• Înapoi

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin

La volonté et l'action – la responsabilité

La volonté engendre l'action. La volonté est donc déterminante bien que seulement l'action soit la confirmation de la volonté. Sans la volonté, l'action ne peut pas arriver à exécution ; mais on doit déjà répondre devant Dieu de la volonté sans l'action, parce qu'elle révèle la mentalité de l'homme, la poussée pour le Bien ou bien pour le mal. Pour pouvoir porter la volonté à exécution, la force vitale qui afflue à l'homme doit être employée, donc l'homme peut accomplir des actions bonnes aussi bien que des actions mauvaises, il emploiera toujours la force que Dieu Lui-Même lui donne. Si maintenant il exerce une mauvaise action, alors il l'accomplit avec l'aide de la Force divine et donc c’est quelque chose pour lequel il doit rendre compte devant Dieu. Car il a employé sa volonté pour augmenter avec la Force de Dieu celle de Son adversaire, parce que chaque mauvaise action est une reddition au pouvoir mauvais et donc une augmentation de son pouvoir. La volonté de l'homme de s'éloigner Dieu vers ce pouvoir mauvais à travers chaque action qui se tourne contre Dieu, témoigne donc d'une mentalité mauvaise. Si la volonté de l'homme est bonne, donc tournée vers Dieu, alors il utilisera toujours la force vitale qui lui afflue pour des actions qui sont d'utilité pour le prochain. Il s'exercera dans l'amour servant, parce qu'il est actif continuellement, c'est-à-dire que sa volonté d’agir devient action. Si ses actions sont nées dans l'amour c’est donc l'amour qui pousse la volonté de l'homme à être active, alors la volonté de l'homme est tournée vers Dieu. Donc la volonté de l'homme s'est décidée dans la libre poussée pour Dieu et chaque action née de cette volonté est justifiée devant Dieu et Il évalue cette action par rapport à la volonté d'amour.

Amen