• Înapoi

Lucrarea de răscumpărare.... Suferința.... Liberul arbitru....

Harurile actului de mântuire sunt revendicate mult prea puțin și, prin urmare, omenirea trebuie să sufere excesiv ca urmare a păcatelor pe care acum trebuie să le suporte singură. Iisus Hristos a luat asupra Sa vina păcatului umanității și, prin urmare, și consecințele păcatului.... suferința cu care oamenii trebuie să ispășească și prin care vor fi purificați. Dacă acum se folosește de harurile actului de mântuire, atunci el acceptă astfel ajutorul pe care Iisus Hristos l-a asigurat, pe care l-a dobândit pentru oameni prin moartea Sa pe cruce și de care se poate folosi oricine îl recunoaște pe El și actul Său de mântuire. Acesta este un har deosebit, deoarece, potrivit justiției divine, fiecare ființă umană trebuie să ispășească ea însăși greșeala sa, dar Dumnezeu a fost mulțumit de dragostea copleșitoare a unei ființe umane care a vrut să ispășească păcatele oamenilor prin moartea Sa și a acceptat acest sacrificiu. Oamenii sunt acum scutiți de această ispășire, păcatul este luat de la ei și, de asemenea, vinovăția.... deci și consecința păcatului.... suferința. Dar se înțelege că numai acei oameni care, recunoscându-l pe Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare, se plasează în cercul celor pentru care a murit Iisus Hristos. El a murit pentru toți, dar cel care nu-L recunoaște se exclude pe sine însuși; el respinge harul.... ajutorul.... El trebuie acum să suporte singur și vina păcatului și, prin urmare, trebuie să accepte și suferința ca urmare a păcatului, pentru a ispăși pentru prima dată și pentru a-și schimba părerea prin suferință, astfel încât să se întoarcă în continuare la Răscumpărătorul divin, deoarece fără El nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și astfel sunt răscumpărați doar acei oameni care cred în Iisus Hristos, pentru că și păcatele lor sunt iertate. Dar oamenii nu pot conta niciodată pe iertarea păcatelor dacă nu se folosesc de harul dobândit prin moartea lui Hristos, pentru că nu îl recunosc pe Răscumpărătorul divin, pentru că resping actul Său de mântuire sau sunt complet negativi față de El. Căci dacă liberul arbitru al ființei umane nu ar fi decisiv, adică dacă actul de Mântuire ar fi eficient asupra tuturor oamenilor fără deosebire, astfel încât harul acestuia, ajutorul evident, să fie acordat fiecărei ființe umane, atunci toate suferințele ar fi inutile, atunci lumea ar fi deja răscumpărată din ceasul în care Iisus Hristos a murit pe cruce, atunci toată vina păcatului ar fi răscumpărată și aceasta ar însemna ascensiune spirituală pentru întreaga omenire fără excepție. Pentru că păcatul ar fi eliminat din lume, deoarece Hristos a răscumpărat toți oamenii..... Totuși, liberul arbitru ar fi anulat și astfel devenirea perfectă ar fi, de asemenea, imposibilă.... Dar omenirea este liberă să se folosească de harurile operei de răscumpărare prin recunoașterea conștientă și credința cea mai profundă în Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Prin această recunoaștere, ființa umană se plasează la crucea lui Hristos, face parte dintre cei pentru care El a murit și pe care i-a eliberat de slăbiciunea voinței lor prin moartea Sa pe cruce și care acum pot lupta spre înalt și sunt susținuți în mod constant de puterea și harul care le este disponibil fără măsură. Căci Iisus Hristos a răscumpărat ființa umană din starea neputincioasă, complet slăbită, care a fost rezultatul păcatului, a eliberat-o de sub puterea adversarului său de îndată ce se folosește de harul actului de mântuire, de îndată ce crede în El și se încredințează Lui și harului Său....

Amin

Obra de Redención.... Sufrimiento.... Libre albedrío....

La gracias de la obra de Redención son utilizados demasiado poco, y por eso la humanidad tiene que sufrir excesivamente a consecuencia de los pecados que ahora tiene que soportar ella misma. Jesucristo tomó sobre Sí la culpa del pecado de la humanidad y, por tanto, también las consecuencias del pecado.... el sufrimiento con el que los humanos deben expiar y mediante el cual deben ser purificados. Si el ser humano ahora se sirve de la gracia de la obra de Redención, entonces acepta la ayuda que Jesucristo le ha asegurado, que adquirió para los humanos a través de Su muerte en la cruz y de la cual puede utilizarse cualquiera que Le reconozca a Él y Su obra de Redención.

Esta es una gracia especial porque, según la justicia divina, cada uno tiene que expiar su propia injusticia, pero Dios Se conformó con el amor excesivo de un humano Que quería expiar los pecados de los humanos con Su muerte, y Dios aceptó este sacrificio. Los humanos ahora están liberados de esta penitencia, les ha sido quitado el pecado y también la culpa.... también la consecuencia del pecado.... el sufrimiento. Pero, comprensiblemente, sólo aquellos humanos que, al reconocer a Jesucristo y Su obra redentora, se colocan en el círculo de aquellos por quienes Jesucristo murió.

Por cierto murió por todos, pero quien no Le reconoce se excluye a sí mismo; rechaza la gracia.... la ayuda.... Y ahora también tiene que cargar solo con la culpa del pecado, y por eso también tiene que asumir el sufrimiento como consecuencia del pecado para expiar por primera vez y cambiar de actitud a través del sufrimiento y para que pueda dirigirse todavía hacia el divino Redentor, porque si Éste no puede entrar en el reino de Dios. Y así sólo aquellos humanos que creen en Jesucristo son redimidos, porque sus pecados también les son perdonados. Porque nunca pueden contar con el perdón de los pecados aquellos que no hacen uso de las gracias adquiridas mediante la muerte de Cristo en la cruz, porque no reconocen al divino Redentor, porque rechazan Su obra de Redención o que son completamente negativos al respecto hacia Él.

Pero si el libre albedrío del ser humano no fuera decisivo; Es decir, si la obra de Redención fuera eficaz en todos los humanos sin distinción, de modo que su gracia, la ayuda obvia, fuera dada a cada ser humano, entonces todo sufrimiento sería innecesario, entonces el mundo sería redimido desde la hora en que Jesucristo murió en la cruz, entonces toda culpa del pecado sería borrada, y esto significaría una ascensión espiritual para toda la humanidad sin excepción. Porque el pecado sería eliminado del mundo porque Cristo ha redimido a todos los humanos.... Pero el libre albedrío sería ignorado y así llegar a ser perfecto también sería imposible....

Pero la humanidad es libre de servirse de las gracias de la obra de Redención a través de un reconocimiento consciente y la fe más profunda en Jesucristo, el divino Redentor. A través de este reconocimiento, el ser humano se coloca bajo la cruz de Cristo, entonces pertenece a aquellos por quienes Él murió y a quienes liberó de su debilidad de voluntad con Su muerte en la cruz y quienes ahora pueden esforzarse hacia arriba y ser apoyados constantemente con fuerza y gracia, que está desmedidamente a su disposición. Porque Jesucristo ha redimido al humano del estado de impotencia y de su total debilidad que era consecuencia del pecado. Lo ha liberado del poder de Su oponente tan pronto como se sirve de las gracias de la obra de Redención, tan pronto como cree en Él y se compromete con Él y se recomienda a Su gracia....

amén

.