• Înapoi

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin

Will and deed.... Responsibility....

The will brings forth the deed. The will is therefore decisive although only the deed is the verification of the will. Without the will the deed cannot be carried out; but even without the deed the will has to be justified before God because it manifests the human being's nature, the impulse for good or for evil. In order to implement the will the human being has to use the energy of life which flows through him, thus he can accomplish good as well as bad deeds, but to do so he always has to use the strength which God Himself has given him. Consequently, if he commits a bad deed he accomplishes it with the help of divine strength and thus does something for which he is accountable before God. He has, in fact, used his will to increase the strength of God's adversary with the strength he receives from God because every bad deed is surrender to the evil power and therefore increases it. The human will turns away from God and towards the evil power with every deed which opposes God and bad intention.

If the human will is good, i.e. directed towards God, then he will always use the energy of life to benefit other people. He will be constantly occupied with helping others, i.e. he will allow his will to become a deed. If the deeds are the result of love, i.e. if love causes the human will to become active, then his will is turned towards God. Therefore the will has voluntarily chosen God and every deed resulting from this will is justified before God, and God evaluates this deed in accordance with the 'will to love'....

Amen