• Înapoi

Spiritualitate la un nivel minim.... Sfârșitul unei perioade de răscumpărare....

Nu este de așteptat niciun progres spiritual dacă omenirea a ajuns la punctul cel mai de jos, când nu-l mai recunoaște pe Dumnezeu. Pentru că atunci ea este complet separată de Dumnezeu și, prin urmare, este lipsită și de acea sursă de putere care este singura care garantează ascensiunea spirituală. O mică distanță față de Dumnezeu poate fi ușor remediată, pentru că atunci spiritualul se află încă în circuitul iubirii divine, iar forța acesteia îl împinge inevitabil în sus. Dar dacă distanța a devenit atât de mare încât ființa spirituală locuiește în afara acestui circuit, atunci ea este complet neputincioasă și nu mai este posibilă o apropiere de Dumnezeu, pentru că atunci forța opusă are o influență mai mare, care o trage în jos spre ea însăși. Dar odată ce omenirea a ajuns la acest grad de evoluție, adică odată ce a regresat atât de mult, atunci ființa spirituală și-a pierdut și ea dreptul de a trăi o existență pe Pământ ca ființă umană, deoarece singurul său scop este dezvoltarea superioară și a ignorat complet acest scop. Atunci se va încheia o perioadă de dezvoltare pentru această umanitate. Pământul va îndepărta, ca să spunem așa, toate ființele spirituale care nu se află la un nivel superior de dezvoltare, de îndată ce nu trăiesc și nu acționează în conformitate cu acest nivel de dezvoltare. Și apoi se încheie o perioadă de răscumpărare conform voinței divine.... Și fiecare persoană poate recunoaște ea însăși momentul, de îndată ce acordă atenție dezvoltării spirituale a întregii omeniri. Odată ce s-a ajuns la un nivel minim, în care lipsa de bunăvoință devine evidentă, lucrarea forței opuse a lui Dumnezeu poate fi recunoscută în faptul că, în loc să se construiască constant, distrugerea are loc peste tot.... Dacă viața și activitatea umanității este complet contrară lui Dumnezeu și, prin urmare, împotriva întregii ordini divine, atunci nu se mai poate aștepta ca umanitatea să se integreze din nou în mod liber în ordinea divină și atunci, conform legii eternității, trebuie să aibă loc o dizolvare a tot ceea ce conține substanțe spirituale în scopul unei noi izgoniri complet noi, pentru ca, într-un timp infinit de lung, să se atingă în cele din urmă scopul de a locui din nou aproape de Dumnezeu în liberul arbitru. Nu mai există nicio altă posibilitate de ascensiune pentru o rasă umană degenerată, odată ce a ajuns la acest punct de jos, în care toată iubirea s-a răcit, pentru că atunci fluxul de forță al iubirii divine nu mai poate deveni eficient, iar acest lucru înseamnă pierderea completă a forței opuse a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare, smulge de la adversarul Său ceea ce a devenit sclavul lui, alungându-l din nou în creație, asupra căreia adversarul lui Dumnezeu nu mai are nicio influență. Prin urmare, chiar și transferul înapoi în materia cea mai dură este doar o lucrare a milostivirii divine, deoarece se creează din nou o nouă posibilitate pentru ca ceea ce este cel mai îndepărtat de Dumnezeu să parcurgă calea dezvoltării ascendente, ceea ce nu mai era posibil în calitate de ființă umană. Și o dată îl lovește și ceasul răscumpărării, chiar dacă după o perioadă infinit de lungă. Dar nu-l nedreptățește deloc când este readus în materia dură, pentru că voința este atât de împietrită față de Dumnezeu, încât ea însăși este un motiv pentru ca Dumnezeu să-l lege pentru o perioadă nesfârșită de timp. Pentru că nu se mai schimbă atunci când s-a ajuns la un minim spiritual în care oamenii nu-l mai recunosc pe Dumnezeu....

Amin

Geistiger Tiefstand.... Ende einer Erlösungsperiode....

Es ist ewig kein geistiger Fortschritt zu erwarten, so die Menschheit den Tiefstand erreicht hat, daß sie Gott nicht mehr erkennt, und anerkennt. Denn dann ist sie völlig getrennt von Gott und also auch ohne jene Kraftzufuhr, die allein geistigen Aufstieg gewährleistet. Eine geringe Entfernung von Gott kann leicht behoben werden, denn immer noch steht dann das Geistige im Stromkreis göttlicher Liebe, und deren Kraft treibt es unweigerlich zur Höhe. Ist aber die Entfernung so groß geworden, daß das Geistige außerhalb dieses Stromkreises weilt, dann ist es auch völlig kraftlos, und eine Annäherung an Gott ist ihm nicht mehr möglich, weil dann die Gegenkraft mehr Einfluß hat, die es zu sich herabzieht. Ist die Menschheit aber auf diesem Entwicklungsgrad angelangt, d.h., hat sie sich so weit rückentwickelt, dann hat das Geistige auch das Recht verwirkt, auf der Erde ein Dasein als Mensch zu führen, weil dies als alleinigen Zweck die Höherentwicklung hat und es diesen Zweck völlig außer acht ließ. Dann also hört für diese Menschheit eine Entwicklungsperiode auf. Die Erde stößt gewissermaßen alles Geistige von sich, das auf einer höheren Entwicklungsstufe sich befindet, sowie es dieser Entwicklungsstufe nicht entsprechend lebt und handelt. Und dann ist ein Erlösungsabschnitt beendet laut göttlichem Willen.... Und es kann ein jeder Mensch selbst den Zeitpunkt erkennen, sowie er der geistigen Entwicklung der gesamten Menschheit Beachtung schenkt. Ist ein Tiefstand erreicht, wo die Lieblosigkeit klar zutage tritt, ist das Wirken der Gegenkraft Gottes darin erkennbar, daß statt ständigem Aufbau überall Zerstörung stattfindet.... ist das Leben und Treiben der Menschheit gänzlich Gott-widrig und also gegen alle göttliche Ordnung, so ist auch nicht mehr zu erwarten, daß im freien Willen die Menschheit sich wieder in die göttliche Ordnung einfügt, und dann muß sich laut Gesetz von Ewigkeit eine Auflösung alles dessen vollziehen, was Geistiges in sich birgt zum Zwecke völlig neuer Bannung, um in unendlich langer Zeit endlich zu dem Ziel zu gelangen, wieder in Gottnähe zu weilen im freien Willen. Es gibt für ein entartetes Menschengeschlecht keine andere Aufstiegsmöglichkeit, sowie es diesen Tiefstand erreicht hat, daß jegliche Liebe erkaltet ist, weil dann der Kraftstrom göttlicher Liebe nicht mehr wirksam werden kann und dies völliges Verlieren an die Gegenkraft Gottes bedeutet. Doch Gott in Seiner großen Erbarmung entwindet Seinem Gegner das ihm Hörig-Gewordene, indem Er es erneut in der Schöpfung bannt, auf die der Gegner Gottes keinen Einfluß mehr hat. Also ist auch das Rückversetzen in die härteste Materie nur ein Werk göttlicher Barmherzigkeit, denn für das in weitester Gottferne Stehende wird wieder eine neue Möglichkeit geschaffen, den Weg der Aufwärtsentwicklung zu gehen, was als Mensch nicht mehr möglich war. Und einmal schlägt auch ihm die Stunde der Erlösung, wenn auch nach unendlich langer Zeit. Doch es geschieht ihm kein Unrecht, wenn es in die harte Materie rückversetzt wird, denn der Wille ist so verhärtet Gott gegenüber, daß er selbst Anlaß ist, daß Gott ihn bindet auf endlos lange Zeit. Denn er wandelt sich nicht mehr, so ein geistiger Tiefstand erreicht ist, wo die Menschen Gott nicht mehr erkennen....

Amen