• Înapoi

Materie și spirit....

Ce este lumea și materia ei.... această întrebare îi preocupă pe mulți oameni, și totuși ei nu reușesc să o rezolve în virtutea gândirii lor intelectuale. Tot ceea ce este vizibil este materie, adică substanță care s-a condensat în formă. Într-o anumită măsură, a devenit materie vizibilă doar prin condensare, căci înainte era invizibilă, adică substanță spirituală. Substanța spirituală este puterea care a apărut de la Dumnezeu, care devine ceea ce este conform voinței Sale, de îndată ce Dumnezeu i-a destinat o anumită formă. Această formă este din nou uniunea a nenumărate substanțe, deci o entitate care se poate dizolva pentru a elibera din nou fiecare substanță individuală, dacă aceasta este voința lui Dumnezeu. Prin urmare, orice formă este distructibilă, materia este ceva care nu are o existență veșnică, deoarece ea este doar învelișul unor substanțe spirituale care urmează să se dezvolte ascendent și, prin urmare, nu rămân în aceste învelișuri pentru totdeauna. Materia însăși este într-adevăr și ea substanță spirituală, adică forță spirituală condensată prin voință divină, dar care, prin dizolvarea și disiparea perpetuă și prin formarea din nou, devine la fel, astfel încât, după un timp infinit de lung, să se poată adăposti într-o astfel de formă. Astfel, tot ceea ce este vizibil este putere spirituală care se află încă în stadiul inițial de dezvoltare, în timp ce spiritualul deja mai matur este invizibil pentru ochiul uman, dar se folosește de o formă vizibilă pentru a se adăposti în ea. Astfel, ceva spiritual trăiește în fiecare formă, o ființă care nu este conștientă de ea însăși, dar care tânjește după unirea cu ființe similare pentru a-și spori abundența de putere prin această unire. Căci fiecare ființă tinde spre perfecțiune. De îndată ce materia se dizolvă, adică o formă se dezintegrează, esența eliberată tinde spre aceeași esență și se unește pentru a anima o nouă formă. Acest proces stă la baza apariției și dispariției perpetue în natură, fiind astfel cauza vieții și morții constante în natură. Substanțele spirituale umblă prin întreaga creație, parțial singure, parțial unite în număr nenumărat. Iar formele care le înconjoară sunt corespunzătoare în mărime și în felul lor. Tot ceea ce ține în sine acest spiritual este materie. Dar materia însăși este formată din astfel de substanțe spirituale care se află la începutul dezvoltării și, prin urmare, pot fi vizibile și pentru ochiul uman, deoarece numai spiritualul deja mai matur este invizibil. Astfel, tot ceea ce este vizibil trebuie considerat ca fiind imperfect, adică spiritualul care este departe de Dumnezeu, care își începe cursul de dezvoltare. Spiritualul conținut în el a parcurs deja acest drum și tinde deja spre Dumnezeu, motiv pentru care o distrugere, adică o pieire sau o dizolvare a formei, deci trecătoare a materiei, corespunde voinței lui Dumnezeu, deoarece aceasta permite acestui spiritual să se dezvolte mai departe....

Amin

MATERIJA IN DUH ....

Kaj je svet in njegova materija.... to vprašanje okupira mnoge ljudi, pa vendar ga oni ne morejo rešiti z močjo razumske misli. Vse vidno je materija, to je snov, ki se je strdila v obliko. Snov je tako rekoč postala vidna šele skozi strjevanje (kondenziranje), ker je pred tem bila nevidna, to je duhovna snov. Duhovna snov je od Boga izsevana moč, katera v skladu z Njegovo voljo postane to, kar je, brž, ko ji je Bog zamislil določeno obliko.

Ta oblika je po drugi strani združitev (kombinacija) neštetih snovi; torej ena struktura, ki se lahko razgradi, da bi spet osvobodila vsako posamezno snov, če je to Božja volja. Vsaka oblika je torej lahko uničena, materija je nekaj, kar nima večnega obstoja, ker je samo ovoj za duhovne snovi, katere se morajo razviti navzgor in torej ne ostanejo v teh ovojih za večno. Čeprav je sama materija prav tako duhovna snov, to pomeni v skladu z Božjo voljo otrdela duhovna moč, se ona razvija s pomočjo stalne razgradnje, razprševanja in ponovnega preoblikovanja, tako, da ona lahko po neskončno dolgem času sama (kot prečiščena-zrela duhovna snov) prav tako zavzame takšno obliko. Torej je vse, kar je vidno, duhovna moč, ki je še na začetni stopnji razvoja, medtem, ko je bolj zreli duh neviden za človeško oko in uporablja vidno obliko, da bi v njej živel.

Zatorej v vsaki obliki živi nekaj duhovnega, bitje, ki se ne zaveda sebe samega, vendar pa hrepeni po združitvi s podobnimi bitji, da bi s to združitvijo povečalo polnost moči. Kajti vsako bitje stremi k popolnosti. Takoj, ko se materija razgradi, to pomeni, ko oblika razpade, osvobojeno duhovno bitje stremi k enakim duhovnim bitjem, ki se združujejo, da bi dale življenje novi obliki. Ta proces je osnova za nemoteno nastajanje in razpadanje v naravi, on je zatorej vzrok neprestanega življenja in smrti v naravi....

Duhovne snovi prehajajo-gredo skozi celotno stvarstvo delno same, delno združene v velikem številu. Njim ustrezne so prav tako oblike, katere jih obdajajo v njihovi velikosti in vrsti. Vse kar obdaja ta duhovna bitja, je materija. Vendar je sama materija sestavljena iz duhovnih snovi, ki so (še) na začetku svojega razvoja, zato so lahko tudi vidne človeškemu očesu, ker duh, ki je že dozorel, je neviden. Zato se mora vse kar je vidno, obravnavati kot nepopolno, to pomeni duhovna snov, ki je zelo oddaljena od Boga, katera svojo pot razvoja (šele) začenja. Duh, skrit znotraj vidne oblike je to pot že prepotoval in sedaj stremi k Bogu. Zatorej uničenje, to pomeni umiranje ali razgradnja oblike, torej minljivost materije, sovpada z Božjo voljo, ker skozi to omogoča duhovni snovi nadaljevanje njenega (procesa) razvoja. AMEN