modul de viață și să lucreze la sufletul său, căci nu mai este mult până când se va termina timpul care a mai rămas omenirii ca ultim dar al harului.... În curând va sosi ceasul de pe urmă și, odată cu el, va veni și judecata care va realiza o separare completă a celor puri de cei impuri....

Amin

Het laatste oordeel - De vergeestelijking van de aarde

Er zal een strenge rechtspraak worden gehouden aan het einde der tijden, dat wil zeggen, er komt een tijd waar de gesteldheid van de aarde geen aardse materie meer kan worden genoemd, maar waar zich alle stoffen hebben vergeestelijkt, dat dus ook de aarde een meer geestelijke schepping is geworden, zoals er oneindig vele in het heelal bestaan, maar die elk voor zich er aanspraak op maken, vormingsplaatsen van het geestelijke te zijn. En zo'n vormingsplaats van het geestelijke blijft ook de aarde, alleen dat zowel haar scheppingen als ook haar bewoners vergeestelijkt genoemd kunnen worden, dat het leven van de schepselen zich onder andere voorwaarden afspeelt en ook hun taak niet met die van tegenwoordig is te vergelijken. Zo'n tijdperk zal na een oneindig lange periode ook de huidige aarde moeten doormaken en van dit tijdperk sprak Jezus tegen Zijn toehoorders op aarde.

Elke materiële schepping maakt deze ontwikelingsgang door. Dat wil zeggen: in het begin is ze alleen maar geoordeelde materie en in een eindeloos lange tijd verheft ze zich, in eeuwigheden die nooit door mensen te schatten zijn, in een geheel andere fase. Ze vergeestelijkt zich meer en meer en kan tenslotte alleen nog als geestelijke schepping worden bestempeld. Maar deze perioden zijn onmetelijk lang, want eerst moet al het gekluisterde geestelijke deze aards materiële weg gaan, opdat de materie dan als volkomen overwonnen kan gelden. En dus zal ook nu nog een eindeloos lange tijd voorbijgaan, tot de gehele vergeestelijking op aarde heeft plaatsgevonden. En deze tijd tot zover omvat weer aparte ontwikkelingsfasen, waarvan elke voor zich door de nog onwetende mensen als eeuwigheid moet worden beschouwd, omdat vele generaties in zo'n fase tot rijp worden moeten komen, om een bepaalde graad van rijpheid te bereiken, die dan overeenkomt met het vergeestelijken op aarde.

Elke fase begint met mensen van hoge geestelijke rijpheid en eindigt met mensen wier neiging de diepte in te gaan zo sterk is, dat deze wordt vervuld, dat ze weer gekluisterd worden in scheppingen van de hieropvolgende nieuwe aarde. Weliswaar zijn ook deze ontwikkelingsfasen naar menselijke begrippen eindeloos lang, maar steeds komt er eens een eind aan en steeds weer begint opnieuw een tijdperk van ontwikkeling. Maar aan het einde der tijden zal de vergeestelijking van de voormalige materiële schepping steeds sneller gebeuren en het beproeven van de wil, waartoe elke periode nodig is, zal steeds minder kunnen worden, omdat het alle schepselen dan hetzelfde zal vergaan: zij allen verlangen het aangezicht van God te zien en streven er daarom steeds inniger naar bij God te komen, ofwel ze zijn door de vijandige kracht al te ver weggevoerd om nog de weg terug naar God te vinden. En daarom moeten dezen later in geestelijke scheppingen ook als geest in de oorden vertoeven, waar ze worden heen getrokken en dit is de hardste straf die het God weerspannige geestelijke kan treffen. Het is immers een toestand van volkomen blindheid, een toestand van slavernij, waar een dienen alleen maar tegen de wil van degene die dient plaatsvindt, maar de mens geen andere weg kan gaan dan aanhoudend te dienen, tot hij zijn weerstand opgeeft.

Dit is ook een goddelijke wet, dat elke gebeurtenis zich in het klein afspeelt en zich dan in een oneindig veelvoudige wijziging herhaalt. Jezus voorzag het einde van deze tijd, maar u mensen zult uw blik slechts kunnen richten op die tijden, waar wat menselijkerwijs gesproken mogelijk is, voorzien is. U allen rekent maar op één laatste oordeel. Maar dit zal zich steeds weer herhalen, zolang verlossingsperioden volgens goddelijke wil hun einde vinden. Elke rechtspraak eindigt met de veroordeling van datgene wat de tegenstander toebehoort en met het opnemen in de lichtsferen van diegenen die God trouw bleven, ook in de grootste nood. En zo zal ook het laatste oordeel een totale verwoesting met zich meebrengen van al datgene wat nog materieel is. Daarentegen zal een geheel geestelijke nieuwe aarde ontstaan, maar pas na zo'n oneindig lange tijd, dat hiervan geen melding hoeft te worden gemaakt, om de mensen niet geruststellend te sussen en hun een nieuwe ontwikkelingstijd te verkondigen waarin ze naar hun mening het verzuimde zouden kunnen inhalen.

Het oordeel dat een verlossingsperiode van de volgende scheidt komt onherroepelijk snel. Dit moeten de zieners en profeten verkondigen die God daartoe heeft aangesteld, aan wie Hij het zelf door Zijn geest verkondigt, want het is noodzakelijk voor de gehele mensheid dat ze zich het dichtbijzijnd einde voor ogen houdt, haar leefwijze verandert en werkt aan haar ziel, want het duurt niet lang meer, dan is de tijd voorbij die de mensheid nog als laatste genadegave resteert. Spoedig is het laatste uur er en hiermee het oordeel, dat een volkomen scheiding zal voltrekken tussen het zuivere en het onzuivere.

Amen