• Înapoi

Perioada de răscumpărare se apropie de sfârșit....

Omenirea va cădea într-o adversitate tot mai mare, deoarece timpul acordat spiritualului pentru răscumpărare este presant. Trebuie să fie posibil un proces accelerat de dezvoltare, care este favorizat de suferința și mizeria excesivă. Timpul se apropie de sfârșit și există încă nenumărați oameni care nu au nici un fel de strădanie spirituală și, prin urmare, trec complet inutil prin viața pământească. Aceștia trebuie, ca să spunem așa, să fie îndemnați de circumstanțele exterioare să se gândească serios la viața pământească, ceea ce nu ar face niciodată dacă viața ar trece pe lângă ei în uniformitate și fără suferințe și greutăți. Atâta timp cât nu iau contact cu lumea spirituală prin rugăciune sinceră, prin invocarea forței spirituale, succesul spiritual al întrupării lor pe Pământ este îndoielnic, altfel viața pământească ar trebui să fie doar o activitate continuă de iubire, dar atunci ființa umană este și ea în contact inconștient cu lumea spirituală. Timpul de răscumpărare a lumii spirituale se apropie de sfârșit.... Ființa umană nu poate înțelege ce înseamnă acest lucru și totuși ar trebui să fie informată despre aceasta, pentru a înțelege cauza și scopul marii adversități pe care Dumnezeu permite să vină pe Pământ. Această perioadă de răscumpărare a acoperit un timp infinit de lung și de fiecare dată i s-a oferit spiritualului posibilitatea de a se dezvolta în sus. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu a stabilit o limită și pentru această perioadă de răscumpărare, dar crește și numărul și tipul de posibilități de dezvoltare, astfel încât spiritualul încă imatur să poată ajunge la ultima sa maturitate înainte de încheierea perioadei de răscumpărare. Și de îndată ce spiritualul nu se împotrivește, el poate ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare. Dar voința acestei substanțe spirituale este slabă și eșuează dacă nu este influențată într-un mod care să o îndemne să ia o decizie proprie. Suferința terestră are menirea de a exercita o astfel de influență asupra ființei spirituale și, de aceea, Dumnezeu nu lasă această ultimă posibilitate neexperimentată pentru a ajuta ființa spirituală, care, fără ea, nu ar beneficia de întruparea ca ființă umană. Viața pământească trece, dar odată cu ea și posibilitatea ca spiritualul din ființa umană să se elibereze. Pe Pământ, el mai poate face acest lucru din forțele proprii; dar de îndată ce viața pământească se termină, spiritualul, sufletul, este lipsit de forță și se află în cel mai mare pericol de a se dezvolta în mod retrograd, ceea ce duce la eternități în care va fi din nou legat. Pe de altă parte, cea mai mare suferință de pe Pământ poate fi numită minoră și, prin urmare, oamenii ar trebui să și-o asume, deoarece este singura posibilitate de a scuti sufletul de chinurile de dincolo, care sunt mult mai mari și durează veacuri întregi, deoarece în lumea de dincolo este mai dificil să atingi libertatea spirituală. Căci aceasta este cert.... nimic nu va veni asupra omenirii care să nu se bazeze pe iubirea lui Dumnezeu și să nu aibă ca premisă înțelepciunea lui Dumnezeu.... Și de aceea, chiar și suferința extrem de mare care va veni trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... ca un ultim mijloc de răscumpărare pentru spiritualitate, care este în pericol de a se pierde complet....

Amin

Il periodo di Redenzione sta andando alla fine

L’umanità capiterà in miseria sempre maggiore, perché il tempo stringe dato allo spirituale per la Redenzione. Dev’essere possibile un accelerato processo di sviluppo che viene promosso attraverso ultragrande miseria e bisogno. Il tempo sta andando alla fine e ci sono ancora innumerevoli uomini che non hanno alcuna spinta al tendere spirituale e quindi passano attraverso la vita terrena in modo del tutto inutilmente. In certo qual modo devono essere spinti attraverso condizioni esteriori a riflettere seriamente sulla vita terrena, cosa che non farebbero mai se la vita passasse da loro nella regolarità e senza sofferenza e miseria. Finché non prendono contatto con il mondo spirituale attraverso l’intima preghiera, attraversa la richiesta della Forza spirituale, è da mettere in dubbio il successo spirituale della loro incorporazione sulla Terra, oppure la vita terrena dovrebbe essere soltanto un continuo agire nell’amore, allora l’uomo sta anche inconsciamente in collegamento con il mondo spirituale. Il tempo della Redenzione dello spirituale sta andando alla sua fine. Ciò che significa, l’uomo non lo può afferrare e malgrado ciò dev’essergli data la conoscenza affinché comprenda la causa e lo scopo della grande miseria che Dio lascia venire sulla Terra. Il periodo di Redenzione comprendeva un tempo infinitamente lungo ed allo spirituale era sempre di nuovo data l’opportunità di svilupparsi verso l’Alto. Ma la Sapienza di Dio ha dato anche un termine a questo periodo di Redenzione, ha anche aumentato il numero ed il genere delle possibilità di sviluppo, affinché lo spirituale ancora immaturo possa giungere all’ultima maturazione, prima che finisce il periodo di Redenzione. E se lo spirituale non si ribella, può raggiungere l’ultimo gradino dello sviluppo. Ma la volontà di questo spirituale è debole e fallisce se non viene influenzata in un modo che la spinga alla propria decisione. Una tale influenza deve esercitare la sofferenza terrena sullo spirituale e perciò Dio non lascia intentata quest’ultima possibilità per aiutare lo spirituale che senza questa non utilizza l’incorporazione come uomo. La vita terrena sta terminando, con questa però anche la possibilità che lo spirituale nell’uomo si liberi. Sulla Terra lo può ancora con la propria forza; ma appena la vita terrena è terminata, questa forza manca allo spirituale, all’anima ed allora è nel più grande pericolo di svilupparsi in retrocessione, che ha per conseguenza una rinnovata relegazione per delle Eternità. La più grande miseria sulla Terra in confronto, è da chiamare minima e perciò gli uomini la devono prendere su di sé perché è l’unica possibilità di risparmiare all’anima i tormenti nell’aldilà che sono molto più grandi e durano delle Eternità, perché nell’aldilà è molto più difficile raggiungere la libertà spirituale. Perché questo è certo, nulla viene sull’umanità che non fosse motivato dall’Amore di Dio e che ha per premessa la Sapienza di Dio. E perciò anche l’ultragrande sofferenza in arrivo dev’essere considerata come una dimostrazione dell’Amore di Dio, come un ultimo mezzo di Redenzione dello spirituale che è in pericolo di perdersi totalmente.

Amen