• Înapoi

Perioada de răscumpărare se apropie de sfârșit....

Omenirea va cădea într-o adversitate tot mai mare, deoarece timpul acordat spiritualului pentru răscumpărare este presant. Trebuie să fie posibil un proces accelerat de dezvoltare, care este favorizat de suferința și mizeria excesivă. Timpul se apropie de sfârșit și există încă nenumărați oameni care nu au nici un fel de strădanie spirituală și, prin urmare, trec complet inutil prin viața pământească. Aceștia trebuie, ca să spunem așa, să fie îndemnați de circumstanțele exterioare să se gândească serios la viața pământească, ceea ce nu ar face niciodată dacă viața ar trece pe lângă ei în uniformitate și fără suferințe și greutăți. Atâta timp cât nu iau contact cu lumea spirituală prin rugăciune sinceră, prin invocarea forței spirituale, succesul spiritual al întrupării lor pe Pământ este îndoielnic, altfel viața pământească ar trebui să fie doar o activitate continuă de iubire, dar atunci ființa umană este și ea în contact inconștient cu lumea spirituală. Timpul de răscumpărare a lumii spirituale se apropie de sfârșit.... Ființa umană nu poate înțelege ce înseamnă acest lucru și totuși ar trebui să fie informată despre aceasta, pentru a înțelege cauza și scopul marii adversități pe care Dumnezeu permite să vină pe Pământ. Această perioadă de răscumpărare a acoperit un timp infinit de lung și de fiecare dată i s-a oferit spiritualului posibilitatea de a se dezvolta în sus. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu a stabilit o limită și pentru această perioadă de răscumpărare, dar crește și numărul și tipul de posibilități de dezvoltare, astfel încât spiritualul încă imatur să poată ajunge la ultima sa maturitate înainte de încheierea perioadei de răscumpărare. Și de îndată ce spiritualul nu se împotrivește, el poate ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare. Dar voința acestei substanțe spirituale este slabă și eșuează dacă nu este influențată într-un mod care să o îndemne să ia o decizie proprie. Suferința terestră are menirea de a exercita o astfel de influență asupra ființei spirituale și, de aceea, Dumnezeu nu lasă această ultimă posibilitate neexperimentată pentru a ajuta ființa spirituală, care, fără ea, nu ar beneficia de întruparea ca ființă umană. Viața pământească trece, dar odată cu ea și posibilitatea ca spiritualul din ființa umană să se elibereze. Pe Pământ, el mai poate face acest lucru din forțele proprii; dar de îndată ce viața pământească se termină, spiritualul, sufletul, este lipsit de forță și se află în cel mai mare pericol de a se dezvolta în mod retrograd, ceea ce duce la eternități în care va fi din nou legat. Pe de altă parte, cea mai mare suferință de pe Pământ poate fi numită minoră și, prin urmare, oamenii ar trebui să și-o asume, deoarece este singura posibilitate de a scuti sufletul de chinurile de dincolo, care sunt mult mai mari și durează veacuri întregi, deoarece în lumea de dincolo este mai dificil să atingi libertatea spirituală. Căci aceasta este cert.... nimic nu va veni asupra omenirii care să nu se bazeze pe iubirea lui Dumnezeu și să nu aibă ca premisă înțelepciunea lui Dumnezeu.... Și de aceea, chiar și suferința extrem de mare care va veni trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... ca un ultim mijloc de răscumpărare pentru spiritualitate, care este în pericol de a se pierde complet....

Amin

La période de Libération va à sa fin

L'humanité arrivera dans une misère toujours plus grande, parce que le temps qui est donné au spirituel pour sa Libération se resserre. Il doit être possible d’accélérer le processus de développement qui est promû à travers la très grande misère et le besoin. Le temps va à la fin et il y a encore d’innombrables hommes qui n'ont pas quelque poussée à tendre spirituellement et donc qui passent à travers la vie terrestre d’une manière entièrement inutilement. D’une certaine manière ils doivent être poussés à travers des conditions extérieures à réfléchir sérieusement sur la vie terrestre, chose qu’ils ne feraient jamais si la vie passait pour eux dans la régularité, sans la souffrance et la misère. Ils ne prennent pas contact avec le monde spirituel au travers d’une intime prière, au travers d’une demande de Force spirituelle, de sorte que le succès spirituel de leur incorporation sur la Terre peut être mis en doute, ou bien, si la vie terrestre était seulement une activité continue dans l'amour l'homme serait inconsciemment en liaison avec le monde spirituel. Le temps de la Libération du spirituel va à sa fin. Ce que cela signifie l'homme ne peut pas le saisir et malgré cela il doit lui en être donné la connaissance pour qu'il comprenne la cause et le but de la grande misère que Dieu laisse venir sur la Terre. La période de Libération a pris un temps infiniment long et au spirituel il est toujours de nouveau donné l'opportunité de se développer vers le Haut. Mais la Sagesse de Dieu a donné aussi un terme à cette période de Libération, elle a même a augmenté le nombre et le genre des possibilités de développement, pour que le spirituel encore immature puisse arriver au dernier mûrissement avant que la période de Libération finisse. Et si le spirituel ne se rebelle pas, il peut atteindre la dernière marche de développement. Mais la volonté de ce spirituel est faible et il échoue s’il n'est pas influencé d’une manière qui le pousse à la décision. Une telle influence doit laisser venir la souffrance terrestre sur le spirituel et donc Dieu ne laisse pas de coté cette dernière possibilité pour aider le spirituel qui sans cela n'utilise pas son incorporation comme homme. La vie terrestre passe, et avec celle-ci aussi la possibilité que le spirituel dans l'homme se libère. Sur la Terre il le peut encore avec sa force; mais dès que la vie terrestre est terminée, cette force manque au spirituel, à l'âme, et alors il est dans le plus grand danger de se développer en rétrogradation, ce qui a pour conséquence une relégation renouvelée pour l'Éternité. En comparaison la plus grande misère sur la Terre est à appeler légère et donc les hommes doivent la prendre sur eux parce qu'elle est l'unique possibilité d'épargner à l'âme les tourments dans l'au-delà qui sont beaucoup plus grands et durent l'Éternité, parce que dans l'au-delà il est beaucoup plus difficile d’atteindre la liberté spirituelle. Parce que cela est certain, rien ne vient sur l'humanité qui ne soit pas motivé par l'Amour de Dieu et qui est réalisé par la Sagesse de Dieu. Et donc même la très grande souffrance qui arrive doit être considérée comme une preuve de l'Amour de Dieu, comme un dernier moyen de Libération du spirituel qui est en danger de se perdre totalement.

Amen