• Înapoi

Materie și spirit....

Ce este lumea și materia ei.... această întrebare îi preocupă pe mulți oameni, și totuși ei nu reușesc să o rezolve în virtutea gândirii lor intelectuale. Tot ceea ce este vizibil este materie, adică substanță care s-a condensat în formă. Într-o anumită măsură, a devenit materie vizibilă doar prin condensare, căci înainte era invizibilă, adică substanță spirituală. Substanța spirituală este puterea care a apărut de la Dumnezeu, care devine ceea ce este conform voinței Sale, de îndată ce Dumnezeu i-a destinat o anumită formă. Această formă este din nou uniunea a nenumărate substanțe, deci o entitate care se poate dizolva pentru a elibera din nou fiecare substanță individuală, dacă aceasta este voința lui Dumnezeu. Prin urmare, orice formă este distructibilă, materia este ceva care nu are o existență veșnică, deoarece ea este doar învelișul unor substanțe spirituale care urmează să se dezvolte ascendent și, prin urmare, nu rămân în aceste învelișuri pentru totdeauna. Materia însăși este într-adevăr și ea substanță spirituală, adică forță spirituală condensată prin voință divină, dar care, prin dizolvarea și disiparea perpetuă și prin formarea din nou, devine la fel, astfel încât, după un timp infinit de lung, să se poată adăposti într-o astfel de formă. Astfel, tot ceea ce este vizibil este putere spirituală care se află încă în stadiul inițial de dezvoltare, în timp ce spiritualul deja mai matur este invizibil pentru ochiul uman, dar se folosește de o formă vizibilă pentru a se adăposti în ea. Astfel, ceva spiritual trăiește în fiecare formă, o ființă care nu este conștientă de ea însăși, dar care tânjește după unirea cu ființe similare pentru a-și spori abundența de putere prin această unire. Căci fiecare ființă tinde spre perfecțiune. De îndată ce materia se dizolvă, adică o formă se dezintegrează, esența eliberată tinde spre aceeași esență și se unește pentru a anima o nouă formă. Acest proces stă la baza apariției și dispariției perpetue în natură, fiind astfel cauza vieții și morții constante în natură. Substanțele spirituale umblă prin întreaga creație, parțial singure, parțial unite în număr nenumărat. Iar formele care le înconjoară sunt corespunzătoare în mărime și în felul lor. Tot ceea ce ține în sine acest spiritual este materie. Dar materia însăși este formată din astfel de substanțe spirituale care se află la începutul dezvoltării și, prin urmare, pot fi vizibile și pentru ochiul uman, deoarece numai spiritualul deja mai matur este invizibil. Astfel, tot ceea ce este vizibil trebuie considerat ca fiind imperfect, adică spiritualul care este departe de Dumnezeu, care își începe cursul de dezvoltare. Spiritualul conținut în el a parcurs deja acest drum și tinde deja spre Dumnezeu, motiv pentru care o distrugere, adică o pieire sau o dizolvare a formei, deci trecătoare a materiei, corespunde voinței lui Dumnezeu, deoarece aceasta permite acestui spiritual să se dezvolte mai departe....

Amin

MATERIJA I DUH....

Što je svijet i njegova materija.... ovo pitanje okupira mnoge ljude a ipak su ga oni nesposobni riješiti vrlinom intelektualne misli. Sve vidljivo je materija, to jest, supstanca koja se ukrutila kao forma. Supstanca je, tako reci, postala vidljiva zbog ukrucivanja buduci je prethodno tome bila nevidljiva, to jest, duhovna supstanca. Duhovna supstanca je Božja isijana snaga koja, u skladu sa Njegovom voljom, postaje ono što jeste cim ju je Bog naumio da postane specificna forma. Ova forma je, zauzvrat, sjedinjenje/kombinacija nebrojenih supstanci; otud je ona struktura koja može biti razložena da bi opet oslobodila svaku pojedinacnu supstancu, ako je to Božja volja. Posljedicno tome, svaka forma može biti uništena, materija je nešto što nema vjecnog postojanja buduci je samo pokrov za duhovne supstance koje su naumljene evolvirati i kao rezultat ne ostaju u tim pokrovima zauvijek. Premda je sama materija takoder duhovna supstanca, to jest, u skladu sa Božjom voljom ukrucena duhovna snaga, ona se razvija posredstvom neprestanog razlaganja, raspršivanja i pre-oblikovanja tako da ona može, nakon beskonacno dugog vremena, sama takoder okupirati takvu formu. Time sve vidljivo je duhovna snaga koja je još na pocetku razvoja, dok je više zreo duh nevidljiv ljudskom oku i koristi vidljivu formu da bi u njoj živio.

Otud, u svakoj formi živi nešto duhovno, bice koje je nesvjesno sebe samoga ali koje cezne za sjedinjenjem sa slicnim bicima da bi povecalo puninu snage sa ovim sjedinjenjem, buduci svako bice stremi ka savršenstvu. Cim se materija razloži, to jest, kada se forma dezintegrira, oslobodeno duhovno bice stremi spram jednakih duhovnih bica koja se udružuju da bi dali život novoj formi. Ovaj proces formira temelj za neometano postajanje i prolaženje u prirodi, on je prema tome uzrokom neprestanog života i smrti u prirodi.... Duhovne supstance prolaze kroz cijelo stvaranje, dijelom same, dijelom stopljene u ogromnim brojevima. Korespondetno sa ovima jesu velicina i vrsta formi koje ih okružuju. Sve što ograduje ova duhovna bica je materija. Ali sama materija se sastoji od duhovnih supstanci koje su na pocetku njihova razvoja i tako mogu biti vidljive ljudskom oku buduci je jedino vec više sazrio duh nevidljiv. Posljedicno tome, sve se vidljivo mora smatrati nesavršenim, to jest, duhovna supstanca koja je jako udaljena od Boga, koja zapocinje njezin put razvoja. Duh sakriven unutar vidljive forme je vec putovao ovim putem i sada stremi spram Boga. Prema tome uništenje, to jest umiranje ili razlaganje forme, ili prolaznost materije, korespondira sa Božjom voljom buduci omogucava duhovnoj supstanci da nastavi njezin razvoj.

AMEN