• Înapoi

Cauza, obiectivul și scopul suferinței.... Cunoaștere.... Efemeritatea....

Oamenii cu mentalitate lumească sunt atât de îndepărtați de adevăr încât, prin urmare, nici ei nu știu ce putere se poate extrage din credință și din legătura intimă cu Dumnezeu și, de aceea, nu acordă atenție decât evenimentelor lumești și nu realizează că atitudinea greșită față de Dumnezeu este și cauza tuturor evenimentelor lumești care au un efect dureros asupra oamenilor. Și atâta timp cât oamenilor le lipsește această conștientizare, suferința nu se va schimba. Suferința nu va face decât să ia mereu și mereu forme diferite, astfel încât oamenii, prin diversitatea greutăților și suferințelor lor, vor ajunge într-o zi la gândul că în spatele tuturor suferințelor se află o altă putere decât cea umană, că nu doar voința umană este la originea lor, ci că în același timp intră în acțiune voința unei puteri superioare și că ei adoptă o anumită atitudine față de această putere superioară. Cunoașterea adevărului pur explică totul, face ca marea suferință să fie inteligibilă, deoarece cauza, obiectivul și scopul sunt recognoscibile. Și abia atunci există o posibilitate de schimbare, de îndată ce oamenii se adaptează obiectivului și scopului, căutând astfel să remedieze cauza suferinței și a greutăților, care, însă, este și rămâne de neînțeles pentru omul cu mentalitate lumească atâta timp cât lasă lumea să fie pe primul loc, atâta timp cât îi acordă trupului toate privilegiile și lasă sufletul să moară de foame. Dar cunoașterea adevărului poate fi transmisă doar persoanei care se separă de lume, deoarece, de îndată ce cunoașterea este transmisă persoanei cu mentalitate lumească, aceasta nu o recunoaște ca adevăr și o respinge. Prin urmare, prin suferințe sporite, el trebuie pus într-o stare în care să fie dispus să accepte adevărul.... învățând să recunoască lipsa de valoare a bunurilor lumești prin suferință și greutăți, iar dorința pentru acestea scade.... În consecință, dorința pentru adevăr crește, cu condiția să nu fie influențat de forțele malefice care îi confundă complet gândirea și încearcă să o abată de la adevăr, care stârnesc ura în ființa umană cu cât lumea îl dezamăgește mai mult cu plăcerile ei. Dar aceștia nu mai găsesc legătura cu Dumnezeu pe Pământ, iar orice mijloc folosit de Dumnezeu își pierde scopul. Cu toate acestea, este avantajos pentru sufletul ființei umane dacă învață să recunoască caracterul trecător al valorilor pământești încă de pe Pământ, dacă învață să le disprețuiască și nu mai este legat excesiv de Pământ prin ele, astfel sufletul pleacă de pe Pământ chiar dacă intră în lumea de dincolo într-un grad scăzut de maturitate. Depășirea materiei în împărăția spirituală nu mai este atunci atât de dificilă, iar procesul de dezvoltare superioară poate continua mai repede odată ce a început în împărăția spirituală. Sufletul acceptă mai ușor adevărul care i se oferă în împărăția spirituală, el nu mai este atât de rezistent la Dumnezeu ca pe Pământ. Și, prin urmare, soarta sufletelor plecate nu este atât de deznădăjduită dacă au recunoscut prin mari suferințe caracterul trecător al bunurilor pământești pe Pământ, chiar dacă aparent își pierd viața pământească ca victime ale timpului de suferință.... Și astfel, suferința și adversitatea provocate de voința umană rea este de ajutor și pentru sufletele care sunt încă departe de Dumnezeu și, de aceea, Dumnezeu permite oamenilor să se războiască între ei de bunăvoie, până când El Însuși le pune capăt, dacă acest lucru corespunde planului Său de veșnicie. Și atâta timp cât oamenii trăiesc în ignoranță, atâta timp cât își închid urechile la adevăr, El îi va lăsa să se maturizeze prin propriile lor acțiuni și îi va lăsa să treacă prin greutăți și suferințe de nedescris, pentru că ei înșiși doresc acest lucru și sunt și ei înșiși inițiatorii acestor suferințe....

Amin

4672 =========

Maturizarea sufletului prin suferință.... Îngrijirea lui Dumnezeu.... Lumea și Dumnezeu.... ===============================================================================================

Tot ceea ce este în avantajul tău spiritual a fost destinat vieții tale pământești încă din eternitate și, prin urmare, poți considera că orice, orice experiență, dificilă și sumbră, veselă și înălțătoare, îți este impusă de Mine, care urmărește doar maturizarea ta spirituală. Și dacă privești cursul vieții tale din acest punct de vedere, nimic nu te va oprima, nimic nu te va împovăra și nimic nu te va speria.... totul este pentru binele tău.... Puteți să vă maturizați din fiecare experiență, puteți trage beneficii pentru sufletele voastre dacă Mă recunoașteți întotdeauna ca fiind Cel care permite să vi se întâmple și rămâneți uniți cu Mine, privind mereu în sus, spre Tatăl vostru care vrea să vă modeleze ca să deveniți copiii Săi pe acest Pământ. Frica și îngrijorarea nu sunt valabile dacă Mi le expuneți ca să vă ajut. Nu veți fi niciodată singuri dacă Mă tolerați alături de voi, adică dacă nu vreți să fiți singuri, dar nu Mă excludeți niciodată din viața voastră, dacă Îmi lăsați gândurile, intențiile și acțiunile voastre în întregime în seama Mea, că Eu le fac pentru voi, că Eu vă călăuzesc și că voi sunteți acum doar executanți ai voinței Mele. Cât de lipsiți de griji și netulburați ați putea voi, oamenii, să parcurgeți drumul pământesc dacă ați vrea să mergeți mereu cu Mine.... Cu toate acestea, lumea se interpune adesea între voi și Mine, vă separă de Mine, lumea este aproape de ochii voștri, în timp ce voi Mă respingeți, chiar dacă vreți să-Mi aparțineți. Lumea este încă prea importantă pentru tine, nu-i vezi insignifianța pentru că ești încă în mijlocul lumii. Dar de îndată ce Mă veți putea pune înaintea lumii, de îndată ce veți reuși să Mă puneți mereu pe Mine pe primul loc, atunci lumea nu vă va mai împovăra, nu vă va mai îngrijora, o veți stăpâni cu ușurință și veți fi stăpâni pe tot ceea ce se apropie de voi din partea lumii. Încercați, lăsați-Mă să am grijă de voi și predați-vă cu credință protecției și grijii Mele, îndepliniți-vă datoria față de Mine în primul rând, adică trăiți Cuvântul Meu, fiți cu nerăbdare activi pentru Mine și Împărăția Mea.... făcând și voia Mea pentru semenii voștri..... proclamând voința Mea și semenilor tăi, arătându-le mereu care este adevăratul lor scop și încurajându-i să lucreze la sufletele lor și transmițându-le ceea ce primești de la Mine.... Cuvântul Meu care îi luminează acolo unde ei încă umblă în întuneric. Atrageți, de asemenea, atenția semenilor voștri asupra faptului că Eu conduc destinul tuturor oamenilor, că nimic nu vine peste oameni fără sens și fără scop, că doar dezvoltarea spirituală superioară este scopul fiecărui eveniment și că totul este suportabil dacă sunt abordat pentru ajutor și recunoscut ca fiind Controlorul și Creatorul Etern și dacă Mi se cere grija Mea ca Tată. Avertizează-i să nu Mă uite de dragul lumii, atunci calea vieții pământești a fiecărei persoane va fi ușor de parcurs, iar sufletul său va beneficia de fiecare experiență. Pentru că Eu nu urmăresc decât să vă maturizez sufletul dacă trebuie să treceți prin suferință; dar voi înșivă puteți să o faceți suportabilă pentru voi dacă sunteți atenți la Cuvântul Meu și Mă lăsați să merg mereu alături de voi. Pentru că Eu sunt Tatăl vostru și vreau doar ceea ce este mai bun pentru copiii Mei....

Amin

Ursache, Zweck und Ziel von Leid.... Erkenntnis.... Vergänglichkeit....

Die weltlich gesinnten Menschen sind von der Wahrheit so weit entfernt, daß sie daher auch nicht wissen, welche Kraft aus dem Glauben und der innigen Verbindung mit Gott zu schöpfen ist, und daß sie darum immer nur weltliche Geschehen beachten und nicht erkennen, daß die falsche Einstellung zu Gott die Ursache auch jeglichen Weltgeschehens ist, das sich leidvoll an den Menschen auswirkt. Und solange diese Erkenntnis den Menschen mangelt, wird auch der leidvolle Zustand sich nicht ändern. Es wird das Leid nur immer wieder andere Formen annehmen, auf daß die Menschen durch die Verschiedenartigkeit ihrer Nöte und Trübsal einmal auf den Gedanken kommen, daß eine andere Macht als menschliche hinter aller Trübsal steckt, daß nicht allein menschlicher Wille Urheber ist, sondern der Wille einer höheren Macht gleichzeitig in Aktion tritt und daß sie zu dieser höheren Macht in eine gewisse Stellungnahme treten. Das Wissen um die reine Wahrheit erklärt alles, es macht die große Not verständlich, weil Ursache, Zweck und Ziel erkennbar ist. Und dann erst ist eine Änderungsmöglichkeit, sowie die Menschen sich dem Zweck und Ziel anpassen, also die Ursache von Leid und Not zu beheben suchen, was dem weltlich gesinnten Menschen jedoch unverständlich ist und bleibt, solange er die Welt als Erstes gelten läßt, solange er seinem Körper alle Vorrechte einräumt und die Seele darben läßt. Das Wissen um die Wahrheit kann aber nur dem Menschen zugeleitet werden, der sich trennt von der Welt, denn sowie dem weltlich gesinnten Menschen das Wissen vermittelt wird, erkennt er es nicht als Wahrheit und lehnt es ab. Also muß er durch vermehrtes Leid in einen Zustand versetzt werden, wo er aufnahmewillig ist für die Wahrheit.... indem er durch Leid und Not die Wertlosigkeit weltlicher Güter erkennen lernt und das Verlangen nach diesen sich verringert.... Entsprechend steigt das Verlangen nach Wahrheit, vorausgesetzt, daß er nicht durch schlechte Kräfte beeinflußt wird, die sein Denken ganz verwirren und von der Wahrheit abzuleiten suchen, die den Haß im Menschen schüren, je mehr die Welt mit ihren Freuden ihn enttäuscht. Diese aber finden die Verbindung mit Gott auf Erden nicht mehr, und jegliches Mittel, das Gott anwendet, verfehlt seinen Zweck. Dennoch ist es für die Seele des Menschen von Vorteil, wenn sie noch auf Erden die Vergänglichkeit irdischer Werte erkennen lernt, wenn sie diese verachten lernt und nicht mehr übermäßig von ihnen an die Erde gefesselt wird, so die Seele von der Erde scheidet, selbst wenn sie in einem niedrigen Reifegrad ins Jenseits eingeht. Die Überwindung der Materie im geistigen Reich ist dann nicht so schwierig, und der Höherentwicklungsprozeß kann schneller vor sich gehen, sowie er einmal eingesetzt hat im geistigen Reich. Die Seele nimmt die im geistigen Reich ihr dargebotene Wahrheit eher an, sie ist nicht mehr so Gott-widersetzlich wie auf Erden. Und darum ist das Los der abgeschiedenen Seelen nicht so hoffnungslos, so sie auf Erden durch großes Leid die Vergänglichkeit irdischer Güter erkannten, selbst wenn sie scheinbar als Opfer der Notzeit ihr irdisches Leben verlieren.... Und so ist auch das Leid und die Not, die böser menschlicher Wille veranlaßt, für die Seelen dienlich, die noch weit entfernt sind von Gott, und darum läßt Gott es zu, daß die Menschen im freien Willen gegeneinander wüten, bis Er Selbst Einhalt gebietet, so es Seinem Plan von Ewigkeit entspricht. Und solange die Menschen in der Unkenntnis wandeln, solange sie der Wahrheit ihr Ohr verschließen, lässet Er sie an ihrem eigenen Handeln ausreifen und sie durch unsagbare Nöte und Leiden gehen, weil sie selbst es so wollen und auch selbst Urheber dieser Leiden sind....

Amen